Părintele Iosif Trifa: ”eu am rămas pe lângă dulcea limbă vorbită de moşii şi strămoşii mei”
La vechiul gimnaziu romanesc din Beius, care era unul dintre cele mai insemnate din Ardeal, pe vremea aceea, tanarul Iosif era printre cei mai buni la invatatura. La inspectii sau intreceri, el era adesea cel care salva situatia clasei sale si, uneori, chiar a scolii. Sentimentele lui patriotice, caldura inimii si ascutimea mintii sale l-au []La vechiul gimnaziu romanesc din Beius, care era unul dintre cele mai insemnate din Ardeal, pe vremea aceea, tanarul Iosif era printre cei mai buni la invatatura. La inspectii sau intreceri, el era adesea cel care salva situatia clasei sale si, uneori, chiar a scolii.
Sentimentele lui patriotice, caldura inimii si ascutimea mintii sale l-au facut curand iubit si pretuit tuturor, ajungand a fi considerat ca un fel de purtator de steag intre colegii sai.
Din vremea de atunci, se pastreaza un document care este de o mare insemnatate in a intari ceea ce am spus si vom mai spune aici cu privire la acest mare suflet al neamului nostru si al credintei noastre. E vorba despre un document publicat in revista Spre Lumina , din Iasi, in anul 1906, si care era o scrisoare adresata de studentul Iosif Trifa, din clasa a VII-a a gimnaziului din Beius (Belenyes), la 1 martie 1906, ca din partea ultimei clase a scolii romanesti din aceasta parte a Ardealului subjugat de stapanirea maghiara catre un alt student din ultima clasa a unei astfel de scoli din Moldova, elevul Leon George (fost mai tarziu ministru la Bucuresti), dar atunci elev, in clasa a VII-a, al Liceului National din Iasi.
Cineva, scriind mult mai tarziu despre aceasta, spunea urmatoarele:E o scrisoare istorica. Ea se produce in anul si in luna in care la Teatrul National din Bucuresti se dadea lupta pentru limba romaneasca , de catre tineretul nationalist, sub flacara entuziasmului creator al D-lui Iorga. Scrisoarea aceasta poarta o pecete de mare valoare documentara pentru acela care era sa fie chemat de la Vidra pentru marile rosturi ale unei miscari unice in istoria Bisericii romanesti. Cititorii vor aprecia, dupa acest document al unui scolar, daca el a fost, cum s-a spus in Lumina satelor , creatia cuiva de acolo, sau a fost cu mult inainte creat pentru rosturile nationale si duhovnicesti ale frumoasei miscari, Oastea Domnului .
Toate judecatile ce cauta sa-l doboare din inima noastra se vor izbi, ca de o stanca, de cultul mosilor si stramosilor acestui vas ales din Muntii Apuseni, de constiinta iubirii de neam deplin dezvoltata intr-o vreme de robie, de vibratia acestui fiu de taran roman din tara si satul lui Iancu si Horia peste care, cum spune Neemia, s-a vazut de toti mana cea buna a lui Dumnezeu . i acum iata scrisoarea mult-graitoare: Gimnaziul nostru, care a devenit si devine tot mai strain, a intrat anul acesta in corespondenta cu doua licee din Romania (T. Severin si Barlad). i azi, noi, care luptam intre viata si moarte, intram in corespondenta si intima legatura cu fratii nostri de la marele liceu din Iasi. Da, numai cuvinte de lauda putem sa va aducem pentru interesul ce-l aratati fata de noi, cei despartiti in decursul vremurilor, prin vitrege hotare politice, nu insa in cuget si simtiri . Buna, foarte buna idee a avut acela care a propus corespondenta cu noi, ca si cand ar fi stiut ca aici dulcea limba romaneasca si tot ce e roman ocupa locul din urma.
O fapta potrivita ati facut deci adresandu-va aici, unde multi mai tare iubesc o limba si o literatura straina. Strainii pana acolo au mers, incat si din acest sarac Institut au scos limba romaneasca. Numai doua ore la saptamana sunt consacrate studiului limbii noastre. Desi suntem cativa tineri in care e pe deplin dezvoltata constiinta iubirii de neam, limba si literatura,...
Sentimentele lui patriotice, caldura inimii si ascutimea mintii sale l-au facut curand iubit si pretuit tuturor, ajungand a fi considerat ca un fel de purtator de steag intre colegii sai.
Din vremea de atunci, se pastreaza un document care este de o mare insemnatate in a intari ceea ce am spus si vom mai spune aici cu privire la acest mare suflet al neamului nostru si al credintei noastre. E vorba despre un document publicat in revista Spre Lumina , din Iasi, in anul 1906, si care era o scrisoare adresata de studentul Iosif Trifa, din clasa a VII-a a gimnaziului din Beius (Belenyes), la 1 martie 1906, ca din partea ultimei clase a scolii romanesti din aceasta parte a Ardealului subjugat de stapanirea maghiara catre un alt student din ultima clasa a unei astfel de scoli din Moldova, elevul Leon George (fost mai tarziu ministru la Bucuresti), dar atunci elev, in clasa a VII-a, al Liceului National din Iasi.
Cineva, scriind mult mai tarziu despre aceasta, spunea urmatoarele:E o scrisoare istorica. Ea se produce in anul si in luna in care la Teatrul National din Bucuresti se dadea lupta pentru limba romaneasca , de catre tineretul nationalist, sub flacara entuziasmului creator al D-lui Iorga. Scrisoarea aceasta poarta o pecete de mare valoare documentara pentru acela care era sa fie chemat de la Vidra pentru marile rosturi ale unei miscari unice in istoria Bisericii romanesti. Cititorii vor aprecia, dupa acest document al unui scolar, daca el a fost, cum s-a spus in Lumina satelor , creatia cuiva de acolo, sau a fost cu mult inainte creat pentru rosturile nationale si duhovnicesti ale frumoasei miscari, Oastea Domnului .
Toate judecatile ce cauta sa-l doboare din inima noastra se vor izbi, ca de o stanca, de cultul mosilor si stramosilor acestui vas ales din Muntii Apuseni, de constiinta iubirii de neam deplin dezvoltata intr-o vreme de robie, de vibratia acestui fiu de taran roman din tara si satul lui Iancu si Horia peste care, cum spune Neemia, s-a vazut de toti mana cea buna a lui Dumnezeu . i acum iata scrisoarea mult-graitoare: Gimnaziul nostru, care a devenit si devine tot mai strain, a intrat anul acesta in corespondenta cu doua licee din Romania (T. Severin si Barlad). i azi, noi, care luptam intre viata si moarte, intram in corespondenta si intima legatura cu fratii nostri de la marele liceu din Iasi. Da, numai cuvinte de lauda putem sa va aducem pentru interesul ce-l aratati fata de noi, cei despartiti in decursul vremurilor, prin vitrege hotare politice, nu insa in cuget si simtiri . Buna, foarte buna idee a avut acela care a propus corespondenta cu noi, ca si cand ar fi stiut ca aici dulcea limba romaneasca si tot ce e roman ocupa locul din urma.
O fapta potrivita ati facut deci adresandu-va aici, unde multi mai tare iubesc o limba si o literatura straina. Strainii pana acolo au mers, incat si din acest sarac Institut au scos limba romaneasca. Numai doua ore la saptamana sunt consacrate studiului limbii noastre. Desi suntem cativa tineri in care e pe deplin dezvoltata constiinta iubirii de neam, limba si literatura,...
