Pe muntele părtăşiei cu Hristos
Iata ce insemnat lucru este sa ai Duhul adevarului, acela Care te calauzeste clar si limpede, si fara greseala, si fara indoieli, si fara umbre, si fara echivoc in cunoasterea si intelegerea adevarului din Cuvantul adevarului. De aceea spune Mantuitorul: Cu atat mai mult Tatal Ceresc va da Duhul Sfant acelor ce I-L cer . Acest Duh, Care este lumina si calauzirea noastra in intelegerea adevarului si ajutorul nostru in rugaciunile noastre, in partasia noastra cu fratii nostri si-n rabdarea si-n incercarile prin care trebuie sa trecem adeseori, fiecare dintre noi urmand pe Domnul nostru pe calea acestei vieti care fiecaruia dintre noi ne este data impreunata cu multe incercari si cu multe suferinte.
Preaiubitii nostri, am vorbit despre aceste lucruri si am dorit mereu sa vorbim despre ele, pentru ca avem cea mai mare nevoie de lumina care trebuie sa ne calauzeasca limpede in intelegerea Sfintelor Scripturi.
Parintele nostru Iosif acel profet al lui Dumnezeu care, stand pe muntele partasiei cu Hristos, in acea tainica si adanca legatura prin care Dumnezeu vorbea si profetul asculta calauzit de Dumnezeu, a venit si ne-a adus aceasta lumina clara si ne-a spus: Lucrarea Oastei Domnului este revarsarea Duhului Sfant; este noutatea sfanta pe care o aduce Domnul in lucrarea Lui care de mult s-a instrainat de adevarata cunoastere si de adevarata umblare . Noi nu aducem nici o noutate in afara de trairea vietii noastre in lumina si adevarul invataturilor pe care le-am avut de la parintii nostri. Dar, din cauza pacatelor noastre si a pacatelor altora, ne-am instrainat de aceasta viata frumoasa, atat de frumoasa, pe care au avut-o ei. i acum noi dorim sa incepem si noi, prin hotararea si legamantul pe care ni le inspira Duhul Sfant fiecaruia si care trebuie sa fie punctul nostru de plecare pe calea aceasta sfanta, prin aceasta hotarare si legamant dorim sa legam firul vietii noastre de acum, al crestinismului nostru de astazi, al ortodoxismului nostru de astazi, de firul vietii curate si sfinte a primilor crestini, care erau plini de Duhul Sfant, calzi, fierbinti, clocotitori de iubire, de blandete si de bunatate, iubindu-L pe Dumnezeu cu toata inima lor, cu toata puterea lor, cu tot cugetul lor si cu tot sufletul lor si iubind pe semenii lor ca pe ei insisi. Pentru ca Dumnezeu este iubire. i oricine este in Dumnezeu iubeste pe fratele sau si-i gata sa-si dea viata pentru ai sai. Iubirea acopera, iubirea rabda, iubirea tace, iubirea priveste frumos, iubirea priveste cu bunatate pe toti. Iubirea vorbeste cu blandete, cu lacrimi, cu duiosie. Iti unge sufletul cu fiecare cuvant si simti, cat de slab ai fi fost, ca te intareste, ca te mangaie, ca te invioreaza, ca te vindeca pe undeva. Toti avem atatea rani sufletesti. In viata pe care o avem de dus fiecare printre incercarile pe unde trecem, avem si primim atatea rani si lovituri dureroase, uneori si de la cei care ne iubesc. Fie ca interpreteaza gresit unele dintre vorbele noastre, fie ca nu inteleg felul cum trebuie sa ne purtam noi. Ajungem si noi adeseori ca cel de la...