Sfântul Ioan Gură de Aur – Cuvânt către cei ce au lăsat biserica
Acestea sunt de suferit? Acestea sunt de rabdat? Pe voi insiva voiesc sa va pun judecatori asupra voastra. Asa si Dumnezeu a facut cu evreii, ca invinuindu-i le zicea: Poporul Meu, ce am facut eu tie, cu ce te-am intristat, sau cu ce te-am ingreuiat? Raspunde-mi mie! sau: Ce greseala au aflat parintii vostri intru []Acestea sunt de suferit?Acestea sunt de rabdat?Pe voi insiva voiesc sa va pun judecatori asupra voastra. Asa si Dumnezeu a facut cu evreii, ca invinuindu-i le zicea: Poporul Meu, ce am facut eu tie, cu ce te-am intristat, sau cu ce te-am ingreuiat? Raspunde-mi mie! sau: Ce greseala au aflat parintii vostri intru Mine? .
Lui ii voi urma si eu si iarasi voi grai catre voi: Acestea sunt de suferit? Acestea sunt de rabdat? Dupa atatea cuvinte indelungate si dupa atata invatatura unii, lasandu-ne pe noi, sau dus sa priveasca la caii ce se intrec in hipodrom si asa au innebunit, incat toata cetatea au umplut-o de strigare si de racnete fara randuiala, pricinuind mult ras, dar mai vartos plans.
Eu stand in casa si auzind izbucnind strigarea aceea patimeam mai cumplit decat cei ce se inviforeaza. i precum aceia se tem pentru viata lor cand valurile lovesc in peretii corabiei, asa si eu ma rusinam si priveam la pamant, cand auzeam acele strigari, mai cumplite decat valurile. Cei de sus strigau cu necuviinta, iar cei de jos in mijlocul targului stand, laudau pe calareti, strigand mai cumplit decat ceilalti.
Ce vom grai, sau ce vom raspunde spre a ne indreptati, daca vreun strain venind va vedea unele ca acestea. Oare nu va zice: Aceasta este cetatea Apostolilor? Aceasta este aceea care a luat un astfel de Dascal? Acesta este poporul cel iubitor de Hristos, cel curat si duhovnicesc? Nu v-ati sfiit nici de ziua in care s-au savarsit tainele mantuirii neamului nostru, ci in Vinerea in care Stapanul tau se rastignea pentru lume, in care se aducea o jertfa ca aceasta, in care se deschidea raiul si talharul se intorcea la patria cea veche, in care blestemul se dezlega si se pierdea pacatul, in care a incetat vrajba cea de multa vreme si s-a facut impacarea oamenilor cu Dumnezeu si toate s-au prefacut, in Ziua aceea in care trebuia sa postesti, sa te marturisesti si sa inalti rugaciuni de multumire catre Cel ce a facut atatea bunatati lumii, atunci tu, lasand Biserica si Jertfa cea duhovniceasca, adunarea fratilor si cinstea postului, ai fost dus, robit de diavolul, la privelistea aceea.
Acestea sunt de suferit? Acestea sunt de rabdat? Nu voi inceta sa zic adeseori acestea, mangaindu-mi astfel rabdarea si punand-o inaintea ochilor vostri. Cum vom putea sa facem iarasi pe Dumnezeu milostiv? Cum sa-L impacam fiind maniat?Mai inainte cu trei zile s-a varsat ploaie mare, ducand apele cu ele toate de la gura, ca sa zic asa, rapind masa lucratorilor de pamant, adica culcand la pamant lanuri incarcate si toate celelalte putrezind din pricina umezelii celei multe. i s-au facut litanii si rugaciuni, si toata Cetatea noastra a alergat ca un rau la locasurile Apostolilor, luand de ajutatori pe Sfantul Petru si pe fericitul Andrei, pe Pavel si pe Timotei. Iar dupa aceasta, potolindu-se mania, trecand noianul si indraznind impotriva valurilor, am alergat la verhovnici, la Petru temelia credintei si la Pavel vasul alegerii, savarsind praznic duhovnicesc si propovaduind nevointelor lor si biruintele impotriva dracilor. i tu neinspaimantandu-te de cele ce s-au facut, nici invatandu-te de marimea ispravilor apostolesti, deodata, dupa ce a trecut de abia o zi, sari si strigi, trecand cu vederea sufletul tau cel robit si tarat de patimi, in locul alergarii de cai, de ce nu ti-ai strunit patimile cele dobitocesti care sunt in tine, mania si pofta, si sa-ti fi pus peste ele jugul cel bun si usor al filosofiei, avand calaret gandul cel drept, si asa sa fi alergat la darul chemarii celui de sus. Nu din intinaciune, ci alergand de la pamant la cer, caci acest fel de alergare are injugata dulceata si mult folos. Dar tu lasand cele ale tale sa se poarte prost si la intamplare, ai stat privind biruinta altora, cheltuind in zadar si spre rau atata vreme.
Oare nu stii ca precum noi incredintand niste bani slugilor noastre, le cerem socoteala pana la un ban, asa si Dumnezeu pentru zilele vietii noastre, ne va cere socoteala cum am cheltuit fiecare zi? Ce vom zice dar? i ce vom raspunde cand ni se va cere socoteala pentru ziua aceea?Pentru tine a rasarit soarele si luna a luminat noaptea si a stralucit multimea cea felurita a stelelor.
Pentru tine au suflat vanturile si au curs raurile.
Pentru tine au rasarit semintele si pomii au facut rod. Ziua si noaptea calatorind si-au pazit randuiala lor cea fireasca. Toate acestea s-au facut pentru tine. Iar tu, cand toate fapturile iti slujesc, implinesti pofta diavolului? i luand o asa casa mare cu chirie de la Dumnezeu, lumea aceasta zic, n-ai platit chiria. i nu ti-a fost destul in ziua dintai, ci si a doua zi, cand trebuia sa te odihnesti putin de rautatea aceea, te-ai suit din nou la teatru, alergand din fum in foc si aruncandu-te in alta prapastie mai cumplita. Batranii si-au rusinat batranetea lor, tinerii si-au prapastuit tineretea, iar parintii si-au dus acolo copiii, bagandu-i in prapastiile rautatilor, inca din varsta cea lipsita de rautate.
De aceea nu va gresi cineva de va numi pe astfel de parinti ucigasi de fii, fiindca cu rautatea lor pierd sufletele celor nascuti. Dar poate vei zice: Ce rautate este aceasta? Ma tanguiesc ca fiind bolnav, nu stii ca esti bolnav, ca sa cauti vindecare. Te-ai umplut de preadesfranare si intrebi: ce rautate este aceasta? Oare n-ai auzit pe Hristos zicand: Ca oricine se uita la femeie poftind-o a si preadesfranat cu ea ? (Matei 5, 28). i daca voi privi fara sa o poftesc? Vei zice. Daca nu ti-ai infranat privirea, ci ai pus atata osardie pentru aceasta, cum vei putea ramane neintinat dupa ce ai privit? Oare trupul tau este piatra, sau fier?Esti imbracat cu trup, cu trup omenesc care se aprinde de pofta mai repede ca fanul. i ce sa zic de spectacol? In targ de multe ori de vom intalni o femeie ne tulburam. Iar tu sezand sus unde este atata indemanare spre necuviinta si vazand femeie desfranata intrand cu capul descoperit si cu multa nerusinare, imbracata cu haine de fir, ademenind, cantand cantece desfranate, graind cuvinte de ocara si facand alte necuviinte, care daca te vei gandi dupa aceea la ele pleci capul privind in jos, indraznesti sa zici ca nu patimesti nimic omenesc? Oare trupul tau este piatra, sau fier? Ca nu voi inceta a zice iarasi acestea. Oare tu esti mai filosof decat barbatii cei mari si viteji, care au cazut dintr-o simpla vedere? Nu ai auzit ce zice Solomon: Oare va calca cineva pe carbuni aprinsi si nu-si va arde picioarele? Oare de va ascunde cineva foc in san, nu-si va arde hainele? Asa cel ce intra la femeie straina (Pilde 6, 27-29). Ca desi nu te-ai impreunat cu desfranata, dar cu pofta te-ai impreunat cu ea, si cu mintea ai lucrat pacatul. i nu numai in acel timp, ci terminandu-se spectacolul si dupa ce ea s-a dus idolul ei zace in sufletul tau, luand de acolo cuvintele, gesturile, privirile, umbletul podoaba, cantecele cele desfranate si alte nenumarate rele.
Oare nu de aici sunt stricarile caselor? Oare nu de aici divorturile? Oare nu de aici luptele si vrajbele? Oare nu de aici toate cele urate, care nu se pot spune in cuvinte? Caci dupa ce te-ai umplut de ea si te duci acasa inrobit, femeia nu-ti va mai parea dragastoasa, ci urata, copii ca o sarcina, slugile ingreuietoare, casa de prisos, iar grijile cele obisnuite spre chiverniseala lucrurilor de nevoie ti se vor parea suparacioase, si oricine se va apropia de tine ti se va parea ca o greutate si o sarcina.
Lucru si mai grav este ca nu te intorci singur acasa, ci impreuna cu tine ai pe...
Lui ii voi urma si eu si iarasi voi grai catre voi: Acestea sunt de suferit? Acestea sunt de rabdat? Dupa atatea cuvinte indelungate si dupa atata invatatura unii, lasandu-ne pe noi, sau dus sa priveasca la caii ce se intrec in hipodrom si asa au innebunit, incat toata cetatea au umplut-o de strigare si de racnete fara randuiala, pricinuind mult ras, dar mai vartos plans.
Eu stand in casa si auzind izbucnind strigarea aceea patimeam mai cumplit decat cei ce se inviforeaza. i precum aceia se tem pentru viata lor cand valurile lovesc in peretii corabiei, asa si eu ma rusinam si priveam la pamant, cand auzeam acele strigari, mai cumplite decat valurile. Cei de sus strigau cu necuviinta, iar cei de jos in mijlocul targului stand, laudau pe calareti, strigand mai cumplit decat ceilalti.
Ce vom grai, sau ce vom raspunde spre a ne indreptati, daca vreun strain venind va vedea unele ca acestea. Oare nu va zice: Aceasta este cetatea Apostolilor? Aceasta este aceea care a luat un astfel de Dascal? Acesta este poporul cel iubitor de Hristos, cel curat si duhovnicesc? Nu v-ati sfiit nici de ziua in care s-au savarsit tainele mantuirii neamului nostru, ci in Vinerea in care Stapanul tau se rastignea pentru lume, in care se aducea o jertfa ca aceasta, in care se deschidea raiul si talharul se intorcea la patria cea veche, in care blestemul se dezlega si se pierdea pacatul, in care a incetat vrajba cea de multa vreme si s-a facut impacarea oamenilor cu Dumnezeu si toate s-au prefacut, in Ziua aceea in care trebuia sa postesti, sa te marturisesti si sa inalti rugaciuni de multumire catre Cel ce a facut atatea bunatati lumii, atunci tu, lasand Biserica si Jertfa cea duhovniceasca, adunarea fratilor si cinstea postului, ai fost dus, robit de diavolul, la privelistea aceea.
Acestea sunt de suferit? Acestea sunt de rabdat? Nu voi inceta sa zic adeseori acestea, mangaindu-mi astfel rabdarea si punand-o inaintea ochilor vostri. Cum vom putea sa facem iarasi pe Dumnezeu milostiv? Cum sa-L impacam fiind maniat?Mai inainte cu trei zile s-a varsat ploaie mare, ducand apele cu ele toate de la gura, ca sa zic asa, rapind masa lucratorilor de pamant, adica culcand la pamant lanuri incarcate si toate celelalte putrezind din pricina umezelii celei multe. i s-au facut litanii si rugaciuni, si toata Cetatea noastra a alergat ca un rau la locasurile Apostolilor, luand de ajutatori pe Sfantul Petru si pe fericitul Andrei, pe Pavel si pe Timotei. Iar dupa aceasta, potolindu-se mania, trecand noianul si indraznind impotriva valurilor, am alergat la verhovnici, la Petru temelia credintei si la Pavel vasul alegerii, savarsind praznic duhovnicesc si propovaduind nevointelor lor si biruintele impotriva dracilor. i tu neinspaimantandu-te de cele ce s-au facut, nici invatandu-te de marimea ispravilor apostolesti, deodata, dupa ce a trecut de abia o zi, sari si strigi, trecand cu vederea sufletul tau cel robit si tarat de patimi, in locul alergarii de cai, de ce nu ti-ai strunit patimile cele dobitocesti care sunt in tine, mania si pofta, si sa-ti fi pus peste ele jugul cel bun si usor al filosofiei, avand calaret gandul cel drept, si asa sa fi alergat la darul chemarii celui de sus. Nu din intinaciune, ci alergand de la pamant la cer, caci acest fel de alergare are injugata dulceata si mult folos. Dar tu lasand cele ale tale sa se poarte prost si la intamplare, ai stat privind biruinta altora, cheltuind in zadar si spre rau atata vreme.
Oare nu stii ca precum noi incredintand niste bani slugilor noastre, le cerem socoteala pana la un ban, asa si Dumnezeu pentru zilele vietii noastre, ne va cere socoteala cum am cheltuit fiecare zi? Ce vom zice dar? i ce vom raspunde cand ni se va cere socoteala pentru ziua aceea?Pentru tine a rasarit soarele si luna a luminat noaptea si a stralucit multimea cea felurita a stelelor.
Pentru tine au suflat vanturile si au curs raurile.
Pentru tine au rasarit semintele si pomii au facut rod. Ziua si noaptea calatorind si-au pazit randuiala lor cea fireasca. Toate acestea s-au facut pentru tine. Iar tu, cand toate fapturile iti slujesc, implinesti pofta diavolului? i luand o asa casa mare cu chirie de la Dumnezeu, lumea aceasta zic, n-ai platit chiria. i nu ti-a fost destul in ziua dintai, ci si a doua zi, cand trebuia sa te odihnesti putin de rautatea aceea, te-ai suit din nou la teatru, alergand din fum in foc si aruncandu-te in alta prapastie mai cumplita. Batranii si-au rusinat batranetea lor, tinerii si-au prapastuit tineretea, iar parintii si-au dus acolo copiii, bagandu-i in prapastiile rautatilor, inca din varsta cea lipsita de rautate.
De aceea nu va gresi cineva de va numi pe astfel de parinti ucigasi de fii, fiindca cu rautatea lor pierd sufletele celor nascuti. Dar poate vei zice: Ce rautate este aceasta? Ma tanguiesc ca fiind bolnav, nu stii ca esti bolnav, ca sa cauti vindecare. Te-ai umplut de preadesfranare si intrebi: ce rautate este aceasta? Oare n-ai auzit pe Hristos zicand: Ca oricine se uita la femeie poftind-o a si preadesfranat cu ea ? (Matei 5, 28). i daca voi privi fara sa o poftesc? Vei zice. Daca nu ti-ai infranat privirea, ci ai pus atata osardie pentru aceasta, cum vei putea ramane neintinat dupa ce ai privit? Oare trupul tau este piatra, sau fier?Esti imbracat cu trup, cu trup omenesc care se aprinde de pofta mai repede ca fanul. i ce sa zic de spectacol? In targ de multe ori de vom intalni o femeie ne tulburam. Iar tu sezand sus unde este atata indemanare spre necuviinta si vazand femeie desfranata intrand cu capul descoperit si cu multa nerusinare, imbracata cu haine de fir, ademenind, cantand cantece desfranate, graind cuvinte de ocara si facand alte necuviinte, care daca te vei gandi dupa aceea la ele pleci capul privind in jos, indraznesti sa zici ca nu patimesti nimic omenesc? Oare trupul tau este piatra, sau fier? Ca nu voi inceta a zice iarasi acestea. Oare tu esti mai filosof decat barbatii cei mari si viteji, care au cazut dintr-o simpla vedere? Nu ai auzit ce zice Solomon: Oare va calca cineva pe carbuni aprinsi si nu-si va arde picioarele? Oare de va ascunde cineva foc in san, nu-si va arde hainele? Asa cel ce intra la femeie straina (Pilde 6, 27-29). Ca desi nu te-ai impreunat cu desfranata, dar cu pofta te-ai impreunat cu ea, si cu mintea ai lucrat pacatul. i nu numai in acel timp, ci terminandu-se spectacolul si dupa ce ea s-a dus idolul ei zace in sufletul tau, luand de acolo cuvintele, gesturile, privirile, umbletul podoaba, cantecele cele desfranate si alte nenumarate rele.
Oare nu de aici sunt stricarile caselor? Oare nu de aici divorturile? Oare nu de aici luptele si vrajbele? Oare nu de aici toate cele urate, care nu se pot spune in cuvinte? Caci dupa ce te-ai umplut de ea si te duci acasa inrobit, femeia nu-ti va mai parea dragastoasa, ci urata, copii ca o sarcina, slugile ingreuietoare, casa de prisos, iar grijile cele obisnuite spre chiverniseala lucrurilor de nevoie ti se vor parea suparacioase, si oricine se va apropia de tine ti se va parea ca o greutate si o sarcina.
Lucru si mai grav este ca nu te intorci singur acasa, ci impreuna cu tine ai pe...
