Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!
Duminica a XIX-a dupa Rusalii Evanghelia de la Luca 6,31-36 31 i precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea; 32 si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei. 33 i daca faceti bine celor ce va []Duminica a XIX-a dupa RusaliiEvanghelia de la Luca 6,31-3631 i precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea; 32 si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei. 33 i daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac. 34 i daca dati imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa primeasca inapoi intocmai. 35 Ci iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti nimic in schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt, ca El este bun cu cei nemultumitori si rai. 36 Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv.1. Predica de pe Munte in varianta lucanica. Pericopa evanghelica a acestei Duminici face parte din varianta lucanica a Predicii de pe Munte. Daca aceasta Predica este redata in Evanghelia de la Matei in trei capitole (5-7), in Evanghelia de la Luca ea nu ocupa decat 30 de versete (Lc 6,20-49). Deoarece primii destinatari ai Evangheliei a treia erau veniti din paganism, Sfantul Luca a lasat deoparte materialul referitor la atitudinea Mantuitorului fata de Lege (Mt 5,17-48); la fel a facut cu invatatura referitoare la faptele bune in mare cinste la iudei (milostenia, rugaciunea si postul). Ca si la Matei, Predica incepe cu Fericirile, dar Sfantul Luca reda numai patru Fericiri, la care adauga patru vaiuri. In general, varianta lucanica arata ca Sfantul Luca in mod deliberat n-a retinut decat o parte din invataturile Mantuitorului din Predica de pe Munte, el adaptand cuprinsul acesteia la situatia si la preocuparile cititorilor primi ai Evangheliei sale.
Rezultatul acestei adaptari este ilustrat de planul urmator:Introducere: Fericiri si vaiuri (6,20b-26);Partea intai: Iubirea fata de vrajmasi (6,27-36);Partea a doua: Iubirea frateasca (6,37-42);Incheiere: Necesitatea faptelor bune (6,43-49). 2. Iubirea fata de vrajmasi. Evanghelia acestei Duminici tine de partea intai a variantei lucanice a Predicii de pe Munte, in care este vorba de iubirea fata de vrajmasi. Porunca Domnului apare enuntata in contextul precedent: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi; binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri (v. 27-28). Aceasta invatatura este ilustrata prin doua pilde: Celui ce te loveste peste obraz, intoarce-i si pe celalalt; pe cel ce-ti ia haina, nu-l impiedica sa-ti ia si camasa (v. 29). Aceste pilde ilustreaza o atitudine exprimata in varianta mateiana prin cuvintele: Sa nu stati impotriva celui rau (Mt 5,39). In textul lucanic urmeaza un indemn la darnicie: Oricui iti cere, da-i; si de la cel care ia lucrurile tale, nu cere inapoi (v. 30).
Pericopa acestei Duminici continua dezvoltarea poruncii iubirii fata de vrajmasi. Ea are in frunte ceea ce se numeste regula de aur a moralei. Daca antichitatea precrestina cunostea numai o formulare negativa a regulii de aur: Ce tie nu-ti place, altuia nu face , Mantuitorul ii da acesteia o formulare pozitiva, aratand astfel ca nu e destul sa nu facem raul, ci ca trebuie sa savarsim binele: i precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea (v. 31; cf. Mt 7,12). In continuare, in trei sentinte paralele (v. 32-34), este aratata insuficienta unei iubiri care-i cuprinde numai pe cei ce ne iubesc si ei pe noi: i daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce multumire puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei. i daca faceti bine celor ce va fac bine, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac. i daca dati imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa primeasca inapoi intocmai .
Oamenii cei mai rai pot fi foarte buni cu ai lor. Despre Himmler, de pilda, care, in Reich-ul nazist, conducea programul de exterminare a evreilor, se spune ca isi iubea foarte mult familia. Vom descoperi multe situatii asemanatoare in jurul nostru. Dumnezeu, care este Tatal tuturor oamenilor, vrea de la noi mult mai mult decat o astfel de iubire legata de interese familiale sau de grup, care nu este altceva decat tot o forma de egoism. 3. Ce este scris in Lege? Deoarece porunca iubirii aproapelui este clar exprimata in Lege (Lev 19,18: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ), aceasta porunca era in mare cinste la iudeii precrestini. De aceea, atunci cand Mantuitorul il intreaba pe un carturar: Ce este scris in Lege? , acesta alatura porunca iubirii fata de aproapele (din Lev 19,18) celei a iubirii de Dumnezeu (din Deut 6,5-6): Iar el, raspunzand, a zis: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti . Exista insa o problema: iudeii nu se prea intelegeau cand era vorba de extensiunea exacta a notiunii de aproapele . Aceasta si este intrebarea pe care carturarul I-o adreseaza lui Iisus: i cine este aproapele meu? (Lc 10,29).
In textul din Lev 19,16-18, sensul notiunii de aproapele (in ebraica: re a), determinat de expresiile: poporul tau (v. 16), fratele tau (v. 17) si fiii poporului tau (v. 18), nu poate fi decat unul singur: acela de membru al poporului Legii, de israelit. De aceea, in general in iudaism, porunca iubirii aproapelui apare restransa numai la israeliti si la prozelitii intrati deplin in Legamant prin circumciziune, cu excluderea samarinenilor, a strainilor (adica a celor din alte tari) si a celor de alte neamuri dintre locuitorii tarii care intr-un rastimp de 12 luni nu devin membri ai comunitatii religioase iudaice (cf. Mekiltha la Iesire 21,35; cf. J. Fichtner, in Theologisches W rterbuch zum Neuen Testament , vol. VII, Stuttgart, 1965, p. 313). Se trecea astfel cu usurinta peste faptul ca, in acelasi capitol din Levitic, porunca apare reluata, in termeni asemanatori, pentru a defini relatia cu strainul (in ebraica: ger) care locuieste in sanul poporului ales: De se va aseza vreun strain in pamantul vostru, sa nu-l stramtorati. Strainul care s-a asezat la voi sa fie pentru voi ca si bastinasul vostru; sa-l iubiti ca pe voi insiva, ca si voi ati fost straini in pamantul Egiptului (Lev 19,33-34). Iata un temei foarte serios pentru o intelegere larga a notiunii de aproapele . Insasi intrebarea invatatorului de Lege din Lc 10,29 dovedeste ca in iudaismul epocii precrestine au existat si glasuri in favoarea largirii sensului lui re a din Lev 19,18 la toti oamenii. Aproapele devine, in acest inteles, pur si simplu, semenul, omul in general. Porunca iubirii aproapelui si apare cu acest inteles larg in unele texte mai tarzii, cum este cel din cartea lui Isus Sirah 13,18: Tot dobitocul iubeste pe cel asemenea siesi si tot omul pe aproapele sau .
Aripa rigorista era insa mai puternica si s-a impus in iudaismul oficial. Dupa distrugerea Ierusalimului, in principala rugaciune a iudaismului, denumita emoneh Esreh, s-a si adaugat (pe la anii 85-90 d. H.), ca a 12-a din cele 18 binecuvantari, asa-numita Binecuvantare eretica (birkhath ha-minim), de fapt un blestem impotriva apostatilor si a ereticilor, intre care sunt mentionati in chip special crestinii, sub denumirea de nazarineni . Astfel apare oficializata restrangerea notiunii biblice de aproapele la cei apartinatori ortodoxiei iudaice. 4. Iubiti pe vrajmasii vostri! Unei astfel de tendinte ii raspunde Mantuitorul cu invatatura din parabola Samarineanului milostiv (Lc 10,30-37), ca trebuie sa ne facem aproape, in mod concret, prin fapte de iubire si mila, oricarui om.
Mai mult, Domnul porunceste in mod explicit sa-i iubim si pe...
Rezultatul acestei adaptari este ilustrat de planul urmator:Introducere: Fericiri si vaiuri (6,20b-26);Partea intai: Iubirea fata de vrajmasi (6,27-36);Partea a doua: Iubirea frateasca (6,37-42);Incheiere: Necesitatea faptelor bune (6,43-49). 2. Iubirea fata de vrajmasi. Evanghelia acestei Duminici tine de partea intai a variantei lucanice a Predicii de pe Munte, in care este vorba de iubirea fata de vrajmasi. Porunca Domnului apare enuntata in contextul precedent: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi; binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri (v. 27-28). Aceasta invatatura este ilustrata prin doua pilde: Celui ce te loveste peste obraz, intoarce-i si pe celalalt; pe cel ce-ti ia haina, nu-l impiedica sa-ti ia si camasa (v. 29). Aceste pilde ilustreaza o atitudine exprimata in varianta mateiana prin cuvintele: Sa nu stati impotriva celui rau (Mt 5,39). In textul lucanic urmeaza un indemn la darnicie: Oricui iti cere, da-i; si de la cel care ia lucrurile tale, nu cere inapoi (v. 30).
Pericopa acestei Duminici continua dezvoltarea poruncii iubirii fata de vrajmasi. Ea are in frunte ceea ce se numeste regula de aur a moralei. Daca antichitatea precrestina cunostea numai o formulare negativa a regulii de aur: Ce tie nu-ti place, altuia nu face , Mantuitorul ii da acesteia o formulare pozitiva, aratand astfel ca nu e destul sa nu facem raul, ci ca trebuie sa savarsim binele: i precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea (v. 31; cf. Mt 7,12). In continuare, in trei sentinte paralele (v. 32-34), este aratata insuficienta unei iubiri care-i cuprinde numai pe cei ce ne iubesc si ei pe noi: i daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce multumire puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei. i daca faceti bine celor ce va fac bine, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac. i daca dati imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa primeasca inapoi intocmai .
Oamenii cei mai rai pot fi foarte buni cu ai lor. Despre Himmler, de pilda, care, in Reich-ul nazist, conducea programul de exterminare a evreilor, se spune ca isi iubea foarte mult familia. Vom descoperi multe situatii asemanatoare in jurul nostru. Dumnezeu, care este Tatal tuturor oamenilor, vrea de la noi mult mai mult decat o astfel de iubire legata de interese familiale sau de grup, care nu este altceva decat tot o forma de egoism. 3. Ce este scris in Lege? Deoarece porunca iubirii aproapelui este clar exprimata in Lege (Lev 19,18: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ), aceasta porunca era in mare cinste la iudeii precrestini. De aceea, atunci cand Mantuitorul il intreaba pe un carturar: Ce este scris in Lege? , acesta alatura porunca iubirii fata de aproapele (din Lev 19,18) celei a iubirii de Dumnezeu (din Deut 6,5-6): Iar el, raspunzand, a zis: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti . Exista insa o problema: iudeii nu se prea intelegeau cand era vorba de extensiunea exacta a notiunii de aproapele . Aceasta si este intrebarea pe care carturarul I-o adreseaza lui Iisus: i cine este aproapele meu? (Lc 10,29).
In textul din Lev 19,16-18, sensul notiunii de aproapele (in ebraica: re a), determinat de expresiile: poporul tau (v. 16), fratele tau (v. 17) si fiii poporului tau (v. 18), nu poate fi decat unul singur: acela de membru al poporului Legii, de israelit. De aceea, in general in iudaism, porunca iubirii aproapelui apare restransa numai la israeliti si la prozelitii intrati deplin in Legamant prin circumciziune, cu excluderea samarinenilor, a strainilor (adica a celor din alte tari) si a celor de alte neamuri dintre locuitorii tarii care intr-un rastimp de 12 luni nu devin membri ai comunitatii religioase iudaice (cf. Mekiltha la Iesire 21,35; cf. J. Fichtner, in Theologisches W rterbuch zum Neuen Testament , vol. VII, Stuttgart, 1965, p. 313). Se trecea astfel cu usurinta peste faptul ca, in acelasi capitol din Levitic, porunca apare reluata, in termeni asemanatori, pentru a defini relatia cu strainul (in ebraica: ger) care locuieste in sanul poporului ales: De se va aseza vreun strain in pamantul vostru, sa nu-l stramtorati. Strainul care s-a asezat la voi sa fie pentru voi ca si bastinasul vostru; sa-l iubiti ca pe voi insiva, ca si voi ati fost straini in pamantul Egiptului (Lev 19,33-34). Iata un temei foarte serios pentru o intelegere larga a notiunii de aproapele . Insasi intrebarea invatatorului de Lege din Lc 10,29 dovedeste ca in iudaismul epocii precrestine au existat si glasuri in favoarea largirii sensului lui re a din Lev 19,18 la toti oamenii. Aproapele devine, in acest inteles, pur si simplu, semenul, omul in general. Porunca iubirii aproapelui si apare cu acest inteles larg in unele texte mai tarzii, cum este cel din cartea lui Isus Sirah 13,18: Tot dobitocul iubeste pe cel asemenea siesi si tot omul pe aproapele sau .
Aripa rigorista era insa mai puternica si s-a impus in iudaismul oficial. Dupa distrugerea Ierusalimului, in principala rugaciune a iudaismului, denumita emoneh Esreh, s-a si adaugat (pe la anii 85-90 d. H.), ca a 12-a din cele 18 binecuvantari, asa-numita Binecuvantare eretica (birkhath ha-minim), de fapt un blestem impotriva apostatilor si a ereticilor, intre care sunt mentionati in chip special crestinii, sub denumirea de nazarineni . Astfel apare oficializata restrangerea notiunii biblice de aproapele la cei apartinatori ortodoxiei iudaice. 4. Iubiti pe vrajmasii vostri! Unei astfel de tendinte ii raspunde Mantuitorul cu invatatura din parabola Samarineanului milostiv (Lc 10,30-37), ca trebuie sa ne facem aproape, in mod concret, prin fapte de iubire si mila, oricarui om.
Mai mult, Domnul porunceste in mod explicit sa-i iubim si pe...
