Secolului nostru i-a fost dat sa traiasca poate una dintre cele mai hazardante pagini ale istoriei sale. Intamplarile ce se petrec si ii strabat existenta si-au pierdut, parca, cursul firesc al lucrurilor, al calmului, al normalului, al credintei. Controlul sfatos si binecuvantat al credintei. Experienta religioasa crestina, de doua ori milenara, intemeiata pe imitarea autentica []Secolului nostru i-a fost dat sa traiasca poate una dintre cele mai hazardante pagini ale istoriei sale. Intamplarile ce se petrec si ii strabat existenta si-au pierdut, parca, cursul firesc al lucrurilor, al calmului, al normalului, al credintei. Controlul sfatos si binecuvantat al credintei. Experienta religioasa crestina, de doua ori milenara, intemeiata pe imitarea autentica a modelului transuman, pe trairea liturgica si faptica a marilor evenimente hristice, precum si nostalgia contopirii cu Cerul se clatina tot mai demonic in manifestari ale intunericului contemporaneitatii inconsistentei unei vieti, din care Hristos a fost daca nu exclus, marginalizat, cel mult tolerat. Eludand in nestire si cu nonsalanta, mereu si dramatic, Principiul Suprem, Calea si Adevarul implinirii, tot mai multi dintre noi cadem victime vacuitatii inertiei, opacitatii drapate in faldurile unui modernism al ambitiilor si orbirilor fara seaman. Fara a ne vizualiza caderea. Fara a constientiza abisul. Convertind infrangerea si umilinta in titluri de glorie. Copii si batrani. Tineri sau mai putin tineri. In cantitati, calitati si formule infricosatoare....