Iubiti frati si surori in Domnul nostru Iisus Hristos, Traim o vreme foarte dificila. As fi vrut sa va intreb dinainte: preferati sa vorbim lucrurile pe fata, sau sa le spunem asa, evaziv, ca sa scapam de predica, sa scapam de slujba, sa mergem fiecare la casele noastre? Ca pot face si lucrul asta. Ma inspaimanta un []Iubiti frati si surori in Domnul nostru Iisus Hristos,Traim o vreme foarte dificila. As fi vrut sa va intreb dinainte: preferati sa vorbim lucrurile pe fata, sau sa le spunem asa, evaziv, ca sa scapam de predica, sa scapam de slujba, sa mergem fiecare la casele noastre? Ca pot face si lucrul asta. Ma inspaimanta un singur lucru. Iezechiel spune un cuvant puternic. Strajerul este pus pe marginea cetatii, in turnul de aparare. Si este pus ca sa strige atunci cand vede dusmanul. Si zice Iezechiel (cap. 33): Daca strajerul suna din trambita deslusit si-i avertizeaza pe oameni ca vine dusmanul, si oamenii nu se pregatesc, este nevinovat. Dar daca el vede dusmanul venind si nu spune nimic, sta linistit, din mana lui se va cere sangele celor care vor muri. In acea situatie ma aflu si eu. Si de maine, situatia va fi tot mai dificila. Vom fi amenintati sa tacem, vom fi amenintati sa vorbim doar ceea ce este corect politic, vom fi amenintati sa nu mai spunem ceea ce gandim. Poate c-o sa putem face sui lucrul asta. Am inceput sa deranjez, dar nu ma necajesc. Numai daca ar fi deranjul ala bun. Parintele Iosif Trifa zice ca daca nu deranjam societatea asta cazuta in pacat, atuncea suntem niste adormiti, daca nu chiar morti.

Avem Evanghelia vindecarii unui demonizat. M-am tot framantat, oare ce sa spun? Sa spun lucrurile demonice pe care le vad in jurul meu, sau sa le tac? Daca le tac, putem vorbi despre demonizatul asta de acum 2000 de ani, putem sa vorbim zece predici, fara nici o problema, sa nu ne deranjeze pe niciunul, sa mergem linistiti acasa, noi n-avem treaba cu demonizatii, n-avem demonizati in parohie, n-avem demonizati in familie, stam linistiti. Dar daca vedem lucrurile diavolului si le tacem din gura, atunci ne compromitem. Si primul lucru al diavolului e minciuna. Se propaga de peste tot. Trebuie sa verifici de zece ori o informatie ca sa vezi daca-i adevarata sau nu. Cel putin! Din nu stiu cate surse! Si asta nu-i lucrarea diavolului? Cand vezi minciuna peste tot, chiar amestecata cu adevar, v-am mai spus de-atatea ori, si nu iei atitudine, si taci din gura si lasi minciuna sa se propage, te faci partas la ea.

Al doilea lucru pe care-l vad eu al diavolului, este dezbinarea. Dezbinare in societatea de astazi, zicea fratele Gheorghita Vela ieri, nu doar pe criterii de natiune ca se cearta ungurii cu romanii asta o fost in trecut; nu doar pe criterii religioase, ca ne certam ortodocsi cu catolici si cu protestanti. Acum au ajuns sa se certe sot cu sotie, frati cu surori, parinti cu copii. Nu ne punem intrebarea oare de unde?! Nu-i asta lucrarea diavolului? Hristos intotdeauna vrea unitatea. Ba mai mult, am inceput sa ne enervam, sa facem scandal, exact ca demonizatul din Evanghelie, si nu vedem ca semanam cu el. Am inceput sa-i condamnam pe cei care gandesc altfel decat noi, sa-i aratam cu degetul, sa ne bucuram cand patesc ceva.

E infiorator sa vedem discutia dintre Domnul Hristos si demonizatul din Evanghelie. Infiorator ce-l intreaba: Care-ti este numele? Si el spune ca este Legiune. Adica sunt mii de demoni intr-un singur om. E adevarat, starea de demonizare manifestata in felul acesta, ca nu mai pune haine pe el, nu mai vrea sa locuiasca in casa, era legat in lanturi si-n obezi si le sfarama, deci o putere incredibila; era manat de demon in pustiu, adica sa plece acolo unde nu mai are nimic. Asta ne arata insasi starea de nihilism asa se numeste gandirea acesta cand nu mai doresti nimic, esti satul de lumea asta, satul de toate, nu mai vrei nimic, nu mai crezi in nimic. Asta-i tot lucrarea diavolului, dar nu vedem nimic, din pacate.

Ma ingrijorez vazand atatea si atatea patimi intre tineri. Si le spun intre tineri pentru ca la ei sunt mai sensibil. Ma deranjeaza cand vad la varste fragede copiii cazuti in tot felul de capcane ale diavolului. Ma deranjeaza si cand ii vad pe cei adulti, e adevarat, dar un adult are mai multe sanse sa iasa. De ce? Pentru ca pana la 18 ani se formeaza mintea. De aceea, la 18 ani este varsta majoratului. [] La varsta majoratului esti pe picioarele tale. Formarea mentalitatii n-as zice ca s-a dus pana la capat, dar se aseaza oarecum. Infiorator este ca pana la varsta aceasta foarte multi tineri cad in capcane. De toate felurile. Si noi stam linistiti! Sunt copiii nostri, sunt nepotii nostri, sunt vecinii nostri care au cazut in ghearele diavolului si noi nu ne dam seama de lucrul asta.

In timpul pandemiei, incepand cu lockdown-ul de anul trecut, sute si sute de baieti in special, si fete, au cazut in capcana pornografiei si toate pacatele care urmeaza acesteia, stand in fata calculatoarelor si telefoanelor, si parintii nu stiu nimic. Si-si consuma energia, incat vor ajunge niste legume. Isi vor pierde barbatia. N-o sa mai poata avea copii normali, sanatosi, zdraveni. N-or sa mai poata avea. Si noi stam linistiti. Atatia tineri au inceput sa-si inece nevoia de relatii, pentru ca si scoala, asa cum e ea, te intalnesti cu colegii, cu prietenii, ai o relatie normala, poti sa te deschizi Eu sunt uimit cat de sinceri sunt tinerii cu colegii si cu prietenii lor. Stiti de ce? Pentru ca sunt in stare sa-si spuna durerile inimii fara sa fie judecati si condamnati de colegii lor. Si ne dau lectii, sa stiti. Tinerii ne dau lectii, sa stiti! Pentru ca noi, ca parinti, nu suntem in stare sa primim o problema ca si colegul, ca si colega. Si pentru asta ii apreciez foarte mult. Ei sunt foarte sinceri.

Si aici iarasi vad lucrarea diavolului. Ne-am facut niste standarde inalte. Daca copiii nostri n-ajung la ele, suntem dezamagiti, ii certam, ne suparam pe ei, ne enervam pentru ca nu implinesc standardele noastre si nu traim in realitate. Si acum nu ma refer numai la parinti. Ma refer si la preoti, si la episcopi. Stam linistiti la amvoane si vorbim, iar copiii nostri pier in jurul nostru si nu vedem. Asta-i cea mai groaznica orbire duhovniceasca. V-am mai spus si Duminica trecuta, sunt ingrozit cand vad cate dependente au. Nu vreau sa dau procente, dar cred ca mai mult de 90% din tinerii din scoli au adictii. Adica sunt sclavii unei patimi. Si ai drogurilor. E infiorator. Discutam cu cativa profesori: Ce sa faci? Sa chemi politia? Pai ce face politia? Le da o amenda si atat. Si vor incerca de-acolo sa se ascunda si mai frumos, si mai elegant. Asa cum se intampla si cu toti cei care ajung la inchisoare. Acolo isi fac planurile mai sofisticate pentru urmatoarele infractiuni pe care le vor face. Nu asta rezolva problema. Politia n-o sa rezolve niciodata problema tinerilor si a adolescentilor.

Vad atatia tineri care sunt dependenti de sexualitate. Dependenti de tutun. Sunt dependenti de jocuri de noroc, de jocuri pe calculator, de jocuri pe telefoane, si stau si pierd timpul. Nu numai ca-si pierd timpul, isi ard neuronii. Si se ingroapa din ce in ce si noi nu observam. Asta este infiorator! Noi nu ne dam seama. Ei stiu unul de altul, pentru ca nu poti sa tii in tine la nesfarsit un lucru, trebuie sa-i spui cuiva. Si cui il spui? La acela care nu te judeca si nu te condamna. Si as indrazni sa spun, tinerii nostri seamana mai mult cu Hristos decat noi, care mergem la biserica si suntem imbatraniti. De ce? Hristos n-a judecat pe nimeni. N-a aratat cu degetul pe nimeni. Aduceti-va aminte de femeia desfranata. Cand au adus-o cu totii, Ce spune legea? Sa fie omorata cu pietre. Domnul zice: Cel fara pacat sa arunce primul cu piatra. Asta inseamna ca in fata Domnului nu conteaza ce pacate ai, mici sau mari, dar noi imediat ne iritam: Aaa, n-am pacatul ala, l-am condamnat! N-am facut eu cand am fost tanar pacatul respectiv, e foarte grav! As vrea sa va intrebati, daca ati fi tineri in ziua de astazi, cate pacate ati face? Eu cred ca pe toate le-as face. Daca as fi adolescent, licean, in ziua de astazi, cu ispitele care sunt, cred ca pe toate le-as face cred ca in toate as cadea. Si o spun cu toata responsabilitatea. Noi n-am avut nici pe sfert atatea ispite, si eu nu ma consider chiar asa batran. Nu mai vorbesc de cei de peste 50 de ani. Nici n-are rost sa stam de vorba, ca mi-ar trebui o saptamana numai sa va conving de ce fel de ispite sunt. Eu sunt...