4 noiembrie 1958, când a zis: „Eu voi nimici Oastea Domnului, vei vedea!“
Am terminat! Sa stii ca oriunde veti mai fi gasiti adunati, fie doi-trei, fie doua-trei mii, veti fi imediat arestati si bucuria voastra se va preface in jale. Ai inteles? Eu voi nimici Oastea Domnului, vei vedea! Poti sa pleci! [] Abia iesit in strada si vazand pe frontispiciul cladirii tablourile conducatorilor statului, mi [] Am terminat! Sa stii ca oriunde veti mai fi gasiti adunati, fie doi-trei, fie doua-trei mii, veti fi imediat arestati si bucuria voastra se va preface in jale. Ai inteles? Eu voi nimici Oastea Domnului, vei vedea! Poti sa pleci![] Abia iesit in strada si vazand pe frontispiciul cladirii tablourile conducatorilor statului, mi se facu lumina, recunoscandu-l. Fusese Alexandru Draghici, ministrul de InterneNiciodata nu mi-a parut bine de raul nimanui, dar cand, peste cativa ani, i-a venit si lui randul sa cada precum ii vine odata fiecaruia mi-am adus aminte de amenintarea lui plina de trufie si de ura, din 4 noiembrie 1958, cand a zis: Eu voi nimici Oastea Domnului, vei vedea! i iata acum cum Domnul l-a nimicit pe el!In 4 noiembrie m-am pomenit cu o telegrama: Vino imediat la Bucuresti! Nu era semnata de nimeni. Am inteles ca era de la Interne.
La coborarea din tren eram asteptat de seful de la Minister. M-a luat intr-o masina si m-a dus direct la Ministerul de Interne. Iar pe coridoare, iar pe scari, pe ascensoare, cu ochii acoperiti, pana ce am ajuns in fata unei usi.
Cand mi s-au luat ochelarii negri eram intr-un birou cum nu mai vazusem niciodata de cand umblam prin labirintul acesta. Nici la patriarh, nici la presedintele Departamentului. Era totul imbracat numai in covoare stacojii. Pe jos, pe pereti, pe mobilier, peste tot. La masa, un barbat voinic si puternic, intr-o camasa gri stralucitoare. Mi s-a parut cunoscut de undeva. Dezbraca-ti paltonul si stai! mi-a poruncit aspru.
M-am supus. Aici trebuie sa executi totul fara nici un cuvant. Am pus paltonul insa nu in cuier, ci langa mine, pe spatele unui divan, pe care nu m-am asezat. Am ramas in picioare, ca in fata unei personalitati cu totul deosebite, intr-un moment cu totul deosebit. Te-am chemat, zise el, privindu-ma incruntat, ca sa-ti pun in vedere pentru ultima data si in modul cel mai clar, sa nu mai cereti, sa nu mai sperati si sa nu mai umblati dupa nici o legalizare! Sunteti niste reactionari, niste elemente recalcitrante si toti aveti numai o atitudine dusmanoasa fata de ordinea sociala existenta in tara noastra. Vi s-a pus in vedere sa nu va mai adunati dar ati continuat. Vi s-a pus in vedere sa nu mai faceti nici o propaganda in randurile tineretului dar voi...
La coborarea din tren eram asteptat de seful de la Minister. M-a luat intr-o masina si m-a dus direct la Ministerul de Interne. Iar pe coridoare, iar pe scari, pe ascensoare, cu ochii acoperiti, pana ce am ajuns in fata unei usi.
Cand mi s-au luat ochelarii negri eram intr-un birou cum nu mai vazusem niciodata de cand umblam prin labirintul acesta. Nici la patriarh, nici la presedintele Departamentului. Era totul imbracat numai in covoare stacojii. Pe jos, pe pereti, pe mobilier, peste tot. La masa, un barbat voinic si puternic, intr-o camasa gri stralucitoare. Mi s-a parut cunoscut de undeva. Dezbraca-ti paltonul si stai! mi-a poruncit aspru.
M-am supus. Aici trebuie sa executi totul fara nici un cuvant. Am pus paltonul insa nu in cuier, ci langa mine, pe spatele unui divan, pe care nu m-am asezat. Am ramas in picioare, ca in fata unei personalitati cu totul deosebite, intr-un moment cu totul deosebit. Te-am chemat, zise el, privindu-ma incruntat, ca sa-ti pun in vedere pentru ultima data si in modul cel mai clar, sa nu mai cereti, sa nu mai sperati si sa nu mai umblati dupa nici o legalizare! Sunteti niste reactionari, niste elemente recalcitrante si toti aveti numai o atitudine dusmanoasa fata de ordinea sociala existenta in tara noastra. Vi s-a pus in vedere sa nu va mai adunati dar ati continuat. Vi s-a pus in vedere sa nu mai faceti nici o propaganda in randurile tineretului dar voi...
