«…Lucrul acesta de la Dumnezeu era… » (Neemia 6, 16)
Istoria Oastei este in anumita masura istoria lui Nee mia. Fiind el in robia babiloniana avea o mare intristare in inima din pricina ca cetatea stramosilor era pustiita . Starea cea rea in care se afla cetatea sfanta l-a facut sa ceara ingaduinta imparatului Artaxerxe, sa-l slobozeasca pentru o vreme sa dreaga zidurile Ierusalimului. Ajuns in []Istoria Oastei este in anumita masura istoria lui Nee mia.
Fiind el in robia babiloniana avea o mare intristare in inima din pricina ca cetatea stramosilor era pustiita . Starea cea rea in care se afla cetatea sfanta l-a facut sa ceara ingaduinta imparatului Artaxerxe, sa-l slobozeasca pentru o vreme sa dreaga zidurile Ierusalimului. Ajuns in locul dorit, in Sion, s-a sculat noaptea cu cativa barbati , a cercetat zidurile care erau daramate si a strigat preotilor, mai-marilor, dregatorilor si lucratorilor: Veniti sa zidim zidul Ierusalimului, ca sa nu mai fim de ocara (Neem. 2, 17). Intru aceasta, piedici mari i-au stat in cale de la cei din afara de ziduri ca si de la cei dinlauntrul lor. Foarte s-au suparat cei din afara cand au auzit ca a venit un om care sa caute binele copiilor lui Israel . Iar poporul plangea si striga si el contra alor lui rau chivernisitori in acea vreme de aspra suferinta, de robie in propria lor casa. O situatie cum nu se poate mai grea deci pentru omul lui Dumnezeu. i totusi foarte usoara, pentru ca simtea Mana buna a lui Dumnezeu . Ce a facut Neemia? A intocmit o oaste de voluntari cu care sa se apere si cu care sa lucreze, punand straji zi si noapte (Neemia 4, 9). Unii zideau, altii incarcau poveri, iar altii le carau. Toti insa cu o mana lucrau la lucru si cu cealalta tineau arma. Zidarii isi aveau fiecare sabia incinsa pe la coapse si zideau. Fiecare isi avea arma, mergand la apa . Noaptea se randuiau de paza si ziua, de lucru. Cum lucrul era mare si noi imprastiati pe zid departe unul de altul , Neemia tinea langa el trambitasul, dand porunca tuturor: Unde veti auzi sunetul trambitei acolo sa va adunati, ca Dumnezeul nostru Se va lupta pentru noi (Neemia 4, 20). Cand Sambalat si Tobia si Ghesan Arabul au vazut ca nu mai ramasesera sparturi in zid , au uneltit sa-l prinda in cursa pe Neemia, zicand: Vino sa ne intalnim impreuna in satele din sesul Ono . Ci el a raspuns lor: Eu fac un lucru mare si nu pot sa pogor, de ce sa inceteze lucrul? Atunci uneltitorii i-au trimis epistola pe care sta scris: S-a auzit ca tu si iudeii cugetati sa va rasculati, de aceea zidesti zidul si apoi vei ajunge imparat . Ci el le-a raspuns raspicat ca acestea toate sunt nascociri ale lor! Pe de alta parte, poporul, cu suferintele lui, cu lipsa de grija din partea mai-marilor lui era in razvratire. i Neemia a chemat impotriva lor o adunare mare , le-a aratat cu cuvinte de foc calea si asezamintele Domnului, spre a nu mai fi de ocara neamurilor . A pus sa adune pe mai-mari, pe dregatori si poporul sa-i scrie in cartea nasterilor (Neem.7, 5). Le-a lamurit, cu Ezra preotul, cartea Legii. i poporul plangea cand asculta Cuvantul.
Drept aceea, legamant puternic au innoit ca...
Fiind el in robia babiloniana avea o mare intristare in inima din pricina ca cetatea stramosilor era pustiita . Starea cea rea in care se afla cetatea sfanta l-a facut sa ceara ingaduinta imparatului Artaxerxe, sa-l slobozeasca pentru o vreme sa dreaga zidurile Ierusalimului. Ajuns in locul dorit, in Sion, s-a sculat noaptea cu cativa barbati , a cercetat zidurile care erau daramate si a strigat preotilor, mai-marilor, dregatorilor si lucratorilor: Veniti sa zidim zidul Ierusalimului, ca sa nu mai fim de ocara (Neem. 2, 17). Intru aceasta, piedici mari i-au stat in cale de la cei din afara de ziduri ca si de la cei dinlauntrul lor. Foarte s-au suparat cei din afara cand au auzit ca a venit un om care sa caute binele copiilor lui Israel . Iar poporul plangea si striga si el contra alor lui rau chivernisitori in acea vreme de aspra suferinta, de robie in propria lor casa. O situatie cum nu se poate mai grea deci pentru omul lui Dumnezeu. i totusi foarte usoara, pentru ca simtea Mana buna a lui Dumnezeu . Ce a facut Neemia? A intocmit o oaste de voluntari cu care sa se apere si cu care sa lucreze, punand straji zi si noapte (Neemia 4, 9). Unii zideau, altii incarcau poveri, iar altii le carau. Toti insa cu o mana lucrau la lucru si cu cealalta tineau arma. Zidarii isi aveau fiecare sabia incinsa pe la coapse si zideau. Fiecare isi avea arma, mergand la apa . Noaptea se randuiau de paza si ziua, de lucru. Cum lucrul era mare si noi imprastiati pe zid departe unul de altul , Neemia tinea langa el trambitasul, dand porunca tuturor: Unde veti auzi sunetul trambitei acolo sa va adunati, ca Dumnezeul nostru Se va lupta pentru noi (Neemia 4, 20). Cand Sambalat si Tobia si Ghesan Arabul au vazut ca nu mai ramasesera sparturi in zid , au uneltit sa-l prinda in cursa pe Neemia, zicand: Vino sa ne intalnim impreuna in satele din sesul Ono . Ci el a raspuns lor: Eu fac un lucru mare si nu pot sa pogor, de ce sa inceteze lucrul? Atunci uneltitorii i-au trimis epistola pe care sta scris: S-a auzit ca tu si iudeii cugetati sa va rasculati, de aceea zidesti zidul si apoi vei ajunge imparat . Ci el le-a raspuns raspicat ca acestea toate sunt nascociri ale lor! Pe de alta parte, poporul, cu suferintele lui, cu lipsa de grija din partea mai-marilor lui era in razvratire. i Neemia a chemat impotriva lor o adunare mare , le-a aratat cu cuvinte de foc calea si asezamintele Domnului, spre a nu mai fi de ocara neamurilor . A pus sa adune pe mai-mari, pe dregatori si poporul sa-i scrie in cartea nasterilor (Neem.7, 5). Le-a lamurit, cu Ezra preotul, cartea Legii. i poporul plangea cand asculta Cuvantul.
Drept aceea, legamant puternic au innoit ca...
