Pornim pe calea Postului la vremea cand, de-ar fi sa credem traditiei, magii plecau din tinuturile lor sa implineasca inchinarea dinaintea Pruncului Mantuitor. Urmand Stelei celei luminoase, au adus dinaintea Celui Ce Este Lumina daruri de smirna, tamaie si aur. Dar, mai ales, s-au adus pe ei, cu bune si rele. Pe ei si toata []Pornim pe calea Postului la vremea cand, de-ar fi sa credem traditiei, magii plecau din tinuturile lor sa implineasca inchinarea dinaintea Pruncului Mantuitor. Urmand Stelei celei luminoase, au adus dinaintea Celui Ce Este Lumina daruri de smirna, tamaie si aur. Dar, mai ales, s-au adus pe ei, cu bune si rele. Pe ei si toata stiinta lor, si toata rezistenta fragilei firi umane dinaintea provocarii celei mai importante din viata unui om: cautarea lui Dumnezeu! Prea rar, parca, vedem realitatea aceasta in postirea noastra. Prea ades, legati de regimuri alimentare, de opriri si dezlegari, atenti la cele din afara, uitam ca taina Imparatiei se implineste prin adancirea lucrarii cu sine, prin infruptarea din darul deplin al Nasterii Mantuitorului: libertatea de a te bucura de Dumnezeu. Daca postul nu este efort de cautare a lui Dumnezeu, nu poate aduce bucuria descoperirii de sine, a propriilor limite si a tainelor adanci ale sufletului. Marcati de cultura gastronomica a lumii in care traim, vedem doar standurile de supermarket care ne populeaza culturile, nu si efortul curatirii prin hrana echilibrata, vie, euharistica si datatoare de viata. Nu reusim sa pricepem in ce mod a manca sau nu, a posti de vorbarie desarta sau nu, a nutri sentimente curate sau nu, sunt acte de libertate si nu de obligativitate, de regula si implinire a regulii. E limpede ca numai pentru aceasta nu S-a intrupat Mantuitorul, pentru a transforma Scriptura in regulament de cantina sociala ori disciplina interna a sinaxelor umane.

Pornim pe calea postirii care ne duce spre Betleem. Dar pastorii sunt deja acolo, Ingerii deja sunt pregatiti sa plineasca minunea de cantare care ne tine vie credinta: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire (Luca 2, 14). Mesajul postirii este simplu: Sa mergem la Betleem sa vedem cele ce s-au petrecut acolo, dupa cum ne-a instiintat Domnul (Luca 2, 15). Magi, pastori, ingeri si noi. Aceeasi chemare, spre bucuria intalnirii cu El. Libertatea noastra.

Pare dramatic, intr-o Romanie atat de framantata de ideologizare, ca Biserica a ramas ultimul bastion de libertate. Discursul sau este de fiecare data o provocare: sa ne ridicam, sa mergem, sa vedem. Unde vad carcotasii de serviciu ingradirea libertatii de gandire? Unde identifica oare cenzura libertatii, cand constructia marturisirii Bisericii se hraneste tocmai...