Voi sunteti lumina lumii; nu poate o cetate aflata pe varf de munte sa se ascunda. Nici nu aprind faclie si o pun sub obroc, ci in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa. Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru []Voi sunteti lumina lumii; nu poate o cetate aflata pe varf de munte sa se ascunda. Nici nu aprind faclie si o pun sub obroc, ci in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa. Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri (Matei 5, 14-16).

Traim intr-o lume atat de bulversata, in care lumina din noi a inceput sa falfaie din ce in ce mai putin, pentru Hristos. Asa ca Domnul Dumnezeu a ingaduit o mare incercare, ca sa ne cercetam pe noi insine, sa privim mai atent la viata noastra, inspre lumina credintei care a fost sadita de la inceput, in interiorul nostru. i sa vedem cum ar trebui sa luptam cu noi insine, sa lucram la viata noastra, pentru ca flacara credintei sa reaprinda lumina pe care Dumnezeu a pus-o in fiecare dintre noi. Au venit vremuri restrictive pentru toata lumea, insa pentru noi, cei de la Oastea Domnului, sunt atat de prielnice pentru a sta mai mult de vorba cu noi insine, sa meditam mai mult asupra Cuvantului Sfant, astfel incat sa vedem ca Dumnezeu ne este mereu alaturi, la orice pas si ca El ne va indruma oricand ajungem la o rascruce, nestiind incotro este drumul cel bun.

Ne plecam pe genunchi la picioarele Crucii Mantuitorului si, cu smerenie, Ii aducem lui Dumnezeu recunostinta noastra plina de lacrimi, pentru ca ne mai ingaduie si ne mai trezeste in fiecare dimineata, cu lumina zilei acesteia. Ne binecuvanteaza de fiecare data si asteapta ca si noi, sa ne facem partea noastra, pentru cresterea cea duhovniceasca. Am cam uitat sa-I fim recunoscatori...