CRACIUN numele dat in popor marii sar batori a Nasterii Domnului (25 decembrie), sarba toare crestina, care, pana in sec, IV, era serbata in Rasarit impreuna cu Botezul Domnului, la 6 ianuarie. Despre originea cuvantului Craciun parerile sunt impartite. Cei mai multi admit cuvantul calatio-calationem. de la calo-a chema, a convoca: calatio chemarea poporului, convocarea de []CRACIUN numele dat in popor marii sar batori a Nasterii Domnului (25 decembrie), sarba toare crestina, care, pana in sec, IV, era serbata in Rasarit impreuna cu Botezul Domnului, la 6 ianuarie. Despre originea cuvantului Craciun parerile sunt impartite. Cei mai multi admit cuvantul calatio-calationem. de la calo-a chema, a convoca: calatio chemarea poporului, convocarea de catre preoti a credinciosilor la inceputul fiecarei luni spre a se comunica festivitatile, slujbele din luna respectiva (DIV). Altii propun ca origine cuvantul creationem creatie, zidire, iar unii il considera provenind din slavonescul Kraciun (ca si colinda s.a.). Fiind o sarbatoare crestina, poporul roman, care s-a nascut crestin, a legat numele sarbatorii, desigur, si de Sf. Scriptura unde Dumnezeu este numit si Cel vechi de zile (Daniel 7, 13), reprezentat in iconografie ca a doua Persoana a Sfintei Treimi, sub chipul unui batran cu barba lunga alba, asa cum este reprezentat si Mos Craciun vechi de zile locutiune transferata in adjectivul batran . Craciunul este probabil cea dintai sarbatoare crestina, dintre sarbatorile inchinate Mantuitorului. Se serba in Apus, ca si azi, la 25 decembrie, inca din sec. III, conform unei vechi traditii, dupa care, recensamantul lui Cezar August a avut loc la 25 decembrie 754 Ab Urbe condita (de la intemeierea Romei), in timpul caruia s-a intamplat Nasterea Domnului (Luca 2, l s.u.). Era legata de solstitiul de iarna, cand zilele incep sa creasca si soarele rasare mai devreme. Mantuitorul fusese numit de prooroci Soarele dreptatii (Maleahi 3, 20),...