Pastorala de Crăciun a Patriarhului Daniel: Nașterea Domnului sărbătorită în cântările Bisericii
Daniel Prin harul lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Bucurestilor, Mitropolitul Munteniei si Dobrogei, Loctiitorul Tronului Cezareei Capadociei si Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler si dreptmaritorilor crestini din Arhiepiscopia Bucurestilor Har, pace si bucurie de la Domnul nostru Iisus Hristos, Iar de la noi parintesti binecuvantari! Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta [] DanielPrin harul lui Dumnezeu,Arhiepiscopul Bucurestilor,Mitropolitul Munteniei si Dobrogei,Loctiitorul Tronului Cezareei CapadocieisiPatriarhul Bisericii Ortodoxe RomanePreacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler si dreptmaritorilor crestinidin Arhiepiscopia BucurestilorHar, pace si bucurie de laDomnul nostru Iisus Hristos,Iar de la noi parintesti binecuvantari!Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce.
Ingerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc.
Ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar,Dumnezeu Cel mai inainte de veci .(Condacul Nasterii Domnului, alcatuire a lui Roman Melodul)[1]Preacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti frati si surori in Domnul,Nasterea Pruncului Iisus a fost vestita pastorilor de oi din Betleem, noaptea, de catre o multime mare de ingeri care cantau: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! (Luca 2, 14).
Intrucat Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat anul 2023 An comemorativ al imnografilor si cantaretilor bisericesti, tema Pastoralei de Craciun din anul acesta evidentiaza modul in care Nasterea Domnului este sarbatorita in cantarile Bisericii si in colindele populare inspirate de acestea[2].
Taina Nasterii Domnului este taina iubirii milostive si smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Pe cat a coborat Fiul Lui Dumnezeu la noi pe pamant, pe atat ne-a deschis noua oamenilor drum ca sa ne inaltam la El, la viata cereasca.
De aceea, Intruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a facut Om din iubire nesfarsita fata de om, este temelia si inima credintei crestine. Aceasta sfanta si mare lucrare mantuitoare a fost si scopul pentru care Dumnezeu a facut lumea. Ea a fost prezisa de profetii lui Dumnezeu inspirati de Duhul Sfant, iar apoi a fost vazuta si marturisita de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), a fost aparata si formulata ca dogma de catre Parintii Bisericii in fata ereziilor, a fost preamarita in rugaciuni si laudata in cantari de-a lungul veacurilor de catre toti crestinii binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu.
Pentru Sfintii Apostoli, contemplarea Tainei Intruparii sau Inomenirii Fiului lui Dumnezeu este izvorul intregii teologii, al intregii vieti spirituale si al misiunii Bisericii in lume. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel, uimit in fata iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume, exclama: Cu adevarat, mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava (1 Timotei 3, 16). Iar Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan zice: Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 16).
Urmand credintei Sfintilor Apostoli, Sfintii Parinti ai Bisericii, mari dascali ai lumii si ierarhi, cuviosi si marturisitori, imnografi si melozi, n-au incetat sa preamareasca taina iubirii nesfarsite a lui Dumnezeu pentru lume, care s-a descoperit noua prin Iisus Hristos. In aceasta privinta, Sfantul Maxim Marturisitorul ( 662) spune ca, din dor nesfarsit dupa oameni, Cel ce exista din fire S-a facut cu adevarat insusi cel iubit [3], adica om.
Cine altul poate mantui sau vindeca pe om de pacat si de moarte, decat Dumnezeu Cel fara de pacat si moarte? Cantarile ortodoxe ale Nasterii Domnului vorbesc despre vindecarea omului de pacat prin Nasterea lui Hristos: Pe cel dupa chip si dupa asemanare vazandu-l Iisus stricat din pricina calcarii poruncii, plecand cerurile S-a pogorat si S-a salasluit in pantecele Fecioarei fara schimbare, ca in El sa innoiasca pe Adam cel stricat, care striga: Slava aratarii Tale, Izbavitorul meu si Dumnezeu! [4]. Iar Sfantul Grigorie de Nyssa ( 395) descrie scopul Intruparii Fiului Cel vesnic al lui Dumnezeu, zicand: Firea noastra cea slabanogita, intr-adevar, avea nevoie de doctor, omul cazut de istoveala astepta pe Cel ce-i va intinde mana, cel ce-si pierduse viata astepta pe Datatorul ei [5].
Pe scurt, Sfintii Parinti ai Bisericii au rezumat invatatura despre scopul Intruparii Fiului lui Dumnezeu astfel: Dumnezeu S-a facut Om, pentru ca omul sa poata deveni Dumnezeu, dupa har . Sau: Dumnezeu S-a facut purtator de trup, pentru ca omul sa poata deveni purtator al Duhului (Sfant) . Sau: Fiul lui Dumnezeu S-a facut Fiu al Omului, pentru ca oamenii sa devina fii ai lui Dumnezeu dupa har .
Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos este, asadar, mai intai de toate, sarbatoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni. Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic S-a pogorat din ceruri, S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om, pentru a darui oamenilor, pacatosi si muritori, iertarea pacatelor si viata vesnica.
Sfintii Parinti ai Bisericii au meditat adanc asupra intelesului Tainei Intruparii si Nasterii ca om a Fiului vesnic al lui Dumnezeu, Care, fiind fara de inceput, primeste inceput, nascandu-Se cu Trup in Betleem [6], si neincaput incape in pantece, si vine sa Se nasca pentru noi, din pantece de mama [7], dupa cum ne vestesc cantarile sarbatorii Nasterii Domnului.
Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca Dumnezeu Cuvantula binevoit sa Se ingroase si, prin venirea Lui in trup din noi, pentru noi si ca noi, afara de pacat , sa infatiseze in chip acomodat noua, prin cuvinte si pilde, invatatura despre cele negraite, care intrece putereaa tot cuvantul [8].
Asadar, Fiul lui Dumnezeu S-a facut om pentru ca omul pacatos si muritor sa fie ridicat din pacat si moarte, sa devina sfant si sa traiasca vesnic, deoarece el a fost la inceput creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel sfant si vesnic viu. Prin lucrarea Sa mantuitoare, de unire a omului muritor cu Dumnezeu Cel vesnic, Iisus Hristos vindeca si curateste firea umana de ceea ce ii este nesanatos si nefiresc, adica pacatul si moartea, survenite ca urmare a despartirii omului de Dumnezeu prin neascultare, neinfranare si nepocainta (cf. Facerea 2, 17 si Romani 6, 23).
Pruncul Iisus, Dumnezeu-Copilul, Se naste fara de pacat, dar creste, vietuieste si Se lupta intr-o lume profund marcata de pacat si de forme ale mortii spirituale si fizice. Primit cu bucurie in Betleem de ingeri, de pastori si de magii de la Rasarit, El este, pe de alta parte, prigonit de regele Irod, care cauta sa-L ucida. Mai tarziu, cand va incepe activitatea Sa publica, Iisus devine iubit de multimile de oameni pe care-i lumineaza, ii hraneste spiritual cu Evanghelia iubirii vesnice si ii vindeca de boli, de patimi si de patimiri, prin harul Sau datator de viata sfanta.
Prin insusi felul Sau de-a vorbi, de-a trai si faptui, Domnul Iisus Hristos ne arata ca El este in mod deplin Omul pentru oameni, fiindca este in mod deplin Omul pentru Dumnezeu, sau mai precis El este Dumnezeu-Omul, masura suprema a umanului sfintit si invesnicit, capabil de iubire infinita si viata eterna.
Hristos Domnul, nascut dintr-o mama-fecioara, saraca si smerita, intr-o pestera modesta, va fi tot timpul smerit si sarac material, dar bogat si statornic in puritate, sfintenie si iubire milostiva. Model suprem si promotor constant al adevarului si al dreptatii, al smereniei si al iertarii, al pacii si al iubirii milostive, Domnul Iisus Hristos fericeste pe cei smeriti, pe cei ce...
Ingerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc.
Ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar,Dumnezeu Cel mai inainte de veci .(Condacul Nasterii Domnului, alcatuire a lui Roman Melodul)[1]Preacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti frati si surori in Domnul,Nasterea Pruncului Iisus a fost vestita pastorilor de oi din Betleem, noaptea, de catre o multime mare de ingeri care cantau: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! (Luca 2, 14).
Intrucat Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat anul 2023 An comemorativ al imnografilor si cantaretilor bisericesti, tema Pastoralei de Craciun din anul acesta evidentiaza modul in care Nasterea Domnului este sarbatorita in cantarile Bisericii si in colindele populare inspirate de acestea[2].
Taina Nasterii Domnului este taina iubirii milostive si smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Pe cat a coborat Fiul Lui Dumnezeu la noi pe pamant, pe atat ne-a deschis noua oamenilor drum ca sa ne inaltam la El, la viata cereasca.
De aceea, Intruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a facut Om din iubire nesfarsita fata de om, este temelia si inima credintei crestine. Aceasta sfanta si mare lucrare mantuitoare a fost si scopul pentru care Dumnezeu a facut lumea. Ea a fost prezisa de profetii lui Dumnezeu inspirati de Duhul Sfant, iar apoi a fost vazuta si marturisita de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), a fost aparata si formulata ca dogma de catre Parintii Bisericii in fata ereziilor, a fost preamarita in rugaciuni si laudata in cantari de-a lungul veacurilor de catre toti crestinii binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu.
Pentru Sfintii Apostoli, contemplarea Tainei Intruparii sau Inomenirii Fiului lui Dumnezeu este izvorul intregii teologii, al intregii vieti spirituale si al misiunii Bisericii in lume. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel, uimit in fata iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume, exclama: Cu adevarat, mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava (1 Timotei 3, 16). Iar Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan zice: Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 16).
Urmand credintei Sfintilor Apostoli, Sfintii Parinti ai Bisericii, mari dascali ai lumii si ierarhi, cuviosi si marturisitori, imnografi si melozi, n-au incetat sa preamareasca taina iubirii nesfarsite a lui Dumnezeu pentru lume, care s-a descoperit noua prin Iisus Hristos. In aceasta privinta, Sfantul Maxim Marturisitorul ( 662) spune ca, din dor nesfarsit dupa oameni, Cel ce exista din fire S-a facut cu adevarat insusi cel iubit [3], adica om.
Cine altul poate mantui sau vindeca pe om de pacat si de moarte, decat Dumnezeu Cel fara de pacat si moarte? Cantarile ortodoxe ale Nasterii Domnului vorbesc despre vindecarea omului de pacat prin Nasterea lui Hristos: Pe cel dupa chip si dupa asemanare vazandu-l Iisus stricat din pricina calcarii poruncii, plecand cerurile S-a pogorat si S-a salasluit in pantecele Fecioarei fara schimbare, ca in El sa innoiasca pe Adam cel stricat, care striga: Slava aratarii Tale, Izbavitorul meu si Dumnezeu! [4]. Iar Sfantul Grigorie de Nyssa ( 395) descrie scopul Intruparii Fiului Cel vesnic al lui Dumnezeu, zicand: Firea noastra cea slabanogita, intr-adevar, avea nevoie de doctor, omul cazut de istoveala astepta pe Cel ce-i va intinde mana, cel ce-si pierduse viata astepta pe Datatorul ei [5].
Pe scurt, Sfintii Parinti ai Bisericii au rezumat invatatura despre scopul Intruparii Fiului lui Dumnezeu astfel: Dumnezeu S-a facut Om, pentru ca omul sa poata deveni Dumnezeu, dupa har . Sau: Dumnezeu S-a facut purtator de trup, pentru ca omul sa poata deveni purtator al Duhului (Sfant) . Sau: Fiul lui Dumnezeu S-a facut Fiu al Omului, pentru ca oamenii sa devina fii ai lui Dumnezeu dupa har .
Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos este, asadar, mai intai de toate, sarbatoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni. Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic S-a pogorat din ceruri, S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om, pentru a darui oamenilor, pacatosi si muritori, iertarea pacatelor si viata vesnica.
Sfintii Parinti ai Bisericii au meditat adanc asupra intelesului Tainei Intruparii si Nasterii ca om a Fiului vesnic al lui Dumnezeu, Care, fiind fara de inceput, primeste inceput, nascandu-Se cu Trup in Betleem [6], si neincaput incape in pantece, si vine sa Se nasca pentru noi, din pantece de mama [7], dupa cum ne vestesc cantarile sarbatorii Nasterii Domnului.
Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca Dumnezeu Cuvantula binevoit sa Se ingroase si, prin venirea Lui in trup din noi, pentru noi si ca noi, afara de pacat , sa infatiseze in chip acomodat noua, prin cuvinte si pilde, invatatura despre cele negraite, care intrece putereaa tot cuvantul [8].
Asadar, Fiul lui Dumnezeu S-a facut om pentru ca omul pacatos si muritor sa fie ridicat din pacat si moarte, sa devina sfant si sa traiasca vesnic, deoarece el a fost la inceput creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel sfant si vesnic viu. Prin lucrarea Sa mantuitoare, de unire a omului muritor cu Dumnezeu Cel vesnic, Iisus Hristos vindeca si curateste firea umana de ceea ce ii este nesanatos si nefiresc, adica pacatul si moartea, survenite ca urmare a despartirii omului de Dumnezeu prin neascultare, neinfranare si nepocainta (cf. Facerea 2, 17 si Romani 6, 23).
Pruncul Iisus, Dumnezeu-Copilul, Se naste fara de pacat, dar creste, vietuieste si Se lupta intr-o lume profund marcata de pacat si de forme ale mortii spirituale si fizice. Primit cu bucurie in Betleem de ingeri, de pastori si de magii de la Rasarit, El este, pe de alta parte, prigonit de regele Irod, care cauta sa-L ucida. Mai tarziu, cand va incepe activitatea Sa publica, Iisus devine iubit de multimile de oameni pe care-i lumineaza, ii hraneste spiritual cu Evanghelia iubirii vesnice si ii vindeca de boli, de patimi si de patimiri, prin harul Sau datator de viata sfanta.
Prin insusi felul Sau de-a vorbi, de-a trai si faptui, Domnul Iisus Hristos ne arata ca El este in mod deplin Omul pentru oameni, fiindca este in mod deplin Omul pentru Dumnezeu, sau mai precis El este Dumnezeu-Omul, masura suprema a umanului sfintit si invesnicit, capabil de iubire infinita si viata eterna.
Hristos Domnul, nascut dintr-o mama-fecioara, saraca si smerita, intr-o pestera modesta, va fi tot timpul smerit si sarac material, dar bogat si statornic in puritate, sfintenie si iubire milostiva. Model suprem si promotor constant al adevarului si al dreptatii, al smereniei si al iertarii, al pacii si al iubirii milostive, Domnul Iisus Hristos fericeste pe cei smeriti, pe cei ce...
