De ce a venit Iisus?
Sfantul Apostol Pavel, marele om al lui Dumnezeu, ne transmite o taina aleasa, zicand: V-am invatat inainte de toate asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa scripturi, ca a fost ingropat si a inviat a treia zi dupa scripturi (I Cor 15, 3-4). Omenirea cobora cu pasi repezi []Sfantul Apostol Pavel, marele om al lui Dumnezeu, ne transmite o taina aleasa, zicand: V-am invatat inainte de toate asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa scripturi, ca a fost ingropat si a inviat a treia zi dupa scripturi (I Cor 15, 3-4).
Omenirea cobora cu pasi repezi panta prapastioasa spre hades, groapa pieirii, urmand drumul ales de Adam cel vechi, in urma ispitirii lui de satana prefacut in chipul sarpelui. Drumul era presarat cu capcane. Cupa vietii plina era cu amaraciuni. In firea omeneasca pacatul devenise izvor nesecat din care bea cu nesat. Treptat, chipul lui Dumnezeu se stergea, sfintenia decadea si omul lua chipul celui de care asculta; caci pacatul schimba si infatisarea, nu numai gandirea. Infatisarea omului se schimba cu pacatul de care este stapanit. Betivul are infatisarea specifica si se cunoaste de departe. Asemeni curvarul, cel care iubeste duhul lumii, ca sa primeasca slava pierzarii vesnice.
Cine vrea sa placa Domnului Iisus pe acela nu-l mai preocupa mersul lumii cu placerile ei. Crestinul adevarat nu mai traieste dupa indemnurile firii pamantesti. El traieste plecandu-se adevarurilor Sfintelor Scripturi, se calauzeste dupa dreptarul Sfintelor Scripturi, al bunei cuviinte, este omul pacii si al dragostei divine prin Duhul Sfant.
Prin pacat, omul devine rob patimii, biruit de duhul satanei, sortit mortii (cf. Fac 2, 17). Sfantul Iacob ne va spune ca pofta cand a zamislit da nastere pacatului, si pacatul, o data faptuit, aduce moartea (Iac 1, 15).
Dumnezeu nu l-a reabilitat pe Adam pentru pacatul lui si al Evei, dar i-a mangaiat spunandu-le ca din samanta femeii se va naste Izbavitorul, Care va zdrobi capul sarpelui (cf. Fac 3, 15). Reabilitarea lui Adam ar fi insemnat sa ramana in aceeasi stare, or aceasta ar fi insemnat nenorocirea intregii omeniri. Pacatul trebuia pedepsit pentru dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu. In El locuieste toata plinatatea Dmnezeirii. Sfintenia si dreptatea sunt dreptarul lucrarilor Sale. N-a crutat ingerii care s-au facut vinovati de mandrie, ingamfare, inaltare de sine; nu l-a crutat pe Adam pentru neascultare si nu ne va ierta nici pe noi cei care nu ne pocaim de faptele cele moarte ale intunericului, nu cerem iertare si spalare in scumpul Sange al Domnului Iisus, acum, pana mai avem parte de chemarea cereasca si Harul mai e in asteptare.
Veni-va vremea cand urechea Lui cea milostiva acum se va intoarce din calea cererilor de cainta ale oamenilor si usa harului se va inchide, cand cei care vand acum untdelemnul iubirii duhovnicesti nu vor mai fi printre noi si bataile intarziate la usa milostivirii Lui nu se vor mai lua in seama. Prin pacatul celui dintai Adam a intrat moartea, si, astfel, moartea a trecut asupra tuturor oamenilor (cf. Rom 5, 12). Omenirea avea nevoie de Cineva neprihanit, caci sangele taurilor, al berbecilor, al tapilor, porumbeii si turturelele sacrificate, dupa legea data prin Moise, nu aveau calitatea dezrobirii, a descatusarii celor robiti si infectati de pacatul ce rodea omenirea ca gangrena. Omul trebuia readus pe drumul cel bun al neprihanirii, al sfinteniei, al partasiei cu Dumnezeu. Educatia si morala foarte necesare nu aveau puterea renasterii si intoarcerii la Dumnezeu. Daca eforturile lumii prin cultura si arta, prin progres tehnico-stiintific, prin organizatii de tot felul, prin civilizatie, cinematografie, televiziune si alte realizari umane ar putea da fericirea, omenirea n-ar mai avea nevoie de Dumnezeu si s-ar zice: Noi am adus pacea pe pamant, dragostea si buna intelegere intre oameni . Dar vai!Cate s-au scris si cate nu s-au scris Biblioteci imense de carti poarta pe paginile lor in multe culori ura, nedreptatea, egoismul, cruzimea si sangele varsat, din neintelegeri si ura, daca s-ar strange la un loc, cat de mare ar fi marea aceea si ce spatiu ar cuprinde!Iata, dar, ca toate eforturile umane pentru mai bine au esuat. Omenirea este condamnata la esecuri, si toti acei care promit fericirea si vor s-o aduca pe pamant, fara Dumnezeu, vor pati la fel. Altii se vor ridica in urma lor si-i vor acuza si-i vor osandi.
Omenirea are nevoie de un Mantuitor, de un Om Divin fara de prihana, Care sa moara de bunavoie, sa ia asupra Sa judecata, pedeapsa si moartea, caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu (Rom...
Omenirea cobora cu pasi repezi panta prapastioasa spre hades, groapa pieirii, urmand drumul ales de Adam cel vechi, in urma ispitirii lui de satana prefacut in chipul sarpelui. Drumul era presarat cu capcane. Cupa vietii plina era cu amaraciuni. In firea omeneasca pacatul devenise izvor nesecat din care bea cu nesat. Treptat, chipul lui Dumnezeu se stergea, sfintenia decadea si omul lua chipul celui de care asculta; caci pacatul schimba si infatisarea, nu numai gandirea. Infatisarea omului se schimba cu pacatul de care este stapanit. Betivul are infatisarea specifica si se cunoaste de departe. Asemeni curvarul, cel care iubeste duhul lumii, ca sa primeasca slava pierzarii vesnice.
Cine vrea sa placa Domnului Iisus pe acela nu-l mai preocupa mersul lumii cu placerile ei. Crestinul adevarat nu mai traieste dupa indemnurile firii pamantesti. El traieste plecandu-se adevarurilor Sfintelor Scripturi, se calauzeste dupa dreptarul Sfintelor Scripturi, al bunei cuviinte, este omul pacii si al dragostei divine prin Duhul Sfant.
Prin pacat, omul devine rob patimii, biruit de duhul satanei, sortit mortii (cf. Fac 2, 17). Sfantul Iacob ne va spune ca pofta cand a zamislit da nastere pacatului, si pacatul, o data faptuit, aduce moartea (Iac 1, 15).
Dumnezeu nu l-a reabilitat pe Adam pentru pacatul lui si al Evei, dar i-a mangaiat spunandu-le ca din samanta femeii se va naste Izbavitorul, Care va zdrobi capul sarpelui (cf. Fac 3, 15). Reabilitarea lui Adam ar fi insemnat sa ramana in aceeasi stare, or aceasta ar fi insemnat nenorocirea intregii omeniri. Pacatul trebuia pedepsit pentru dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu. In El locuieste toata plinatatea Dmnezeirii. Sfintenia si dreptatea sunt dreptarul lucrarilor Sale. N-a crutat ingerii care s-au facut vinovati de mandrie, ingamfare, inaltare de sine; nu l-a crutat pe Adam pentru neascultare si nu ne va ierta nici pe noi cei care nu ne pocaim de faptele cele moarte ale intunericului, nu cerem iertare si spalare in scumpul Sange al Domnului Iisus, acum, pana mai avem parte de chemarea cereasca si Harul mai e in asteptare.
Veni-va vremea cand urechea Lui cea milostiva acum se va intoarce din calea cererilor de cainta ale oamenilor si usa harului se va inchide, cand cei care vand acum untdelemnul iubirii duhovnicesti nu vor mai fi printre noi si bataile intarziate la usa milostivirii Lui nu se vor mai lua in seama. Prin pacatul celui dintai Adam a intrat moartea, si, astfel, moartea a trecut asupra tuturor oamenilor (cf. Rom 5, 12). Omenirea avea nevoie de Cineva neprihanit, caci sangele taurilor, al berbecilor, al tapilor, porumbeii si turturelele sacrificate, dupa legea data prin Moise, nu aveau calitatea dezrobirii, a descatusarii celor robiti si infectati de pacatul ce rodea omenirea ca gangrena. Omul trebuia readus pe drumul cel bun al neprihanirii, al sfinteniei, al partasiei cu Dumnezeu. Educatia si morala foarte necesare nu aveau puterea renasterii si intoarcerii la Dumnezeu. Daca eforturile lumii prin cultura si arta, prin progres tehnico-stiintific, prin organizatii de tot felul, prin civilizatie, cinematografie, televiziune si alte realizari umane ar putea da fericirea, omenirea n-ar mai avea nevoie de Dumnezeu si s-ar zice: Noi am adus pacea pe pamant, dragostea si buna intelegere intre oameni . Dar vai!Cate s-au scris si cate nu s-au scris Biblioteci imense de carti poarta pe paginile lor in multe culori ura, nedreptatea, egoismul, cruzimea si sangele varsat, din neintelegeri si ura, daca s-ar strange la un loc, cat de mare ar fi marea aceea si ce spatiu ar cuprinde!Iata, dar, ca toate eforturile umane pentru mai bine au esuat. Omenirea este condamnata la esecuri, si toti acei care promit fericirea si vor s-o aduca pe pamant, fara Dumnezeu, vor pati la fel. Altii se vor ridica in urma lor si-i vor acuza si-i vor osandi.
Omenirea are nevoie de un Mantuitor, de un Om Divin fara de prihana, Care sa moara de bunavoie, sa ia asupra Sa judecata, pedeapsa si moartea, caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu (Rom...
