2 Mai – Miluieşte-mă, Dumnezeule!
2 mai, Psalmul 51, v. 1 Acest minunat psalm al pocaintei sincere si al marturisirii depline inaintea lui Dumnezeu cuprinde in el cele trei stari prin care trebuie neaparat sa treaca sufletul care se trezeste cu adevarat din inselaciunea pacatului sau, sufletul care isi vede starea sa cazuta si nenorocita in care l-a dus caderea []2 mai, Psalmul 51, v. 1 Acest minunat psalm al pocaintei sincere si al marturisirii depline inaintea lui Dumnezeu cuprinde in el cele trei stari prin care trebuie neaparat sa treaca sufletul care se trezeste cu adevarat din inselaciunea pacatului sau, sufletul care isi vede starea sa cazuta si nenorocita in care l-a dus caderea in pacat si ascultarea de placerile pierzatoare de suflet in care il cufunda satana prin desfranarea trupeasca si care vrea sa vina la Dumnezeu.
Cel dintai lucru pe care il face sufletul ingrozit de starea in care se trezeste este un strigat deznadajduit spre mila lui Dumnezeu, ca mila lui Dumnezeu sa se indure de el. Mila lui Dumnezeu, mila Lui cea mare, mila cea cu multime de indurari sa-i stearga faradelegile si sa-i curete pacatul Aceasta estecea dintai si cea mai mare dorinta pe care o striga cu lacrimi si cu suspine de sub povara care ii zdrobeste sufletul, simtind toata greutatea faradelegii, si toata usturimea rusinii, si toata mustrarea uraciunii pe care a facut-o.
O, ce amar, dar si ce binecuvantat lucru este trezirea sufletului din pacatele sale! Ce amare lacrimi de cainta pentru nebuniile caderii sale in inselaciunea pacatului, dar si ce binecuvantata impacare cu Dumnezeu aduce aceasta trezire mantuitoare. Nimeni n-a putut ajunge la nasterea din nou in alt fel decat asa, niciodata. Nimeni n-a putut ajunge in alt fel la dobandirea unei inimi curate si a unei vieti sfinte, decat prin aceasta trezire sfanta.
O, suflet pierdut de frate sau de sora, tu, care ai cazut, ca si mine si ca toti ceilalti semeni ai nostri, in inselaciunea pacatului si care mai traiesti, poate, inca si acum in aceasta...
Cel dintai lucru pe care il face sufletul ingrozit de starea in care se trezeste este un strigat deznadajduit spre mila lui Dumnezeu, ca mila lui Dumnezeu sa se indure de el. Mila lui Dumnezeu, mila Lui cea mare, mila cea cu multime de indurari sa-i stearga faradelegile si sa-i curete pacatul Aceasta estecea dintai si cea mai mare dorinta pe care o striga cu lacrimi si cu suspine de sub povara care ii zdrobeste sufletul, simtind toata greutatea faradelegii, si toata usturimea rusinii, si toata mustrarea uraciunii pe care a facut-o.
O, ce amar, dar si ce binecuvantat lucru este trezirea sufletului din pacatele sale! Ce amare lacrimi de cainta pentru nebuniile caderii sale in inselaciunea pacatului, dar si ce binecuvantata impacare cu Dumnezeu aduce aceasta trezire mantuitoare. Nimeni n-a putut ajunge la nasterea din nou in alt fel decat asa, niciodata. Nimeni n-a putut ajunge in alt fel la dobandirea unei inimi curate si a unei vieti sfinte, decat prin aceasta trezire sfanta.
O, suflet pierdut de frate sau de sora, tu, care ai cazut, ca si mine si ca toti ceilalti semeni ai nostri, in inselaciunea pacatului si care mai traiesti, poate, inca si acum in aceasta...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului