1. i, cand Tu, Preaiubitul scump al vietii mele, ai fost cu mine atat de altfel de cum ai fost cu altii, n-ar fi trebuit, oare, ca eu sa nu mai pot locui, pana la sfarsitul zilelor mele, decat in casa dragostei Tale? 2. N-ar fi trebuit, oare, ca eu sa nu mai pot intoarce, []1. i, cand Tu, Preaiubitul scump al vietii mele, ai fost cu mine atat de altfel de cum ai fost cu altii, n-ar fi trebuit, oare, ca eu sa nu mai pot locui, pana la sfarsitul zilelor mele, decat in casa dragostei Tale?2. N-ar fi trebuit, oare, ca eu sa nu mai pot intoarce, nici macar pentru o clipa, privirile mele spre altcineva, niciodata?3. N-ar fi trebuit, oare, ca eu sa pot primi mai bine moartea, decat sa tradez increderea si dragostea Ta?4. Dar unde mi-a fost oare inima, in locul nefericit, cand mintea mea a putut sa uite toate acestea?5. i unde mi-a fost mintea, in clipa nefericita cand inima mea a uitat?6. De ce nu mi-a fost macar una din ele treaza? De ce am dormit cu amandoua chiar in ziua cea mai rea, cand ispititorul imi soptea cel mai viclean si cand impotrivirea neprihanirii mele era cea mai slaba?7. Putea sa cada oricine Tu, poate, nu Te-ai fi mirat prea mult: fata de altii nu fusesesi asa cum ai fost fata de mine.8. Putea sa se lepede oricare dintre cei care stateau pe margini nu Te-ai fi mirat prea tare. tiai ca Te poti astepta la aceasta de la oricine.9. Putea sa Te loveasca oricat si oricare dintre acei care niciodata nu-si culcasera capul pe umarul Tau si nu-si odihnisera iubirea pe chiar inima Ta.10. Ei nu- i spusesera, plangand, un legamant...