Prin umbre și lumini
dupa Ioan 15, 11 La Cluj, 3 septembrie 1939 Fratii mei, ma bucur astazi cu-asa mare bucurie, ca nici inima, nici graiul n-au putere sa descrie, nici nu pot cum se cuvine s-aduc marea multumire, Celui ce ne-aduce-aceste stari de har si fericire, Celui care-atata grija si iubire ne arata, Preaputernicul, Preabunul si [] dupa Ioan 15, 11 La Cluj, 3 septembrie 1939Fratii mei, ma bucur astazi cu-asa mare bucurie,ca nici inima, nici graiul n-au putere sa descrie,nici nu pot cum se cuvine s-aduc marea multumire,Celui ce ne-aduce-aceste stari de har si fericire,Celui care-atata grija si iubire ne arata,Preaputernicul, Preabunul si Cerescul nostru Tata,prin Iisus Mantuitorul, Care-n fruntea Oastei Saleduce lupta mantuirii tot pe-a biruintei cale.
Caci privind napoi cu gandul peste caile umblate,peste vremile trecute, peste luptele purtate,numai chinuri, numai lupte, numai urme-nsangerate,numai lacrimi si durere au umplut marturisirea,ca sa poata fi inalta si puternica vestirea,ca sa poata fi tinuta sfanta flacara curataimpotriva tuturora celor ce s-o stinga cata,pentru ca aceasta mica Oaste care se alegesa razbeasca impotriva unei lumi de fardelege,ca manunchiul cald de inimi din aceasta infratiresa razbeasca impotriva unei lumi de uneltire.
De te-ntrebi, privind la toate valurile-nvolburatece-ntr-o ura-atat de mare vin din fata si din spate,cand si fratii , si strainii impotriva noastra-s unasa ne rupa, sa ne-mparta cu vrajbirea si minciuna,cu uimire, gandul nostru, Dumnezeule, se-ntreaba: ce s-ar fi ales, prin toate, de fiinta Oastei slabadaca nu i-ai fi fost, Doamne, ocrotire-atat de tareAjutorul si Puterea, Stanca Sfanta de scapare?Cum ne-ar fi-nghitit de-odata rautatea lor cea marecu lovirile nedrepte, cu batjocuri si tradare!O, dar noi mereu simtit-am si simtim, Iisuse Dulce,peste toate si prin toate, bratul Tau cum ne conduce,grija Ta cum ne ajuta prin necazurile greleca sa nu cadem in lupta doborati si-nfranti de ele,caci, traind in dulcea pace si-n umblarea Ta cea...
Caci privind napoi cu gandul peste caile umblate,peste vremile trecute, peste luptele purtate,numai chinuri, numai lupte, numai urme-nsangerate,numai lacrimi si durere au umplut marturisirea,ca sa poata fi inalta si puternica vestirea,ca sa poata fi tinuta sfanta flacara curataimpotriva tuturora celor ce s-o stinga cata,pentru ca aceasta mica Oaste care se alegesa razbeasca impotriva unei lumi de fardelege,ca manunchiul cald de inimi din aceasta infratiresa razbeasca impotriva unei lumi de uneltire.
De te-ntrebi, privind la toate valurile-nvolburatece-ntr-o ura-atat de mare vin din fata si din spate,cand si fratii , si strainii impotriva noastra-s unasa ne rupa, sa ne-mparta cu vrajbirea si minciuna,cu uimire, gandul nostru, Dumnezeule, se-ntreaba: ce s-ar fi ales, prin toate, de fiinta Oastei slabadaca nu i-ai fi fost, Doamne, ocrotire-atat de tareAjutorul si Puterea, Stanca Sfanta de scapare?Cum ne-ar fi-nghitit de-odata rautatea lor cea marecu lovirile nedrepte, cu batjocuri si tradare!O, dar noi mereu simtit-am si simtim, Iisuse Dulce,peste toate si prin toate, bratul Tau cum ne conduce,grija Ta cum ne ajuta prin necazurile greleca sa nu cadem in lupta doborati si-nfranti de ele,caci, traind in dulcea pace si-n umblarea Ta cea...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului