Hristos a inviat, fratilor si surorilor! In cele 15 minute, poate voi reusi si eu sa va spun cateva indemnuri. Fratii stiu si noi stim cu totii nu facem o impresie de predici rare, de invataturi, pentru ca nu suntem aici unul mai mare sau mai mic. Cum s-a spus: Sa nu fiti []Hristos a inviat, fratilor si surorilor!In cele 15 minute, poate voi reusi si eu sa va spun cateva indemnuri.

Fratii stiu si noi stim cu totii nu facem o impresie de predici rare, de invataturi, pentru ca nu suntem aici unul mai mare sau mai mic. Cum s-a spus: Sa nu fiti multi invatatori, caci Unul Singur este Domnul si Invatatorul, iar voi toti sunteti frati .

Doua versete am sa vi le explic:Caile Domnului sunt drepte si cei drepti umbla pe ele, dar cei razvratiti cad pe ele (Osea 14, 9).

Nu mai incetezi tu sa strambi caile drepte ale Domnului? Astazi s-au implinit cuvintele acestea din Sfanta Scriptura.

Poporul evreu, cand a plecat din Egipt spre Canaan, se tinea bine trupeste; dar ei, pentru a se tine mai serios cu credinta, trebuiau despartiti de egipteni, care ii tineau pe evrei mai mult ca robi, ca ei singuri sa inteleaga ca trebuie sa plece din Egipt. Evreii, acolo in Egipt, nu aveau o sinagoga a lor, nu aveau un altar al lor, nu aveau o adunare a lor. Ei nu aveau o patrie a lor. Erau prizonieri pe un pamant strain, intr-o tara straina.

Dumnezeu il ridica atunci pe Moise in fruntea poporului si, prin minuni dumnezeiesti, ii scoate din robia Faraonului, pentru a-i duce spre Canaanul promis lui Avraam. Cine cunostea drumul spre Canaan, mai ales prin pustie? Il cunostea Moise? Nu! Il cunostea cineva din popor? Nu! i totusi Cineva i-a condus si le-a fost Calauza! Le-a fost Calauza Duhul Sfant si ingerul Domnului. Ziua in stalp de nor si noaptea in stalp de foc (Exod 23, 20).

Duhul Sfant lucra viu in inima lor si a lui Moise. In pustie li s-a terminat mancarea, dar Dumnezeu le-a trimis mana din cer, pe care o culegeau din iarba. Drumul spre Canaan era pentru ei o cale noua. Pe drumul acesta ei nu mai aveau bauturi, ei nu mai aveau baluri, erau despartiti de petrecerile lumesti. Indeobste, erau despartiti de viata cea lumeasca din Egipt.

La muntele Sinai au stat aproape un an de zile. Acolo aveau preot pus de Dumnezeu. Aveau slujba lor. Cantau cantecele lui Dumnezeu, de izbavire si de lauda Domnului. Aveau adunarea lor, credinta lor linistita si sigura de mantuire. Erau statornici si nu doreau sa se mai intoarca inapoi niciodata. Nu doreau o alta cale, decat aceea pe care le-a aratat-o Duhul Sfant prin nor si prin foc.

Aceasta se intelege: Calea dreapta a Domnului si ei erau cei drepti care umblau pe ea fara cadere.

Ei, diavolul, sarpele cel vechi, s-a luat dupa ei pe calea Domnului si el cauta orice [prilej de] cadere. Diavolul stie ca inapoi in Egipt nu-i mai putea intoarce, dar a suflat intre ei un duh de cartire si un duh de razvratire Le sopteste in inima oamenilor: Da, calea este buna, dar conducerea nu este buna .

De ce numai Moise si Aron sa prooroceasca? a zis o sora de credinta, nu numai de trup. Iata ce lucru rusinos, ca o femeie sa infrunte pe un barbat credincios. Sora de trup si de credinta, Maria, a cautat sa-l infrunte pe fratele ei, Moise. Ea, Maria, n-a invatat nimic de la primii oameni, cum tot femeia l-a stricat pe Adam. N-a invatat nimic nici de la Rebeca, cea care l-a stricat pe Isaac. Maria a ravnit numaidecat sa prooroceasca, dar n-a cunoscut ce fel de duh o insufletea acum. Pana n-a lovit-o Dumnezeu cu lepra si cu rusinea! Cititi in Cartea Numeri, capitolul 12, intreg capitolul. Trei barbati s-au razvratit, ca: de ce numai Aron sa fie preot? De ce sa nu fie si ei? Oare numai Aron stie sa tina cadelnita in mana? Ce repede incolteste si se prinde ratacirea de om si cat de greu se intelege Adevarul! Acesti oameni, acestia trei, i-au mai stricat [si pe altii], ca au tras de partea lor inca 250 de suflete care vorbeau contra preotiei si nu cunosteau de ce duh erau condusi. Doreau sefia, doreau scaunelul, doreau intaietatea Dar cum le-a implinit Dumnezeu dorinta? Le-a dat o pedeapsa chiar pe calea Domnului, ca s-a deschis pamantul sub ei si i-a inghitit pe toti de vii cum scrie la Numeri 16, 31-35.

Ce le-a folosit lor ca au parasit Egiptul, lumea, daca pe calea Domnului s au razvratit si au cartit? Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, spune destul de clar: Cine este inteleptul, sa ia seama la aceste lucruri? Cine este priceputul, sa le inteleaga? Caci caile Domnului sunt drepte si cei drepti umbla pe ele, dar cei rai cad in ele (Osea 14, 9).

Cine nu umbla drept, acela umbla nedrept si Dumnezeu ingaduie si aceasta umblare a unora, caci zice: Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe. Cine este intinat sa se intineze si mai departe (Apoc 22, 11).

Omul e liber sa faca ce vrea cu sufletul lui.

Cei hotarati si statornici, in frunte cu Iosua si Caleb, au mers inainte si au ajuns in Canaan.

Frati iubiti, intamplari bune si rele cum s-au petrecut in acest popor al lui Dumnezeu se repeta asemanator si in istoria intoarcerii noastre la Dumnezeu. i pe noi Dumnezeu ne-a scos din lume, din robia pacatului si a lui Faraon-diavolul.

Bunul Dumnezeu, prin Duhul Sau Cel Sfant, a ridicat si a ales un slujitor de altar care, prin sunetul deslusit al Evangheliei si al scrierilor sale, a trezit in noi acelasi dor de plecare spre Patria Canaanului nostru Ceresc, desprinsi de lume si de poftele ei. Duhul Sfant ne-a luminat si aratat aceasta cale pe care nu trebuie schimbate credinta si tainele ei.

Evreii nu si-au schimbat credinta cand au iesit din Egipt. i noi la fel! A trebuit numai sa ne schimbam viata cea veche, omul cel vechi din noi.

Moise a scris ce trebuie respectat din tainele credintei. Duhul Sfant la fel i a inspirat Parintelui Iosif sa scrie cum la 17 august 1930 a scris un articol ca: Biserica e Casa de rugaciune si nu trebuie parasita ca pe o carciuma; ci trebuie cercetata cu aceeasi ravna a lui David si a Domnului Hristos cand a zis: Ravna pentru Casa Ta Ma mananca si pe Mine! (Ps 69, 9; In 2, 17).

Despre cum trebuie sa ne purtam in Biserica a scris Parintele Iosif la 10 august 1930 si fratele Ioan Marini la 24 aprilie 1938.

Despre botezul copiilor mici, ca e valabil odata pentru totdeauna, s-a scris la 16 noiembrie 1930.

Taierea imprejur, El a facut-o si-i valabila la 8 zile, in Vechiul Testament.

Despre Impartasanie s-a scris ca se ia numai de la Biserica, s-a scris la data de 16 iulie 1930, un articol intreg.

Despre Spovedanie, iarasi s-a scris, la 20 aprilie 1932.

Despre cinstirea Maicii Domnului s-a scris la 17 august 1930, la 18 septembrie 1932 si la 15 august 1936.

Despre cinstirea Crucii s-a scris la 23 martie 1930: Daca Hristos a fost Jertfa, Altarul a fost Crucea! Daca Jertfa este sfanta si altarul este sfant. In Vechiul Testament se facea o slujba de sapte zile, o slujba divina de sfin tire a altarului si cine se atingea de altar era sfintit si el. Cititi in Exod 20, 30.

La fel se sfintesc si cei ce se ating de Altarul lui Iisus Hristos.

Despre cinstirea duminicii in loc de a sambetei s-a scris la 2 noiembrie 1930, ca e Ziua Invierii . Apoi Duhul Sfant a infratit oamenii si femeile in adunari de dragoste. Duhul Sfant a turnat atata invatatura clara, care era si este mana cereasca in marea Oaste crestina din tara noastra, din satele noastre, care au pornit spre Imparatia lui Dumnezeu.

La 10 ani de calatorie, erau multe zeci de mii de frati si de surori. Astazi avem in fata atatia frati care si-au dezgropat talantul, stiu sa cante, sa se roage, sa vorbeascaIisus cel Rastignit si Jertfa Lui era si este vestirea si miezul marturisirii fratilor. Toti erau multumiti, nimeni nu dorea o alta cale, alta calauza si alt duh.

Multi au depus legamantul in Oaste, ca si soldatul in armata. i erau siguri de mantuire prin ceea ce a facut Hristos pentru mantuire, nu prin ceea ce face omul.

Eu unul, fratii mei, asa am vazut ca era la inceput dragostea dintai a fratilor. Oastea cea dintai a fost dragostea cea dintai.

Dar diavolul, faraonul...