Postul, o armă de luptă duhovnicească
Vorbind despre post, cititorul isi poate rea minti indata de o multime de locuri si cazuri din Sfanta Scriptura unde el a fost folosit, recomandat, iar practicarea lui chiar mustrata ca in cazul israelitilor si fariseilor atunci cand, la acestia, postul a devenit doar o forma goala si fara duh. Inca de cand ii []Vorbind despre post, cititorul isi poate rea minti indata de o multime de locuri si cazuri din Sfanta Scriptura unde el a fost folosit, recomandat, iar practicarea lui chiar mustrata ca in cazul israelitilor si fariseilor atunci cand, la acestia, postul a devenit doar o forma goala si fara duh.
Inca de cand ii intalnim pe cei dintai postitori vedem ca, alaturi de rugaciune si ajunare, postul (care inseamna lipsirea de mancare) este folosit ca o arma duhovniceasca, pentru atingerea unei tinte duhovnicesti insemnate sau ca un mijloc pentru apropierea de Dumnezeu, prin adevarata inchinare placuta Lui.
A postit Moise, care a petrecut in rugaciune si post de doua ori inainte de a primi tablele Legamantului. A postit David, care prin cainta, plangere, rugaciune si post a primit din nou ha rul ce s-a departat de la el dupa ce a pacatuit.
Au primit insarcinari si descoperiri din partea Domnului Neemia si Daniel, dupa ce L-au cautat prin smerenie, rugaciune si post; iar ninivitenii au dobandit iertarea si au atras asupra lor indurarea lui Dumnezeu indata ce s-au intors la El cu post si plangere, cu sac si cenusa si s-au cait de rautatile si pacatele lor.
Postul a fost si este bun si pentru oamenii lui Dumnezeu, pentru dreptii Lui, ca si pentru cei pacatosi care vor sa se intoarca la El. Poate fi folosit de oricine si oricand. Impreuna cu rugaciune, cainta si milostenie, este un mijloc minunat de a merge inaintea lui Dumnezeu (Ps. 50, 18).
Dar postitorii au primit si grele mustrari din partea Domnului, cand ei au fost fariseii din Noul Testament, care postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala, isi smolesc fetele, umbla tristi si se roaga pe la colturi, ca sa fie vazuti de oameni, dar sunt vrajmasii Evangheliei si ai dreptatii; sau cand sunt israelitii Vechiu lui Testament, care postesc doar din obicei, fara a se lasa de rautatile lor; pentru ca zice Domnul: in ziua postului vostru, va lasati in voia pornirilor voastre si ii asupriti pe simbriasii vostri. Voi postiti ca sa va certati si sa va sfaditi nu postiti cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru sa se auda sus (Isaia 58, 4).
Aceasta e greseala in care a cazut pe multe locuri si poporul nostru care a pastrat nestirbit obiceiul, dar, lipsit de cunostinta si duh, a ramas doar cu forma din afara cu postul de fasole si varza cu schimbarea mancarii, fara schimbarea vietii si inimii, fara de care nici postul si nici orice facem nu foloseste nimic.
Altii l-au nesocotit cu totul si, bazati pe cuvantul ca nu ce intra in gura spurca pe om, n au mai...
Inca de cand ii intalnim pe cei dintai postitori vedem ca, alaturi de rugaciune si ajunare, postul (care inseamna lipsirea de mancare) este folosit ca o arma duhovniceasca, pentru atingerea unei tinte duhovnicesti insemnate sau ca un mijloc pentru apropierea de Dumnezeu, prin adevarata inchinare placuta Lui.
A postit Moise, care a petrecut in rugaciune si post de doua ori inainte de a primi tablele Legamantului. A postit David, care prin cainta, plangere, rugaciune si post a primit din nou ha rul ce s-a departat de la el dupa ce a pacatuit.
Au primit insarcinari si descoperiri din partea Domnului Neemia si Daniel, dupa ce L-au cautat prin smerenie, rugaciune si post; iar ninivitenii au dobandit iertarea si au atras asupra lor indurarea lui Dumnezeu indata ce s-au intors la El cu post si plangere, cu sac si cenusa si s-au cait de rautatile si pacatele lor.
Postul a fost si este bun si pentru oamenii lui Dumnezeu, pentru dreptii Lui, ca si pentru cei pacatosi care vor sa se intoarca la El. Poate fi folosit de oricine si oricand. Impreuna cu rugaciune, cainta si milostenie, este un mijloc minunat de a merge inaintea lui Dumnezeu (Ps. 50, 18).
Dar postitorii au primit si grele mustrari din partea Domnului, cand ei au fost fariseii din Noul Testament, care postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala, isi smolesc fetele, umbla tristi si se roaga pe la colturi, ca sa fie vazuti de oameni, dar sunt vrajmasii Evangheliei si ai dreptatii; sau cand sunt israelitii Vechiu lui Testament, care postesc doar din obicei, fara a se lasa de rautatile lor; pentru ca zice Domnul: in ziua postului vostru, va lasati in voia pornirilor voastre si ii asupriti pe simbriasii vostri. Voi postiti ca sa va certati si sa va sfaditi nu postiti cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru sa se auda sus (Isaia 58, 4).
Aceasta e greseala in care a cazut pe multe locuri si poporul nostru care a pastrat nestirbit obiceiul, dar, lipsit de cunostinta si duh, a ramas doar cu forma din afara cu postul de fasole si varza cu schimbarea mancarii, fara schimbarea vietii si inimii, fara de care nici postul si nici orice facem nu foloseste nimic.
Altii l-au nesocotit cu totul si, bazati pe cuvantul ca nu ce intra in gura spurca pe om, n au mai...
