Gandul acesta sa fie in voi, care era si in Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit o stirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, []Gandul acesta sa fie in voi, care era si in Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit o stirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte de cruce (Filip. 2, 5-8). i Care, ocarat fiind, nu raspundea cu ocara; suferind, nu ameninta, ci Se lasa in stirea Celui ce judeca cu dreptate(I Petru 2, 23).

Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit? este un strigat al durerii extrem de mare, insa nu este un glas de tanguire. El ne arata natura omeneasca in slabiciunea ei, insa nu natura omeneasca revoltandu-se. Multe sunt tanguirile lui Ieremia, insa putine sunt tanguirile lui Iisus. Iisus a plans si a asudat stropi mari de sange, insa El n-a murmurat niciodata si n-a simtit niciodata vreo revolta in inima Sa.

Priviti-L pe Domnul si Mantuitorul nostru, cum sta inaintea tunzatorului, cu suferinta plina de resemnare. I S-a luat tot ce a avut drag si totusi nu i a deschis gura. El S-a dat pe Sine Insusi fara nici o rezerva. Jertfa (oaia)...