ALERGAREA SPRE ŢINTĂ
1. Cand ai ochii pironiti spre tinta, atunci toata fiinta ta alearga spre ea. Spre tinta ochilor tai iti alearga atunci picioarele tale, ti se intind mainile tale si ti se indreapta toate simturile si madularele fiintei tale. Pentru atingerea tintei tale lasi totul si dai totul, uiti totul, jertfesti totul si faci totul. []1. Cand ai ochii pironiti spre tinta, atunci toata fiinta ta alearga spre ea.
Spre tinta ochilor tai iti alearga atunci picioarele tale,ti se intind mainile talesi ti se indreapta toate simturile si madularele fiintei tale.
Pentru atingerea tintei tale lasi totul si dai totul, uiti totul, jertfesti totul si faci totul.
O, daca am face toti asa spre inta noastra Iisus!2. Cand tinta fiintei tale este fericita, atunci tot ce dai tu pentru ea este fericit si tot ce primesti tu prin ea este la fel.
Dar cand tinta aceasta este o desertaciune, cat de nefericit esti si cand alergi catre ea si cand iti pare ca ai atins-o!3. Pe Hristos se intemeiaza toata credinta noastra intr-o mantuire a sufletului nostru si toata nadejdea noastra in dobandirea acestei mantuiri.
Fara Hristos, toata credinta noastra ar fi zadarnica si toata nadejdea noastra ar fi desarta.4. Hristos Domnul nostru a fost inceputul mantuirii noastre si numai El este Garantul pentru sfarsitul ei bun. Nimeni dintre noi, niciodata, n-am putea avea mantuirea fara El.
Deci toata atintirea privirilor noastre doritoare dupa mantuire s-o indreptam numai spre Domnul Iisus, spre Crucea Lui rascumparatoare,spre Golgota Lui ispasitoare a pacatului nostru,spre Jertfa Lui care ne da si ne garanteaza unica mantuire adevarata si vesnica a sufletului nostru5. Dar Mantuitorul nostru Minunat nu este numai Capetenia credintei noastre, Cel care merge inainte, Care ne deschide drumul si Cerul, pe urma Caruia noi, pasind, sa fim siguri ca vom ajungeCi este si Desavarsirea acestei credinte.
Adica Cel care vine si in urma ei Cel care si intregeste ce n-a putut face credinta noastra.
Cel care umple ceea ce a lasat ea gol.
Cel care drege ceea ce a lasat ea crapat.
Cel care acopera ceea ce a ramas de ea descoperit.
Cel care infrumuseteaza ceea ce nu era destul de frumossi Cel care desavarseste ceea ce a ramas nede-savarsit.6. Dar Iisus Hristos, Domnul si Desavarsirea Credintei noastre, vine si El din urma, pentru ca sa faca si mai frumos frumosul nostru. i mai mult multul nostru.
Pentru a fi si mai rasplata rasplata noastra. i mai fericire fericirea noastra. i mai rai raiul nostru.7. Asa a facut si asa face Domnul nostru Iisus Hristos.
De aceea El a primit Numele Cel mai presus de orice nume si de aceea in Numele Lui se pleaca orice genunchi al celor din ceruri, al celor de pe pamant si chiar si al celor de sub pamant.
Al celor din lumina, al celor din umbra si al celor din intuneric.
Al celor din slava, al celor din lupta si al celor din robie.
Al celor ce au ajuns, al celor din drum si al celor ce nici nu au pornit sau au cazut.
Al celor ce au fost, al celor ce sunt si al celor ce vor fi sau nici n-au sa mai fie.
Caci Celui ce a castigat biruinta cea mai mare cu pretul cel mai mare I se va da slava cea mai mare.8. Iata fagaduinta: Slava, cinste si pace va veni peste orice suflet omenesc care face binele. Da! numai peste cel care face binele!Nu peste cel care predica bine sau canta bine, sau scrie bine, sau gandeste bine ci numai peste cel care face binele.
Fiindca niciuna din celelalte nu-i de-ajuns sa imbrace pe un gol, sa sature pe un flamand, sa incalzeasca pe un inghetat, sa adaposteasca pe un strain.
Ci numai fapta!9. Toate celelalte urmaresc folosul eului. Numai binefacerea urmareste foloasele de-aproapelui.
Toate celelalte pot dovedi credinta, dar niciuna nu poate fi socotita fapta, fara mana care da,fara piciorul care alearga,fara umarul care poartasau genunchii care se roaga,sau ochii ce plang.10. Dumnezeu a osandit totdeauna egoismul, adica iubirea omului de sine si a binecuvantat totdeauna altruismul, adica iubirea de aproapele.
Credinta este iubirea de sine si numai fapta este iubirea de semen.
Preotul si levitul din pilda Samariteanului milostiv erau si ei credinciosi , dar iata ce a facut numai credinta lor si ce rasplata si-a primit ea.
Pe cand Samariteanul cu fapta lui, cat de frumos Il inchipuie el pe Dumnezeu!11. Insusi Mantuitorul ne spune ca vor fi multi cei alungati de El de la usa mantuirii in focul osandei, si nu dintre cei cu daruri mici, ci chiar cei cu cele mai mari daruri, cu darul proorociei, cu darul scoaterii dracilor si cu darul facerii minunilor (Mt 7, 21-23).
De ce oare asta?Numai din pricina ca singura credinta, oricat de puternica ar fi ea, nu-i de-ajuns, nu-i...
Spre tinta ochilor tai iti alearga atunci picioarele tale,ti se intind mainile talesi ti se indreapta toate simturile si madularele fiintei tale.
Pentru atingerea tintei tale lasi totul si dai totul, uiti totul, jertfesti totul si faci totul.
O, daca am face toti asa spre inta noastra Iisus!2. Cand tinta fiintei tale este fericita, atunci tot ce dai tu pentru ea este fericit si tot ce primesti tu prin ea este la fel.
Dar cand tinta aceasta este o desertaciune, cat de nefericit esti si cand alergi catre ea si cand iti pare ca ai atins-o!3. Pe Hristos se intemeiaza toata credinta noastra intr-o mantuire a sufletului nostru si toata nadejdea noastra in dobandirea acestei mantuiri.
Fara Hristos, toata credinta noastra ar fi zadarnica si toata nadejdea noastra ar fi desarta.4. Hristos Domnul nostru a fost inceputul mantuirii noastre si numai El este Garantul pentru sfarsitul ei bun. Nimeni dintre noi, niciodata, n-am putea avea mantuirea fara El.
Deci toata atintirea privirilor noastre doritoare dupa mantuire s-o indreptam numai spre Domnul Iisus, spre Crucea Lui rascumparatoare,spre Golgota Lui ispasitoare a pacatului nostru,spre Jertfa Lui care ne da si ne garanteaza unica mantuire adevarata si vesnica a sufletului nostru5. Dar Mantuitorul nostru Minunat nu este numai Capetenia credintei noastre, Cel care merge inainte, Care ne deschide drumul si Cerul, pe urma Caruia noi, pasind, sa fim siguri ca vom ajungeCi este si Desavarsirea acestei credinte.
Adica Cel care vine si in urma ei Cel care si intregeste ce n-a putut face credinta noastra.
Cel care umple ceea ce a lasat ea gol.
Cel care drege ceea ce a lasat ea crapat.
Cel care acopera ceea ce a ramas de ea descoperit.
Cel care infrumuseteaza ceea ce nu era destul de frumossi Cel care desavarseste ceea ce a ramas nede-savarsit.6. Dar Iisus Hristos, Domnul si Desavarsirea Credintei noastre, vine si El din urma, pentru ca sa faca si mai frumos frumosul nostru. i mai mult multul nostru.
Pentru a fi si mai rasplata rasplata noastra. i mai fericire fericirea noastra. i mai rai raiul nostru.7. Asa a facut si asa face Domnul nostru Iisus Hristos.
De aceea El a primit Numele Cel mai presus de orice nume si de aceea in Numele Lui se pleaca orice genunchi al celor din ceruri, al celor de pe pamant si chiar si al celor de sub pamant.
Al celor din lumina, al celor din umbra si al celor din intuneric.
Al celor din slava, al celor din lupta si al celor din robie.
Al celor ce au ajuns, al celor din drum si al celor ce nici nu au pornit sau au cazut.
Al celor ce au fost, al celor ce sunt si al celor ce vor fi sau nici n-au sa mai fie.
Caci Celui ce a castigat biruinta cea mai mare cu pretul cel mai mare I se va da slava cea mai mare.8. Iata fagaduinta: Slava, cinste si pace va veni peste orice suflet omenesc care face binele. Da! numai peste cel care face binele!Nu peste cel care predica bine sau canta bine, sau scrie bine, sau gandeste bine ci numai peste cel care face binele.
Fiindca niciuna din celelalte nu-i de-ajuns sa imbrace pe un gol, sa sature pe un flamand, sa incalzeasca pe un inghetat, sa adaposteasca pe un strain.
Ci numai fapta!9. Toate celelalte urmaresc folosul eului. Numai binefacerea urmareste foloasele de-aproapelui.
Toate celelalte pot dovedi credinta, dar niciuna nu poate fi socotita fapta, fara mana care da,fara piciorul care alearga,fara umarul care poartasau genunchii care se roaga,sau ochii ce plang.10. Dumnezeu a osandit totdeauna egoismul, adica iubirea omului de sine si a binecuvantat totdeauna altruismul, adica iubirea de aproapele.
Credinta este iubirea de sine si numai fapta este iubirea de semen.
Preotul si levitul din pilda Samariteanului milostiv erau si ei credinciosi , dar iata ce a facut numai credinta lor si ce rasplata si-a primit ea.
Pe cand Samariteanul cu fapta lui, cat de frumos Il inchipuie el pe Dumnezeu!11. Insusi Mantuitorul ne spune ca vor fi multi cei alungati de El de la usa mantuirii in focul osandei, si nu dintre cei cu daruri mici, ci chiar cei cu cele mai mari daruri, cu darul proorociei, cu darul scoaterii dracilor si cu darul facerii minunilor (Mt 7, 21-23).
De ce oare asta?Numai din pricina ca singura credinta, oricat de puternica ar fi ea, nu-i de-ajuns, nu-i...
