URIAŞA MUNCĂ A SCRISULUI
Caci daca ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine, pentru ca el a scris despre Mine. Dar daca nu credeti cele scrise de el, cum veti crede cuvintele Mele? (Ioan 5, 46-47). Insa, fiindca avem acelasi duh de credinta, potrivit cu ceea ce este scris: Am crezut, de aceea am vorbit! , si noi []Caci daca ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine, pentru ca el a scris despre Mine. Dar daca nu credeti cele scrise de el, cum veti crede cuvintele Mele? (Ioan 5, 46-47).
Insa, fiindca avem acelasi duh de credinta, potrivit cu ceea ce este scris: Am crezut, de aceea am vorbit! , si noi credem si de aceea vorbim (II Cor. 4, 13).
Asa a facut si Parintele Iosif: fiindca a crezut, de aceea a scris. Despre acest scris incercam sa asternem si noi cateva randuri si Il rugam pe Domnul sa ne ajute ca, prin slabuta noastra interventie, sa nu se umbreasca cerescul lui scris, ci sa fie mai luminos si mai bine inteles.
Eu nu sunt Evanghelist.
Autorii Sfintelor Evanghelii, in descrierile facute cu privire la faptele vinovate ale lui Iuda, Pilat, Irod, Caiafa etc. nu spun nici un singur cuvant de invinovatire.
Eu nu am facut ca ei.
Ei L-au vazut pe Domnul insultat, batjocorit, supus chinurilor si mortii si, cu toate acestea, nu le-a scapat nici un singur cuvant de indignare.
Ei L-au vazut pe Domnul batut, rastignit, mort si au ramas totusi muti, s-ar parea nepasatori, fara vreun strigat de revolta.
O astfel de nepasare ti-ar umple sufletul de manie si, cu toate acestea, ea te duce la admiratie, caci simti ca Evangheliile sunt mai presus de pamantul nostru si linistea lor iti subjuga sufletul.
Crestinismul este opera lui Hristos.
Divina Comedie ni-l prezinta pe Dante; pe Brancusi Coloana Infinita.
Oastea Domnului este a Lui, insa initiatorul vazut, adica initiatorul pamantesc al acestei sfinte Lucrari este Parintele Iosif.
Pe Parintele Iosif nu-l putem cunoaste decat din opera lui.
Prezentam aici cateva cifre, referitor la ce a putut realiza acest profet al lui Dumnezeu; si facem aceasta pentru ca cei care nu l-au cunoscut sa-si poata da seama cine a fost si sa se compare cu el, daca pot, cei ce-l critica inca. O facem pentru ca ei, toti, sa-si vada nimicnicia si sa stie ca prin munca depusa de acest urias, cu condeiul lui de aur, a reusit sa ingenuncheze la Cruce sute de mii de suflete din neamul nostru, readucandu-le langa strabunele altare, cand, poate ei, dusmanii lui, i-au alungat pe multi prin nepasare, indiferenta si comoditate ca sa nu zicem prin pacatele lor. i altii au lucrat, si altii au scris, si altii au vorbit despre Hristos, insa roadele au fost slabe sau n-au fost deloc.
Era nevoie de o munca staruitoare spre un rod imbelsugat, iar el a fost ales si pus sa semene si sa trudeasca spre cel mai bogat rod pentru Biserica strabuna si pentru hambarele ceresti. i-a inceput munca tragand brazde adanci si rodnice, prin cartile lui scrise minunat si prin foile redactate.
Activitatea literara a inceput-o cand era student la Sibiu, continuand-o apoi ca preot la tara in satul lui Iancu Vidra de Sus dorind sa usureze greutatile consatenilor lui dragi.
Aici pune bazele unicei Cooperative de Credit, intovarasind multimea in aceasta fratie de ajutor, denumita Vidreana.
De aici, din satul lui Iancu, pleaca articolele sale sub titlul Din durerile motilor, spre nenumaratele publicatii din Ardeal si de peste munti, articole prin care intervine pe la diferite institutii si foruri superioare, spre a contribui la indulcirea vietii atat de aspre a urmasilor lui Horia si Iancu.
Dupa publicarea cartii Spre Canaan si dupa inceputul atat de ceresc din 1923, parintele ara apasand cu mainile lui harnice pe coarnele plugului Evangheliei, destelenind tot mai adanc si mai cu spor inimile napadite de balariile pacatelor si faradelegilor. Indemnul si puterea ii vin de sus, de aceea creatia lui este o lucrare deosebita de toate celelalte din vremea sa, ca si cea despre care Sfantul Apostol Pavel zice: Evanghelia propovaduita de mine nu este de obarsie omeneasca (Gal. 1, 11).
Totul este nelumesc, divin, tasnind din izvoarele nesecate ale Evangheliei. Asa a fost inceputul misiunii sale si asa fi-va si sfarsitul frumos, dureros, ceresc, ca al Aceluia a Caruia este Evanghelia pe care o propovaduieste, parintele devenind intru totul una cu ea si una cu El suferind impreuna cu El, ca sa si imparateasca impreuna cu El.
Dam aici o lista sumara a periodicelor in care a publicat Parintele Iosif inca din anii studentiei: Tribuna din Arad, Telegraful Roman din Sibiu, Revista Teologica din Sibiu, Solidaritatea din Bucuresti, Renasterea Romana din Cluj, Dacia Traiana din Sibiu, ara Noastra din Cluj, Romanul din Arad si Iasi, Libertatea din Orastie, Foaia Interesanta din Orastie, Conservatorul din Bucuresti, Vointa Nationala din Bucuresti, Epoca din Bucuresti, Foaia Poporului din Sibiu, Foaia Diecezana din Caransebes.
Din chiar enumerarea aceasta se vede ce activitate rodnica desfasura el pe taramul cultural si religios, dar mai ales se vede ca inca din tineretea sa, Dumnezeu il pregatea pentru marea opera pe care o va initia prin el si o va contura in anii maturitatii sale duhovnicesti.
T A B E L cu cartile tiparite si raspandite de Parintele Iosif TRIFANr.
Denumirea cartilorAnulNr. exempl.
Total1.
Spre Canaan1919-19205.0005.0002.
Citiri si talcuiri din BiblieCartea ICartea IICartea III19241925192619275.00010.00010.0005.00030.0003.
Talcuirea Evangheliilor duminicilor de peste anCartea ICartea IICartea III19251926193419383.00012.0006.0006.00027.000Nr.
Denumirea cartilorAnulNr. exempl.
Total4.
Din pildele Mantuitorului19251927193319377.5007.5005.0005.00025.0005.30 povestirisi25 povestiri religioase192519271929193319373.0003.0003.0005.0005.00019.0006.
Adanciri in Evanghelia Mantuitorului19265.0005.0007.
Intrati in Oastea Dom-nului IsussiCe este Oastea Domnului?1926192719281931193319355.0005.00010.0005.00010.0005.00040.0008.
Pe urmele Mantuitorului (Insemnari din calatoria la Ierusalim)19261927192819325.0006.0006.5007.50025.0009.
Oglinda inimii omului19271931193615.00010.00010.00035.00010.
La picioarele Stapanului meu192819295.00010.00015.00011.
Mai langa Domnul meu1928193119321934193710.0002.0005.0005.0008.00030.00012.
Corabia lui Noe1928193010.00010.00020.00013.
Sodoma si Gomora1929193710.00015.00025.00014.
Traim vremuri Biblice1929193810.00010.00020.000Nr.
Denumirea cartilorAnulNr. Exempl.
Total15.
Fiul cel pierdut19301936193710.00010.00010.00030.00016.
Zacheu19321936193719385.0005.0005.0005.00020.00017.
Sa crestem in Domnul19321933193619385.0005.0005.0005.00020.00018.600 istorioare religioase1930193219331934193810.0006.0005.00010.0009.00040.00019.
Duhul Sfant (generalitati)19323.0003.00020.
Vantul cel Ceresc19323.0003.00021.
Focul cel Ceresc193610.00010.00022.
Cantati Domnului(format mare, cu note)Cartea ICartea IICartea III1932 371933 361936193830.00013.00017.0005.00065.00023.
Cantati Domnului(format mic, fara note)19391940194519461947194810.00015.00015.00010.00020.00010.00080.00024.
Cautati la pasarile cerului1933193619375.0005.0005.00015.00025.
Sabia Duhului Sfant1934193619375.0005.0005.00015.000Nr.
Denumirea cartilorAnulNr. exempl.
Total20.
Ia-ti crucea ta1935193715.0005.00020.00021.
Sudalma1935193619375.0005.0005.00015.00022.
Munca si lenea193610.00010.00023.
Duhul diavolului alcoolul193610.00010.00024.
Spre Canaan193610.00010.00025.
Fricosii de la Apocalipsa19365.0005.00026.
Ca o oaie fara glas19385.0005.00027.
La invierea Domnului19381.0001.00028.
Ascultarea19381.0001.00029.
Examenul lui Iov19381.0001.00030.
Cartea vietii Biblia193810.00010.000Total carti: 700.000 exemplare37.
Calendar carte192715.00015.00038.
Calendar carte192825.00025.00039.
Calendar carte192930.00030.00040.
Calendar carte193030.00030.00041.
Calendar carte193130.00030.00042.
Calendar carte193222.00022.00043.
Calendar carte193330.00030.00044.
Calendar carte193430.00030.00045.
Calendar carte193530.00030.00046.
Calendar carte193630.00030.00047.
Calendar carte193730.00030.00048.
Calendar carte193830.00030.000Total Calendare: 332.000 exemplare; total general: 1.032.000 exemplareIntreaga opera publicistica a Parintelui Iosif o putem numi O scoala a Bibliei, coala a Duhului Sfant, Niste revarsari duhovnicesti, ea avandu-si izvorul in Biblie, in scrierile patristice si in bogata lui experienta cu Hristos.
Aceasta mare scoala de cercetare prin Duhul Sfant, a Bibliei, s-a format din alte scoli mai mici, tot cu subiecte biblice, pe care Parintele Iosif le-a numit colile Bibliei sau colile Oastei. Fiecareia din acestea i-a dat apoi o denumire foarte sugestiva in legatura cu subiectul pe care il trata.
Oricand incepea o scoala noua, vestea lucrul acesta in foaie, spunand: Incepand cu numarul acesta deschidem o noua scoala a Bibliei, despre cutare subiect si vom continua cu publicarea ei in fiecare numar din foaie, pana la terminare. Cand seria aceasta de articole pe aceeasi tema, numita scoala, se incheia, toate aceste invataturi erau adunate la un loc, prelucrate si apoi publicate intr-o noua carte care purta numele scolii respective. Se putea intampla ca intr-un numar de gazeta sa apara doua sau trei asemenea scoli, cu urmare din numerele trecute.
Astfel, in timpul celor cincisprezece ani de activitate publicistica, Parintele Iosif a initiat la gazeta un numar de patruzeci si doua de astfel de scoli din care au rezultat tot atatea carti tiparite in mai multe editii si in peste un milion de exemplare.
Cand Domnul cel milostiv si drept l-a chemat Acasa la El pe cel care a rabdat atatea nedreptati pricinuite de cei ce-l batjocoreau, au ramas incepute inca doua zeci si sapte de astfel de scoli, ale caror denumiri le gasim in valoroasele lui publicatii. i, sigur, din aceste scoli urmau sa apara tot atatea carti.
Asa a inteles Parintele Iosif sa-si slujeasca Biserica si neamul, lucrand zi si noapte. Desele sale imbolnaviri si bolile de care suferea nu-l lasau sa poata dormi noaptea. Iar el se scula si scria. Cei care l-au cunoscut si au avut ocazia sa-i fie aproape stiu si marturisesc de unde avea atata putere, vointa si avant. Atunci cand nu mai putea sa-si ridice nici macar mana, chema pe altii si le dicta, iar cuvintele sale inspirate curgeau ca dintr-un izvor nesecat.
Asa au fost alimentate fronturile Oastei cu nemuritoarele invataturi, platite cu pret de sange, de lacrimi si de jertfire din partea profetului lui Dumnezeu.
Aceasta a fost munca uriasa a unui om slabut, intr-un timp atat de scurt, in care boala indelunga si grea, precum si lipsurile materiale i-au creat continuu greutati de tot felul.
In Ziua Marelui Proces, cand, in fata Tronului Divin, se vor scoate la iveala faptele oamenilor, atunci vor da glas, spunandu-si cuvantul si cele peste 15 milioane de exemplare ale publicatiilor editate de Parintele Iosif, sub titlurile: Lumina satelor Oastea Domnului Isus Biruitorul Ostasul Domnului Glasul Dreptatii Tineretul Domnului Vointa Dragostei Ecoul etc.
Ele vor marturisi despre vrednicia si nevinovatia lui, atarnand greu in cumpana dreptatii lui Dumnezeu si dand de rusine hotararile nedrepte si vremelnice ale unor oameni care, crezand ca-L apara pe Dumnezeu, luptau, de fapt, impotriva voii Lui. Oamenii pot rastigni Adevarul, dar ultimul cuvant al lui Dumnezeu este: Invierea. tim atat de bine ca tu, Parinte Iosif, nu te-ai rusinat de Hristos, nici nu te-ai intimidat, nici n-ai tacut, ci L-ai marturisit cu pretul vietii. Slavit sa fie Domnul ca si in zilele noastre s-au nascut nebuni pentru Hristos!Cei care doriti sa-l cunoasteti pe Parintele Iosif si Oastea Domnului, cititi adancindu-va in opera aceasta sfanta si numai apoi, dupa ce va veti convinge de adevarurile ei, sa va pronuntati.
Credem ca dupa disparitia de pe terenul crestinatatii a Sfantului Ioan Gura de Aur, cunoasterea adevarului cu privire la activitatea lui nu a fost mai buna ca cea de azi, referitoare la activitatea Parintelui Iosif. i totusi s-a aflat cineva care sa indrazneasca a pune la indoiala corectitudinea hotararii luate la Sinodul din anul 403. Cred ca in Marea Zi a Rasplatirilor, Parintele Iosif, care a intreprins aceasta actiune in tara noastra, va avea o rasplata asemanatoare cu cea a Sfantului Ioan.
Ce paguba enorma ar fi avut intreaga crestinatate daca nu intervenea nimeni in cazul Sfantului Ioan Gura de Aur! Interventia celui ce a indraznit sa schimbe pozitia balantei spre izbanda adevarului, in cazul lui, a fost inspirata de sus.
Dar in cazul Parintelui Iosif, oare cand se va afla cineva care sa indrazneasca a infatisa adevarul?[1]Astazi, pe intinsul acestui ogor destelenit de plugul Oastei si presarat de semintele acestor invataturi sfinte, a rasarit si a crescut belsug de rod bogat, pe care cerul il va culege in cantec si bucurie pentru ca a fost udat cu sudoare si cu lacrimi.
Nemuritoare poeme si cantari, cantate pe ceresti melodii, ca o muzica inflacarata, avanta in lupta sfanta noi contigente de neinfricati ostasi.
Sub comanda lui Iisus Biruitorul, inaintam spre Patria Cereasca, punand pe fuga dusmanul inrait, dorind sa ne facem ascultatori cu fapta ai sfintelor sale Invataturi (cf. Iacov 1, 25).
Din cartea Parintelui Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului? , editia a VI-a, Sibiu, 1996, de la pagina 194 desprindem cateva precizari, ce reprezinta raspunsul pe care parintele il da intrebarii din titlul acestei monumentale lucrari:I Oastea Domnului este aflarea si vestirea lui Iisus cel RastignitAlfa si Omega, inceputul si sfarsitul Oastei este Iisus cel Rastignit. N-am facut absolut nimic cu Oastea pana nu am pironit in inima si in viata fiecarui ostas pe Iisus cel Rastignit. Nu vom avea decat ostasi de nume si dezertori, pana cand nu l-am atras pe fiecare ostas statornic langa Crucea lui Iisus cel Rastignit pana nu l-am legat statornic de Crucea Golgotei cu toate legaturile sufletului sau si cu toate legaturile dragostei ceresti. Oastea Domnului este aflarea lui Iisus cel Rastignit. Caci cine L-a aflat pe Iisus cel Rastignit are totul: are dragoste, are rabdare, are smerenie, are bunatate, are bucurie are viata. Dar cine nu L-a aflat cu adevarat, n-are nimic, oricat de mult i s-ar parea lui ca are. ()Cand a suflat intaia data Vantul cel Ceresc peste Oastea Domnului, Oastea aceasta a fost o ceata de copilasi stransi langa Crucea lui Iisus cel Rastignit. O seama de suflete pe care Domnul le-a scos din lume si le-a strans la Picioarele Crucii Lui. Oastea Domnului cea dintai a fost Dragostea cea dintai; a fost Oastea copiilor lui Dumnezeu, care se intreceau in dragoste, in smerenie, in rugaciune, in jertfa. i aceasta trebuie sa ramana pana la sfarsit Oastea Domnului!Ma uit tot mereu, duhovniceste, peste fronturile Oastei si parca nu Il vad destul pe Iisus cel Rastignit. Parca il vad pe Satana cum pandeste si cum isi bate mereu capul cum sa-L scoata pe Iisus cel Rastignit din Oaste. Caci stie el, necuratul, ca o oaste fara Iisus cel Rastignit nu mai este nici o primejdie pentru imparatia iadului. Diavolul doarme linistit, doarme bustean, langa o miscare religioasa din care lipseste Iisus cel Rastignit. i ah, ce nu face diavolul ca sa ne fure pe Iisus cel Rastignit! Sub imboldul lui, lumea nu se impaca cu o Oaste stransa in jurul Crucii lui Iisus cel Rastignit. Eu ma gandesc de multe ori, de ce toate hulele si prigoanele se descarca numai in capul Oastei Domnului. Caci doar mai sunt ele si alte societati religioase ca: Soc. Sfantul Gheorghe; Soc. Femeilor ortodoxe etc. De ce striga lumea numai dupa noi? Pentru ca Satana urla numai acolo unde Il simte pe Iisus cel Rastignit.
Lumea s-ar impaca si cu Oastea Domnului, daca L-am scoate din ea pe Iisus cel Rastignit. Lumea s-ar impaca cu orice fel de alta oaste, afara de cea vestitoare a lui Iisus cel Rastignit.
Un frate-preot scria anul trecut, negru pe alb, ca Oastea Domnului a fost buna la inceput, pana cand se ocupa numai cu propaganda contra betiei. Dar, de cand le predica oamenilor nestiutori despre renastere, a devenit primejdioasa. i nu mai trebuie sprijinita.
Avem lipsa de Oastea Domnului, spun altii, pentru sectari! Oastea e buna, dar numai acolo unde sunt sectari! Asa graiesc o multime din hotararile cercurilor pastorale.
Noi am avut lipsa de Oastea Domnului acum cativa ani spune un inalt demnitar bisericesc din Bucovina pentru ca pe atunci bantuia cu furie sectarismul, dar acum sectarii au slabit si nu mai avem lipsa de ea.
Oastea Domnului e buna, spunea un alt frate-preot, pentru a face public cu ea. Ce ne-am face noi cu cercurile pastorale, daca nu ar fi ostasii care, la chemarea noastra, vin gramada, ca oile? i iarasi, altii vad in Oastea Domnului o buna nadejde de castig, (I Tim. 6, 5) pentru ca ostasii sunt evlaviosi si ascultatori si cu punga.
Adica, vedeti ce se intampla si aici: Oastea e buna ca o ciorovaiala cu sectarii, Oastea e buna pentru a face public cu ea etc. Dar indata ce pasesti in lume cu o Oaste de renastere sufleteasca, cu o Oaste vestitoare a lui Iisus cel Rastignit Oastea asta nu mai e buna! E primejdioasa!Ma gandesc la Faptele Apostolilor, 4, 18, cand Apostolilor Petru si Ioan li s-a poruncit sa nu mai vorbeasca si sa nu mai invete in nici un chip pe oameni in Numele lui Iisus. Sa vorbeasca despre orice altceva, numai despre Iisus, nu. Dar Apostolii au raspuns ca noi trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni (Fapte 5, 29).
Precum se vede, atacul Satanei era si pe atunci tot la fel ca cel de azi. Cu Iisus cel Rastignit, Oastea a devenit o putere. i tocmai pentru asta e pandita din multe parti, pentru multe scopuri si interese. Dar primejdia cea mare, de a-L pierde din Oaste pe Iisus cel Rastignit, inca nu e aceasta care vine din afara.
O mai mare primejdie este cea care vine dinlauntrul Oastei. E primejdia ciocanelor. E ispita de a ne pomeni, una-doua, ca lipseste Iisus cel Rastignit din adunarile noastre.
Se tin adunari mari de ale Oastei, in care nu se vorbeste nimic despre Jertfa Crucii. Li se vorbeste ostasilor despre toate, numai despre Iisus cel Rastignit nu. Ostasii asteapta fulgerari duhovnicesti, asteapta foc ceresc si li se dau alte lucruri, care nu hranesc si nu raman.
Chiar si adunarea cea mare de la Rusalii, sufere in punctul acesta. Vorbeam asta vara cu doi ostasi intorsi de la Sibiu. Cu ochii plini de lacrimi, imi spuneau despre cuvintele unui frate din curtea Academiei Teologice si despre cantarea unei surori. Un simplu frate pantofarul Aron Belascu, de aici din Sibiu graise plangand despre Jertfa Crucii si o simpla sora cantase plangand despre fiul cel pierdut; si asta ranise inimile si a ramas in inimi. () Sunt inlauntrul Oastei, unii care isi bat capul vesnic dupa orga-nizare, dupa sefie, dupa dorul de a comanda in loc sa-si bata capul cu un singur lucru: copiii Oastei sa-L aiba tot mai mult pe Iisus cel Rastignit. Este insa o primejdie si mai mare decat aceea de a-L pierde pe Iisus cel Rastignit din launtrul Oastei si din adunarea Oastei Domnului:Este primejdia de a-L pierde pe Iisus cel Rastignit din launtrul nostru, din inima noastra. Aceasta e primejdia cea adevarata. Daca e vorba de o primejdie pentru Oaste, aceasta este una singura: sa nu-L pierdem pe Iisus cel Rastignit din inima noastra, din insasi viata noastra! Pana cand Il avem pe Iisus cel Rastignit inlauntrul nostru, Oastea va inainta biruitoare. Toate atacurile se vor izbi de stanca Golgotei. Apostolul Pavel avea o singura grija pentru fratii sai: sa nu-L piarda fratii pe Iisus cel Rastignit; sa nu piarda Duhul si sa ramana cu litera. Stapanit de grija aceasta, strig si eu fratilor mei: Frati ostasi! Straja, pentru Iisus cel Rastignit! Straja, sa nu-L pierdem pe Iisus cel Rastignit din launtrul nostru si din launtrul Oastei. Straja, sa nu ne fure Satana pe Iisus cel Rastignit.
Multi dintre copilasii Oastei furati de ispita trufiei s-au ridicat de la picioarele Crucii si cauta azi scaune de marire. i multi s-au racit si au pierdut dragostea cea dintai.
Fratii mei, inapoi, la picioarele Crucii! In genunchi, cu totii la picioarele Crucii! Cu totii stransi in jurul Crucii! aceasta este Oastea Domnului.
Plangand la picioarele Crucii acesta este locul nostru in Oastea Domnului. Puterea Oastei este Iisus cel Rastignit. Pana Il avem pe El intre noi, si in noi, avem totul. Cand L-am pierdut pe El, am pierdut totul. Sa nu uitam apoi: Oastea Domnului nu este numai aflarea lui Iisus cel Rastignit, ci este si vestirea Lui. Daca cineva m-ar intreba, asa la repezeala, ce este Oastea Domnului, eu i-as raspunde: Oastea Domnului este aflarea si vestirea lui Iisus cel Rastignit. Un ostas care L-a aflat cu adevarat pe Iisus cel Rastignit se face si el un vestitor al Lui. Fiecare ostas sa fie, sa se faca un vestitor al lui Iisus cel Rastignit!Fiecare ostas sa spuna si altora despre marea minune ce s-a petrecut cu el la picioarele Crucii! Fiecare ostas care L-a aflat cu adevarat pe Hristos sa se faca un nebun pentru Hristos! Fiecare ostas care a gustat din ospatul Mielului sa-i cheme si pe altii la acest ospat!Fratii mei! La drum pentru vestirea lui Iisus cel Rastignit! Sa-L vestim pe tot locul si cu tot prilejul pe Iisus cel Rastignit. RugaciuneIisuse Doamne, Preadulcele meu Mantuitor! Iti multumesc din tot sufletul meu ca m-ai scos din lume si m-ai atras cu putere langa Crucea Rastignirii Tale. Iti multumesc ca ai facut din mine un nebun pentru Tine si Evanghelia Ta. Iti multumesc ca pe mine, un vas slab si nevrednic, m-ai invrednicit sa-i chem si pe altii la Tine, la ospatul Tau, la Crucea Rastignirii Tale.
Iti multumesc ca ne-ai intalnit in Tine, in dragostea Ta, in Crucea Ta, pe atatia frati si surori din cuprinsul acestei tari si de peste hotarele acestei tari. Eu ma rog pentru mine si ma rog pentru ei, sa ne tii pana la sfarsit langa Crucea Rastignirii Tale. Sa ne legi cu toate legaturile dragostei de Crucea Rastignirii Tale. Sa fim, sa ne facem niste nebuni pentru Tine, numai pentru Tine. Sa nu vrem sa stim despre nimic altceva, decat despre Tine, Doamne, si Crucea Rastignirii Tale i ne da, Iisuse Doamne, dar si putere sa Te vestim si altora. Sa ducem pe tot locul vestea cea dulce ca Tu ai murit pentru noi toti. Pe orice suflet care zace, de pacate biruit, sa-l chemam sa Te afle pe Tine, scaparea si mantuirea noastra a tuturor. Ca pe niste copilasi ai Tai, tine-ne, Iisuse Doamne, sub aripile Crucii Tale, pana in clipa cand ne vei chema cu totul in bratele Tale, ca sa traim cu Tine, in vecii vecilor. Amin.
II Programul Oastei si al adunarilor OasteiCaci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva, decat pe Iisus cel Rastignit (I Cor. 2, 2). Multe ar fi de spus la implinirea celor doisprezece ani de Oaste. Fara indoiala, binefacerile acestei binecuvantate Miscari sunt multe. Eu insa le rezum pe toate intr-una singura: Oastea Domnului L-a facut si Il face cunoscut pe Iisus cel Rastignit. Oastea L-a adancit in sufletul poporului nostru pe Iisus cel Rastignit si Jertfa Lui cea Sfanta. Toate roadele Oastei rasar din acest izvor. i toate roadele de viitor ale Oastei Domnului vor rasari numai din adancimea acestui izvor. Iisus cel Rastignit! Acesta a fost programul meu in toti anii de Oaste si acesta e programul Oastei. Nu e un program nou acesta. L-am aflat gata de la dumnezeiescul Apostol Pavel. Nimeni dintre muritorii pamantului nu L-a inteles si nu L-a adancit atat de mult pe Iisus cel Rastignit ca Apostolul Pavel. i nimeni nu L-a vestit cu atata putere ca el. L-a vestit in prigoane, in stramtorari, in batai; L-a vestit si din temnita, legat in lanturi (Filip. 1, 7). i nimeni dintre muritorii pamantului nu L-a aparat pe Iisus cel Rastignit, cu atata indarjire si vitejie, ca Apostolul Pavel. De cate ori era vorba de taiere imprejur, de carne, de litera Legii, Apostolul Pavel...
Insa, fiindca avem acelasi duh de credinta, potrivit cu ceea ce este scris: Am crezut, de aceea am vorbit! , si noi credem si de aceea vorbim (II Cor. 4, 13).
Asa a facut si Parintele Iosif: fiindca a crezut, de aceea a scris. Despre acest scris incercam sa asternem si noi cateva randuri si Il rugam pe Domnul sa ne ajute ca, prin slabuta noastra interventie, sa nu se umbreasca cerescul lui scris, ci sa fie mai luminos si mai bine inteles.
Eu nu sunt Evanghelist.
Autorii Sfintelor Evanghelii, in descrierile facute cu privire la faptele vinovate ale lui Iuda, Pilat, Irod, Caiafa etc. nu spun nici un singur cuvant de invinovatire.
Eu nu am facut ca ei.
Ei L-au vazut pe Domnul insultat, batjocorit, supus chinurilor si mortii si, cu toate acestea, nu le-a scapat nici un singur cuvant de indignare.
Ei L-au vazut pe Domnul batut, rastignit, mort si au ramas totusi muti, s-ar parea nepasatori, fara vreun strigat de revolta.
O astfel de nepasare ti-ar umple sufletul de manie si, cu toate acestea, ea te duce la admiratie, caci simti ca Evangheliile sunt mai presus de pamantul nostru si linistea lor iti subjuga sufletul.
Crestinismul este opera lui Hristos.
Divina Comedie ni-l prezinta pe Dante; pe Brancusi Coloana Infinita.
Oastea Domnului este a Lui, insa initiatorul vazut, adica initiatorul pamantesc al acestei sfinte Lucrari este Parintele Iosif.
Pe Parintele Iosif nu-l putem cunoaste decat din opera lui.
Prezentam aici cateva cifre, referitor la ce a putut realiza acest profet al lui Dumnezeu; si facem aceasta pentru ca cei care nu l-au cunoscut sa-si poata da seama cine a fost si sa se compare cu el, daca pot, cei ce-l critica inca. O facem pentru ca ei, toti, sa-si vada nimicnicia si sa stie ca prin munca depusa de acest urias, cu condeiul lui de aur, a reusit sa ingenuncheze la Cruce sute de mii de suflete din neamul nostru, readucandu-le langa strabunele altare, cand, poate ei, dusmanii lui, i-au alungat pe multi prin nepasare, indiferenta si comoditate ca sa nu zicem prin pacatele lor. i altii au lucrat, si altii au scris, si altii au vorbit despre Hristos, insa roadele au fost slabe sau n-au fost deloc.
Era nevoie de o munca staruitoare spre un rod imbelsugat, iar el a fost ales si pus sa semene si sa trudeasca spre cel mai bogat rod pentru Biserica strabuna si pentru hambarele ceresti. i-a inceput munca tragand brazde adanci si rodnice, prin cartile lui scrise minunat si prin foile redactate.
Activitatea literara a inceput-o cand era student la Sibiu, continuand-o apoi ca preot la tara in satul lui Iancu Vidra de Sus dorind sa usureze greutatile consatenilor lui dragi.
Aici pune bazele unicei Cooperative de Credit, intovarasind multimea in aceasta fratie de ajutor, denumita Vidreana.
De aici, din satul lui Iancu, pleaca articolele sale sub titlul Din durerile motilor, spre nenumaratele publicatii din Ardeal si de peste munti, articole prin care intervine pe la diferite institutii si foruri superioare, spre a contribui la indulcirea vietii atat de aspre a urmasilor lui Horia si Iancu.
Dupa publicarea cartii Spre Canaan si dupa inceputul atat de ceresc din 1923, parintele ara apasand cu mainile lui harnice pe coarnele plugului Evangheliei, destelenind tot mai adanc si mai cu spor inimile napadite de balariile pacatelor si faradelegilor. Indemnul si puterea ii vin de sus, de aceea creatia lui este o lucrare deosebita de toate celelalte din vremea sa, ca si cea despre care Sfantul Apostol Pavel zice: Evanghelia propovaduita de mine nu este de obarsie omeneasca (Gal. 1, 11).
Totul este nelumesc, divin, tasnind din izvoarele nesecate ale Evangheliei. Asa a fost inceputul misiunii sale si asa fi-va si sfarsitul frumos, dureros, ceresc, ca al Aceluia a Caruia este Evanghelia pe care o propovaduieste, parintele devenind intru totul una cu ea si una cu El suferind impreuna cu El, ca sa si imparateasca impreuna cu El.
Dam aici o lista sumara a periodicelor in care a publicat Parintele Iosif inca din anii studentiei: Tribuna din Arad, Telegraful Roman din Sibiu, Revista Teologica din Sibiu, Solidaritatea din Bucuresti, Renasterea Romana din Cluj, Dacia Traiana din Sibiu, ara Noastra din Cluj, Romanul din Arad si Iasi, Libertatea din Orastie, Foaia Interesanta din Orastie, Conservatorul din Bucuresti, Vointa Nationala din Bucuresti, Epoca din Bucuresti, Foaia Poporului din Sibiu, Foaia Diecezana din Caransebes.
Din chiar enumerarea aceasta se vede ce activitate rodnica desfasura el pe taramul cultural si religios, dar mai ales se vede ca inca din tineretea sa, Dumnezeu il pregatea pentru marea opera pe care o va initia prin el si o va contura in anii maturitatii sale duhovnicesti.
T A B E L cu cartile tiparite si raspandite de Parintele Iosif TRIFANr.
Denumirea cartilorAnulNr. exempl.
Total1.
Spre Canaan1919-19205.0005.0002.
Citiri si talcuiri din BiblieCartea ICartea IICartea III19241925192619275.00010.00010.0005.00030.0003.
Talcuirea Evangheliilor duminicilor de peste anCartea ICartea IICartea III19251926193419383.00012.0006.0006.00027.000Nr.
Denumirea cartilorAnulNr. exempl.
Total4.
Din pildele Mantuitorului19251927193319377.5007.5005.0005.00025.0005.30 povestirisi25 povestiri religioase192519271929193319373.0003.0003.0005.0005.00019.0006.
Adanciri in Evanghelia Mantuitorului19265.0005.0007.
Intrati in Oastea Dom-nului IsussiCe este Oastea Domnului?1926192719281931193319355.0005.00010.0005.00010.0005.00040.0008.
Pe urmele Mantuitorului (Insemnari din calatoria la Ierusalim)19261927192819325.0006.0006.5007.50025.0009.
Oglinda inimii omului19271931193615.00010.00010.00035.00010.
La picioarele Stapanului meu192819295.00010.00015.00011.
Mai langa Domnul meu1928193119321934193710.0002.0005.0005.0008.00030.00012.
Corabia lui Noe1928193010.00010.00020.00013.
Sodoma si Gomora1929193710.00015.00025.00014.
Traim vremuri Biblice1929193810.00010.00020.000Nr.
Denumirea cartilorAnulNr. Exempl.
Total15.
Fiul cel pierdut19301936193710.00010.00010.00030.00016.
Zacheu19321936193719385.0005.0005.0005.00020.00017.
Sa crestem in Domnul19321933193619385.0005.0005.0005.00020.00018.600 istorioare religioase1930193219331934193810.0006.0005.00010.0009.00040.00019.
Duhul Sfant (generalitati)19323.0003.00020.
Vantul cel Ceresc19323.0003.00021.
Focul cel Ceresc193610.00010.00022.
Cantati Domnului(format mare, cu note)Cartea ICartea IICartea III1932 371933 361936193830.00013.00017.0005.00065.00023.
Cantati Domnului(format mic, fara note)19391940194519461947194810.00015.00015.00010.00020.00010.00080.00024.
Cautati la pasarile cerului1933193619375.0005.0005.00015.00025.
Sabia Duhului Sfant1934193619375.0005.0005.00015.000Nr.
Denumirea cartilorAnulNr. exempl.
Total20.
Ia-ti crucea ta1935193715.0005.00020.00021.
Sudalma1935193619375.0005.0005.00015.00022.
Munca si lenea193610.00010.00023.
Duhul diavolului alcoolul193610.00010.00024.
Spre Canaan193610.00010.00025.
Fricosii de la Apocalipsa19365.0005.00026.
Ca o oaie fara glas19385.0005.00027.
La invierea Domnului19381.0001.00028.
Ascultarea19381.0001.00029.
Examenul lui Iov19381.0001.00030.
Cartea vietii Biblia193810.00010.000Total carti: 700.000 exemplare37.
Calendar carte192715.00015.00038.
Calendar carte192825.00025.00039.
Calendar carte192930.00030.00040.
Calendar carte193030.00030.00041.
Calendar carte193130.00030.00042.
Calendar carte193222.00022.00043.
Calendar carte193330.00030.00044.
Calendar carte193430.00030.00045.
Calendar carte193530.00030.00046.
Calendar carte193630.00030.00047.
Calendar carte193730.00030.00048.
Calendar carte193830.00030.000Total Calendare: 332.000 exemplare; total general: 1.032.000 exemplareIntreaga opera publicistica a Parintelui Iosif o putem numi O scoala a Bibliei, coala a Duhului Sfant, Niste revarsari duhovnicesti, ea avandu-si izvorul in Biblie, in scrierile patristice si in bogata lui experienta cu Hristos.
Aceasta mare scoala de cercetare prin Duhul Sfant, a Bibliei, s-a format din alte scoli mai mici, tot cu subiecte biblice, pe care Parintele Iosif le-a numit colile Bibliei sau colile Oastei. Fiecareia din acestea i-a dat apoi o denumire foarte sugestiva in legatura cu subiectul pe care il trata.
Oricand incepea o scoala noua, vestea lucrul acesta in foaie, spunand: Incepand cu numarul acesta deschidem o noua scoala a Bibliei, despre cutare subiect si vom continua cu publicarea ei in fiecare numar din foaie, pana la terminare. Cand seria aceasta de articole pe aceeasi tema, numita scoala, se incheia, toate aceste invataturi erau adunate la un loc, prelucrate si apoi publicate intr-o noua carte care purta numele scolii respective. Se putea intampla ca intr-un numar de gazeta sa apara doua sau trei asemenea scoli, cu urmare din numerele trecute.
Astfel, in timpul celor cincisprezece ani de activitate publicistica, Parintele Iosif a initiat la gazeta un numar de patruzeci si doua de astfel de scoli din care au rezultat tot atatea carti tiparite in mai multe editii si in peste un milion de exemplare.
Cand Domnul cel milostiv si drept l-a chemat Acasa la El pe cel care a rabdat atatea nedreptati pricinuite de cei ce-l batjocoreau, au ramas incepute inca doua zeci si sapte de astfel de scoli, ale caror denumiri le gasim in valoroasele lui publicatii. i, sigur, din aceste scoli urmau sa apara tot atatea carti.
Asa a inteles Parintele Iosif sa-si slujeasca Biserica si neamul, lucrand zi si noapte. Desele sale imbolnaviri si bolile de care suferea nu-l lasau sa poata dormi noaptea. Iar el se scula si scria. Cei care l-au cunoscut si au avut ocazia sa-i fie aproape stiu si marturisesc de unde avea atata putere, vointa si avant. Atunci cand nu mai putea sa-si ridice nici macar mana, chema pe altii si le dicta, iar cuvintele sale inspirate curgeau ca dintr-un izvor nesecat.
Asa au fost alimentate fronturile Oastei cu nemuritoarele invataturi, platite cu pret de sange, de lacrimi si de jertfire din partea profetului lui Dumnezeu.
Aceasta a fost munca uriasa a unui om slabut, intr-un timp atat de scurt, in care boala indelunga si grea, precum si lipsurile materiale i-au creat continuu greutati de tot felul.
In Ziua Marelui Proces, cand, in fata Tronului Divin, se vor scoate la iveala faptele oamenilor, atunci vor da glas, spunandu-si cuvantul si cele peste 15 milioane de exemplare ale publicatiilor editate de Parintele Iosif, sub titlurile: Lumina satelor Oastea Domnului Isus Biruitorul Ostasul Domnului Glasul Dreptatii Tineretul Domnului Vointa Dragostei Ecoul etc.
Ele vor marturisi despre vrednicia si nevinovatia lui, atarnand greu in cumpana dreptatii lui Dumnezeu si dand de rusine hotararile nedrepte si vremelnice ale unor oameni care, crezand ca-L apara pe Dumnezeu, luptau, de fapt, impotriva voii Lui. Oamenii pot rastigni Adevarul, dar ultimul cuvant al lui Dumnezeu este: Invierea. tim atat de bine ca tu, Parinte Iosif, nu te-ai rusinat de Hristos, nici nu te-ai intimidat, nici n-ai tacut, ci L-ai marturisit cu pretul vietii. Slavit sa fie Domnul ca si in zilele noastre s-au nascut nebuni pentru Hristos!Cei care doriti sa-l cunoasteti pe Parintele Iosif si Oastea Domnului, cititi adancindu-va in opera aceasta sfanta si numai apoi, dupa ce va veti convinge de adevarurile ei, sa va pronuntati.
Credem ca dupa disparitia de pe terenul crestinatatii a Sfantului Ioan Gura de Aur, cunoasterea adevarului cu privire la activitatea lui nu a fost mai buna ca cea de azi, referitoare la activitatea Parintelui Iosif. i totusi s-a aflat cineva care sa indrazneasca a pune la indoiala corectitudinea hotararii luate la Sinodul din anul 403. Cred ca in Marea Zi a Rasplatirilor, Parintele Iosif, care a intreprins aceasta actiune in tara noastra, va avea o rasplata asemanatoare cu cea a Sfantului Ioan.
Ce paguba enorma ar fi avut intreaga crestinatate daca nu intervenea nimeni in cazul Sfantului Ioan Gura de Aur! Interventia celui ce a indraznit sa schimbe pozitia balantei spre izbanda adevarului, in cazul lui, a fost inspirata de sus.
Dar in cazul Parintelui Iosif, oare cand se va afla cineva care sa indrazneasca a infatisa adevarul?[1]Astazi, pe intinsul acestui ogor destelenit de plugul Oastei si presarat de semintele acestor invataturi sfinte, a rasarit si a crescut belsug de rod bogat, pe care cerul il va culege in cantec si bucurie pentru ca a fost udat cu sudoare si cu lacrimi.
Nemuritoare poeme si cantari, cantate pe ceresti melodii, ca o muzica inflacarata, avanta in lupta sfanta noi contigente de neinfricati ostasi.
Sub comanda lui Iisus Biruitorul, inaintam spre Patria Cereasca, punand pe fuga dusmanul inrait, dorind sa ne facem ascultatori cu fapta ai sfintelor sale Invataturi (cf. Iacov 1, 25).
Din cartea Parintelui Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului? , editia a VI-a, Sibiu, 1996, de la pagina 194 desprindem cateva precizari, ce reprezinta raspunsul pe care parintele il da intrebarii din titlul acestei monumentale lucrari:I Oastea Domnului este aflarea si vestirea lui Iisus cel RastignitAlfa si Omega, inceputul si sfarsitul Oastei este Iisus cel Rastignit. N-am facut absolut nimic cu Oastea pana nu am pironit in inima si in viata fiecarui ostas pe Iisus cel Rastignit. Nu vom avea decat ostasi de nume si dezertori, pana cand nu l-am atras pe fiecare ostas statornic langa Crucea lui Iisus cel Rastignit pana nu l-am legat statornic de Crucea Golgotei cu toate legaturile sufletului sau si cu toate legaturile dragostei ceresti. Oastea Domnului este aflarea lui Iisus cel Rastignit. Caci cine L-a aflat pe Iisus cel Rastignit are totul: are dragoste, are rabdare, are smerenie, are bunatate, are bucurie are viata. Dar cine nu L-a aflat cu adevarat, n-are nimic, oricat de mult i s-ar parea lui ca are. ()Cand a suflat intaia data Vantul cel Ceresc peste Oastea Domnului, Oastea aceasta a fost o ceata de copilasi stransi langa Crucea lui Iisus cel Rastignit. O seama de suflete pe care Domnul le-a scos din lume si le-a strans la Picioarele Crucii Lui. Oastea Domnului cea dintai a fost Dragostea cea dintai; a fost Oastea copiilor lui Dumnezeu, care se intreceau in dragoste, in smerenie, in rugaciune, in jertfa. i aceasta trebuie sa ramana pana la sfarsit Oastea Domnului!Ma uit tot mereu, duhovniceste, peste fronturile Oastei si parca nu Il vad destul pe Iisus cel Rastignit. Parca il vad pe Satana cum pandeste si cum isi bate mereu capul cum sa-L scoata pe Iisus cel Rastignit din Oaste. Caci stie el, necuratul, ca o oaste fara Iisus cel Rastignit nu mai este nici o primejdie pentru imparatia iadului. Diavolul doarme linistit, doarme bustean, langa o miscare religioasa din care lipseste Iisus cel Rastignit. i ah, ce nu face diavolul ca sa ne fure pe Iisus cel Rastignit! Sub imboldul lui, lumea nu se impaca cu o Oaste stransa in jurul Crucii lui Iisus cel Rastignit. Eu ma gandesc de multe ori, de ce toate hulele si prigoanele se descarca numai in capul Oastei Domnului. Caci doar mai sunt ele si alte societati religioase ca: Soc. Sfantul Gheorghe; Soc. Femeilor ortodoxe etc. De ce striga lumea numai dupa noi? Pentru ca Satana urla numai acolo unde Il simte pe Iisus cel Rastignit.
Lumea s-ar impaca si cu Oastea Domnului, daca L-am scoate din ea pe Iisus cel Rastignit. Lumea s-ar impaca cu orice fel de alta oaste, afara de cea vestitoare a lui Iisus cel Rastignit.
Un frate-preot scria anul trecut, negru pe alb, ca Oastea Domnului a fost buna la inceput, pana cand se ocupa numai cu propaganda contra betiei. Dar, de cand le predica oamenilor nestiutori despre renastere, a devenit primejdioasa. i nu mai trebuie sprijinita.
Avem lipsa de Oastea Domnului, spun altii, pentru sectari! Oastea e buna, dar numai acolo unde sunt sectari! Asa graiesc o multime din hotararile cercurilor pastorale.
Noi am avut lipsa de Oastea Domnului acum cativa ani spune un inalt demnitar bisericesc din Bucovina pentru ca pe atunci bantuia cu furie sectarismul, dar acum sectarii au slabit si nu mai avem lipsa de ea.
Oastea Domnului e buna, spunea un alt frate-preot, pentru a face public cu ea. Ce ne-am face noi cu cercurile pastorale, daca nu ar fi ostasii care, la chemarea noastra, vin gramada, ca oile? i iarasi, altii vad in Oastea Domnului o buna nadejde de castig, (I Tim. 6, 5) pentru ca ostasii sunt evlaviosi si ascultatori si cu punga.
Adica, vedeti ce se intampla si aici: Oastea e buna ca o ciorovaiala cu sectarii, Oastea e buna pentru a face public cu ea etc. Dar indata ce pasesti in lume cu o Oaste de renastere sufleteasca, cu o Oaste vestitoare a lui Iisus cel Rastignit Oastea asta nu mai e buna! E primejdioasa!Ma gandesc la Faptele Apostolilor, 4, 18, cand Apostolilor Petru si Ioan li s-a poruncit sa nu mai vorbeasca si sa nu mai invete in nici un chip pe oameni in Numele lui Iisus. Sa vorbeasca despre orice altceva, numai despre Iisus, nu. Dar Apostolii au raspuns ca noi trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni (Fapte 5, 29).
Precum se vede, atacul Satanei era si pe atunci tot la fel ca cel de azi. Cu Iisus cel Rastignit, Oastea a devenit o putere. i tocmai pentru asta e pandita din multe parti, pentru multe scopuri si interese. Dar primejdia cea mare, de a-L pierde din Oaste pe Iisus cel Rastignit, inca nu e aceasta care vine din afara.
O mai mare primejdie este cea care vine dinlauntrul Oastei. E primejdia ciocanelor. E ispita de a ne pomeni, una-doua, ca lipseste Iisus cel Rastignit din adunarile noastre.
Se tin adunari mari de ale Oastei, in care nu se vorbeste nimic despre Jertfa Crucii. Li se vorbeste ostasilor despre toate, numai despre Iisus cel Rastignit nu. Ostasii asteapta fulgerari duhovnicesti, asteapta foc ceresc si li se dau alte lucruri, care nu hranesc si nu raman.
Chiar si adunarea cea mare de la Rusalii, sufere in punctul acesta. Vorbeam asta vara cu doi ostasi intorsi de la Sibiu. Cu ochii plini de lacrimi, imi spuneau despre cuvintele unui frate din curtea Academiei Teologice si despre cantarea unei surori. Un simplu frate pantofarul Aron Belascu, de aici din Sibiu graise plangand despre Jertfa Crucii si o simpla sora cantase plangand despre fiul cel pierdut; si asta ranise inimile si a ramas in inimi. () Sunt inlauntrul Oastei, unii care isi bat capul vesnic dupa orga-nizare, dupa sefie, dupa dorul de a comanda in loc sa-si bata capul cu un singur lucru: copiii Oastei sa-L aiba tot mai mult pe Iisus cel Rastignit. Este insa o primejdie si mai mare decat aceea de a-L pierde pe Iisus cel Rastignit din launtrul Oastei si din adunarea Oastei Domnului:Este primejdia de a-L pierde pe Iisus cel Rastignit din launtrul nostru, din inima noastra. Aceasta e primejdia cea adevarata. Daca e vorba de o primejdie pentru Oaste, aceasta este una singura: sa nu-L pierdem pe Iisus cel Rastignit din inima noastra, din insasi viata noastra! Pana cand Il avem pe Iisus cel Rastignit inlauntrul nostru, Oastea va inainta biruitoare. Toate atacurile se vor izbi de stanca Golgotei. Apostolul Pavel avea o singura grija pentru fratii sai: sa nu-L piarda fratii pe Iisus cel Rastignit; sa nu piarda Duhul si sa ramana cu litera. Stapanit de grija aceasta, strig si eu fratilor mei: Frati ostasi! Straja, pentru Iisus cel Rastignit! Straja, sa nu-L pierdem pe Iisus cel Rastignit din launtrul nostru si din launtrul Oastei. Straja, sa nu ne fure Satana pe Iisus cel Rastignit.
Multi dintre copilasii Oastei furati de ispita trufiei s-au ridicat de la picioarele Crucii si cauta azi scaune de marire. i multi s-au racit si au pierdut dragostea cea dintai.
Fratii mei, inapoi, la picioarele Crucii! In genunchi, cu totii la picioarele Crucii! Cu totii stransi in jurul Crucii! aceasta este Oastea Domnului.
Plangand la picioarele Crucii acesta este locul nostru in Oastea Domnului. Puterea Oastei este Iisus cel Rastignit. Pana Il avem pe El intre noi, si in noi, avem totul. Cand L-am pierdut pe El, am pierdut totul. Sa nu uitam apoi: Oastea Domnului nu este numai aflarea lui Iisus cel Rastignit, ci este si vestirea Lui. Daca cineva m-ar intreba, asa la repezeala, ce este Oastea Domnului, eu i-as raspunde: Oastea Domnului este aflarea si vestirea lui Iisus cel Rastignit. Un ostas care L-a aflat cu adevarat pe Iisus cel Rastignit se face si el un vestitor al Lui. Fiecare ostas sa fie, sa se faca un vestitor al lui Iisus cel Rastignit!Fiecare ostas sa spuna si altora despre marea minune ce s-a petrecut cu el la picioarele Crucii! Fiecare ostas care L-a aflat cu adevarat pe Hristos sa se faca un nebun pentru Hristos! Fiecare ostas care a gustat din ospatul Mielului sa-i cheme si pe altii la acest ospat!Fratii mei! La drum pentru vestirea lui Iisus cel Rastignit! Sa-L vestim pe tot locul si cu tot prilejul pe Iisus cel Rastignit. RugaciuneIisuse Doamne, Preadulcele meu Mantuitor! Iti multumesc din tot sufletul meu ca m-ai scos din lume si m-ai atras cu putere langa Crucea Rastignirii Tale. Iti multumesc ca ai facut din mine un nebun pentru Tine si Evanghelia Ta. Iti multumesc ca pe mine, un vas slab si nevrednic, m-ai invrednicit sa-i chem si pe altii la Tine, la ospatul Tau, la Crucea Rastignirii Tale.
Iti multumesc ca ne-ai intalnit in Tine, in dragostea Ta, in Crucea Ta, pe atatia frati si surori din cuprinsul acestei tari si de peste hotarele acestei tari. Eu ma rog pentru mine si ma rog pentru ei, sa ne tii pana la sfarsit langa Crucea Rastignirii Tale. Sa ne legi cu toate legaturile dragostei de Crucea Rastignirii Tale. Sa fim, sa ne facem niste nebuni pentru Tine, numai pentru Tine. Sa nu vrem sa stim despre nimic altceva, decat despre Tine, Doamne, si Crucea Rastignirii Tale i ne da, Iisuse Doamne, dar si putere sa Te vestim si altora. Sa ducem pe tot locul vestea cea dulce ca Tu ai murit pentru noi toti. Pe orice suflet care zace, de pacate biruit, sa-l chemam sa Te afle pe Tine, scaparea si mantuirea noastra a tuturor. Ca pe niste copilasi ai Tai, tine-ne, Iisuse Doamne, sub aripile Crucii Tale, pana in clipa cand ne vei chema cu totul in bratele Tale, ca sa traim cu Tine, in vecii vecilor. Amin.
II Programul Oastei si al adunarilor OasteiCaci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva, decat pe Iisus cel Rastignit (I Cor. 2, 2). Multe ar fi de spus la implinirea celor doisprezece ani de Oaste. Fara indoiala, binefacerile acestei binecuvantate Miscari sunt multe. Eu insa le rezum pe toate intr-una singura: Oastea Domnului L-a facut si Il face cunoscut pe Iisus cel Rastignit. Oastea L-a adancit in sufletul poporului nostru pe Iisus cel Rastignit si Jertfa Lui cea Sfanta. Toate roadele Oastei rasar din acest izvor. i toate roadele de viitor ale Oastei Domnului vor rasari numai din adancimea acestui izvor. Iisus cel Rastignit! Acesta a fost programul meu in toti anii de Oaste si acesta e programul Oastei. Nu e un program nou acesta. L-am aflat gata de la dumnezeiescul Apostol Pavel. Nimeni dintre muritorii pamantului nu L-a inteles si nu L-a adancit atat de mult pe Iisus cel Rastignit ca Apostolul Pavel. i nimeni nu L-a vestit cu atata putere ca el. L-a vestit in prigoane, in stramtorari, in batai; L-a vestit si din temnita, legat in lanturi (Filip. 1, 7). i nimeni dintre muritorii pamantului nu L-a aparat pe Iisus cel Rastignit, cu atata indarjire si vitejie, ca Apostolul Pavel. De cate ori era vorba de taiere imprejur, de carne, de litera Legii, Apostolul Pavel...
