Ortodoxia, „credinţa şi cunoştinţa adevărului celui conform cu evlavia” – Duminica I din Post (a Ortodoxiei)
Evanghelia de la Ioan 1,43-51 43 A doua zi voia sa plece in Galileea si a gasit pe Filip. i i-a zis Iisus: Urmeaza-Mi. 44 Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei si a lui Petru. 45 Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris []Evanghelia de la Ioan 1,43-5143 A doua zi voia sa plece in Galileea si a gasit pe Filip. i i-a zis Iisus: Urmeaza-Mi. 44 Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei si a lui Petru. 45 Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise in Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. 46 i i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino si vezi. 47 Iisus a vazut pe Natanael venind catre El si a zis despre el: Iata, cu adevarat, israelit in care nu este viclesug. 48 Natanael I-a zis: De unde ma cunosti? A raspuns Iisus si i-a zis: Mai inainte de a te chema Filip, te-am vazut cand erai sub smochin. 49 Raspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti regele lui Israel. 50 Raspuns-a Iisus si i-a zis: Pentru ca ti-am spus ca te-am vazut sub smochin, crezi? Mai mari decat acestea vei vedea. 51 i i-a zis: Adevarat, adevarat zic voua, de acum veti vedea cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si coborandu-se peste Fiul Omului.1. A gasit pe Filip (In 1,43). Evanghelia acestei Duminici arata in ce mare masura cunoasterea lui Hristos este un dar. Caci nu Filip L-a gasit pe Domnul, ci Domnul l-a gasit pe Filip si i-a zis: Urmeaza-Mi . Cat despre Natanael, si in cazul sau initiativa o are Iisus: El il cunoaste pe Natanael, inainte ca Natanael sa-L fi cunoscut (v. 47-48).
Este ceea ce afirma si Apostolul Pavel, cand scrie Galatenilor: Acum insa, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degraba dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu (Gal 4,9). Prin convertirea lor la crestinism, galatenii L-au cunoscut pe adevaratul Dumnezeu. Participiul gnontes din acest verset paulin (de la ginosko = cunosc, recunosc) are un sens deosebit de eidotes (participiu al lui oida = a sti), folosit in versetul precedent (Gal 4,8; cf. I In 2,29; In 21,17; Efes 5,5; I Cor 2,11). Verbul oida se refera la o cunoastere a faptelor si nimic mai mult; in schimb verbul ginosko pune in valoare fie dobandirea, fie manifestarea cunostintei, deci implica o participare a celui care poseda cunostinta.
Omul nu este atat subiectul cunoasterii, cat obiectul initiativei dumnezeiesti: nu omul este cel dintai care-L cauta pe Dumnezeu, ci Dumnezeu il cauta si il afla pe om (cf. I Cor 8,2; 13,12). De aceea, in textul citat din Gal 4,9, Apostolul foloseste, in mod deliberat, ceea ce se numeste in retorica o epidiorthosis, adica o figura de stil prin care se introduce o corectiune deliberata, urmarindu-se un efect oratoric. Ideea cunoasterii omului de catre Dumnezeu apare inca in Vechiul Testament, in texte ca cele din Amos 3,2: Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate neamurile pamantului ; Ier 1,5: Inainte de a te urzi in pantece te-am cunoscut ; s. a. In Vechiul Testament, termenul ebraic yada (= a cunoaste) inseamna mai mult decat cunoasterea speculativa; cunoasterea de catre Dumnezeu implica iubirea, bunavointa Sa si isi are temeiul in prestiinta lui Dumnezeu, pe care El o foloseste in favoarea omului, prin alegerea si chemarea de care-l invredniceste (Rom 8,29-30). In Noul Testament, Sfantul Apostol Ioan zice si el: In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre (I In 4,10).
Spunand ca credinciosii crestini au fost cunoscuti de Dumnezeu, Sfantul Apostol Pavel nu numai ca subliniaza initiativa divina in lucrarea de mantuire, ci exprima, totodata, ideea ca acestia au fost recunoscuti de Dumnezeu (cf. I Cor 8,3; II Tim 2,19) ca fii ai Sai. Mantuitorul Insusi zice ca El Isi cunoaste oile Sale (In 10,14). Celor pacatosi El li se va adresa la Judecata din urma cu cuvintele: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi! (Mt 7,23).
Evanghelia acestei Duminici ne arata si ea, inca o data, ca Hristos nu numai ca Se lasa aflat, ci ne iese in intampinare, ne afla si ni Se daruieste. Cum a facut-o cu Filip si cu Natanael.2. Natanael si taina sa. Frumos este numele lui Natanael. Acest nume este corespondentul grec al numelui ebraic Natanel, purtat de mai multe personaje din Vechiul Testament si redat in Septuaginta chiar in aceasta forma: Natanael (Num 1,8; 2,5; 7,18.23; 10,15; I Paral 2,14; 15,24; 24,6; 26,4; II Paral 17,7; 35,9). In Evanghelia de la Ioan poarta acest nume un ucenic mai putin cunoscut al lui Iisus. El apare de doua ori in aceasta Evanghelie: prima data in cutremuratoarea intalnire de care ne vorbeste Evanghelia acestei Duminici (In 1,45-49); iar a doua oara, dupa Inviere, in episodul aratarii lui Iisus Cel inviat la Marea Tiberiadei, unde se precizeaza ca Natanael era din Cana Galileii (In 21,2).
Este uimitoare intanirea lui Hristos cu Natanael. El a aflat de Hristos prin entuziasta marturisire a lui Filip: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise in Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret (In 1,45). Filip afirma ca L-a aflat pe Mesia Cel asteptat, identificandu-L precis in persoana lui Iisus din Nazaret. Lui Natanael nu-i spune insa nimic numele obscur al acestei localitati din Galileea. Ce are de a face Fiul lui David cu Nazaretul? Cu toate acestea, el ia in seama marturisirea lui Filip si vine la Iisus. Dar si in cazul lui se vede ca Domnul este Cel care are initiativa, iar nu omul. Caci Mantuitorul adevereste ca-l cunostea dinainte: Iata, cu adevarat, israelit in care nu este viclesug (v. 47). Ba chiar ii cunostea taina: Mai inainte de a te chema Filip, te-am vazut cand erai sub smochin (v. 48). Ca era o taina si inca destul de mare si importanta se vede din reactia lui Natanael la aceasta dezvaluire. Coplesit, El marturiseste: Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti regele lui Israel! (v. 49). Marturiseste, asadar, ca Iisus este Mesia si Fiul lui Dumnezeu.
Oare la ce taina se refera Mantuitorul? S-a spus si este vorba mai degraba de o legenda, fara vreun temei in sursele istorice ca Natanael ar fi fost de o varsta cu Mantuitorul si de loc din partile Betleemului, astfel incat, prunc fiind, trebuia sa fie una din victimele poruncii ucigase a lui Irod (Mt 2,16), numai ca mama lui l-a ascuns sub frunzele unui smochin si asa a scapat. Or, Evanghelia ne spune ca era din Cana Galileii, iar nu din Betleem (In 21,2).
O interpretare care apartine orientalistului roman Constantin Daniel (Esseniens, zelotes et sicaires et leur mention par paronymie dans le Nouveau Testament, in Numen. International Review for the History of Religions , issued by the International Association for the History of Religions, vol. XIII, fasc. 2, p. 97-99) zice ca Natanael ar fi fost membru al gruparii nationalist-extremiste a sicarilor. Syke, in limba greaca, inseamna smochin ; iar in siriaca suko inseamna si smochinul , dar si fructul acestuia, smochina . Insa acest cuvant se pronunta aproape la fel cu sike, sau sika (lat. sica), faimoasa arma pe care sicarii o purtau pe sub haine (niste pumnale scurte) si care le-a dat si numele. In ebraica exista cuvantul suke (pumnal ), cuvantul sakin (cutit ), ultimul regasindu-se si in aramaica Talmudului din Babilon sub forma sakina (cu acelasi sens de cutit ). Exista, deci, o evidenta omonimie sau paronimie intree suke, pumnal, si suko, smochin, si acest joc de cuvinte exista, de asemenea, in greaca, limba vorbita si cunoscuta de iudeii din timpul lui Iisus din Palestina (ibid., p. 98). Daca asa ar fi stat lucrurile, taina era cu adevarat periculoasa, pentru ca sicarii erau vanati cu staruinta de autoritatea romana.
O explicatie mai larg raspandita in comentariile moderne este insa aceea ca Natanael era unul dintre acei evrei credinciosi care asteptau fervent mangaierea lui Israel (Lc 2,25), adica venirea lui Mesia. Ca atare, el studia cu asiduitate Scripturile. Or, dupa afirmatiile rabinilor, locul cel mai bun pentru studiu este sub smochin, care, in arsita din Tara Sfanta, asigura o umbra deasa si placuta.3. Apostolul Bartolomeu. Sfanta Traditie il identifica pe Natanael cu Apostolul Bartolomeu, unul din Cei Doisprezece. Numele Bartolomeu este un patronimic, insemnand fiul lui Tolmai . Daca este asa, numele complet al acestui Apostol era, in forma ebraica, Natanel bar-Tolmai. Dupa o traditie, el ar fi fost mirele de la nunta din Cana Galileii. Dupa Cincizecime, a propovaduit Evanghelia prin Cilicia, Armenia, Mesopotamia si India. La curtea regelui Polimius din Armenia a savarsit minuni si tot acolo a fost omorat in mod crud (jupuit de viu). Ramasitele sale pamantesti au ajuns inArabia, apoi in Mesopotamia, pe insula Lipari (Italia), la Benevento (oras in Campania, la cca. 50 km nord-est de Napoli) si in sfarsit (in anul 983) la Roma (la interventia imparatului Otto I), unde se odihnesc si in prezent in bazilica Sfantul Bartolomeu...
Este ceea ce afirma si Apostolul Pavel, cand scrie Galatenilor: Acum insa, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degraba dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu (Gal 4,9). Prin convertirea lor la crestinism, galatenii L-au cunoscut pe adevaratul Dumnezeu. Participiul gnontes din acest verset paulin (de la ginosko = cunosc, recunosc) are un sens deosebit de eidotes (participiu al lui oida = a sti), folosit in versetul precedent (Gal 4,8; cf. I In 2,29; In 21,17; Efes 5,5; I Cor 2,11). Verbul oida se refera la o cunoastere a faptelor si nimic mai mult; in schimb verbul ginosko pune in valoare fie dobandirea, fie manifestarea cunostintei, deci implica o participare a celui care poseda cunostinta.
Omul nu este atat subiectul cunoasterii, cat obiectul initiativei dumnezeiesti: nu omul este cel dintai care-L cauta pe Dumnezeu, ci Dumnezeu il cauta si il afla pe om (cf. I Cor 8,2; 13,12). De aceea, in textul citat din Gal 4,9, Apostolul foloseste, in mod deliberat, ceea ce se numeste in retorica o epidiorthosis, adica o figura de stil prin care se introduce o corectiune deliberata, urmarindu-se un efect oratoric. Ideea cunoasterii omului de catre Dumnezeu apare inca in Vechiul Testament, in texte ca cele din Amos 3,2: Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate neamurile pamantului ; Ier 1,5: Inainte de a te urzi in pantece te-am cunoscut ; s. a. In Vechiul Testament, termenul ebraic yada (= a cunoaste) inseamna mai mult decat cunoasterea speculativa; cunoasterea de catre Dumnezeu implica iubirea, bunavointa Sa si isi are temeiul in prestiinta lui Dumnezeu, pe care El o foloseste in favoarea omului, prin alegerea si chemarea de care-l invredniceste (Rom 8,29-30). In Noul Testament, Sfantul Apostol Ioan zice si el: In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre (I In 4,10).
Spunand ca credinciosii crestini au fost cunoscuti de Dumnezeu, Sfantul Apostol Pavel nu numai ca subliniaza initiativa divina in lucrarea de mantuire, ci exprima, totodata, ideea ca acestia au fost recunoscuti de Dumnezeu (cf. I Cor 8,3; II Tim 2,19) ca fii ai Sai. Mantuitorul Insusi zice ca El Isi cunoaste oile Sale (In 10,14). Celor pacatosi El li se va adresa la Judecata din urma cu cuvintele: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi! (Mt 7,23).
Evanghelia acestei Duminici ne arata si ea, inca o data, ca Hristos nu numai ca Se lasa aflat, ci ne iese in intampinare, ne afla si ni Se daruieste. Cum a facut-o cu Filip si cu Natanael.2. Natanael si taina sa. Frumos este numele lui Natanael. Acest nume este corespondentul grec al numelui ebraic Natanel, purtat de mai multe personaje din Vechiul Testament si redat in Septuaginta chiar in aceasta forma: Natanael (Num 1,8; 2,5; 7,18.23; 10,15; I Paral 2,14; 15,24; 24,6; 26,4; II Paral 17,7; 35,9). In Evanghelia de la Ioan poarta acest nume un ucenic mai putin cunoscut al lui Iisus. El apare de doua ori in aceasta Evanghelie: prima data in cutremuratoarea intalnire de care ne vorbeste Evanghelia acestei Duminici (In 1,45-49); iar a doua oara, dupa Inviere, in episodul aratarii lui Iisus Cel inviat la Marea Tiberiadei, unde se precizeaza ca Natanael era din Cana Galileii (In 21,2).
Este uimitoare intanirea lui Hristos cu Natanael. El a aflat de Hristos prin entuziasta marturisire a lui Filip: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise in Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret (In 1,45). Filip afirma ca L-a aflat pe Mesia Cel asteptat, identificandu-L precis in persoana lui Iisus din Nazaret. Lui Natanael nu-i spune insa nimic numele obscur al acestei localitati din Galileea. Ce are de a face Fiul lui David cu Nazaretul? Cu toate acestea, el ia in seama marturisirea lui Filip si vine la Iisus. Dar si in cazul lui se vede ca Domnul este Cel care are initiativa, iar nu omul. Caci Mantuitorul adevereste ca-l cunostea dinainte: Iata, cu adevarat, israelit in care nu este viclesug (v. 47). Ba chiar ii cunostea taina: Mai inainte de a te chema Filip, te-am vazut cand erai sub smochin (v. 48). Ca era o taina si inca destul de mare si importanta se vede din reactia lui Natanael la aceasta dezvaluire. Coplesit, El marturiseste: Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti regele lui Israel! (v. 49). Marturiseste, asadar, ca Iisus este Mesia si Fiul lui Dumnezeu.
Oare la ce taina se refera Mantuitorul? S-a spus si este vorba mai degraba de o legenda, fara vreun temei in sursele istorice ca Natanael ar fi fost de o varsta cu Mantuitorul si de loc din partile Betleemului, astfel incat, prunc fiind, trebuia sa fie una din victimele poruncii ucigase a lui Irod (Mt 2,16), numai ca mama lui l-a ascuns sub frunzele unui smochin si asa a scapat. Or, Evanghelia ne spune ca era din Cana Galileii, iar nu din Betleem (In 21,2).
O interpretare care apartine orientalistului roman Constantin Daniel (Esseniens, zelotes et sicaires et leur mention par paronymie dans le Nouveau Testament, in Numen. International Review for the History of Religions , issued by the International Association for the History of Religions, vol. XIII, fasc. 2, p. 97-99) zice ca Natanael ar fi fost membru al gruparii nationalist-extremiste a sicarilor. Syke, in limba greaca, inseamna smochin ; iar in siriaca suko inseamna si smochinul , dar si fructul acestuia, smochina . Insa acest cuvant se pronunta aproape la fel cu sike, sau sika (lat. sica), faimoasa arma pe care sicarii o purtau pe sub haine (niste pumnale scurte) si care le-a dat si numele. In ebraica exista cuvantul suke (pumnal ), cuvantul sakin (cutit ), ultimul regasindu-se si in aramaica Talmudului din Babilon sub forma sakina (cu acelasi sens de cutit ). Exista, deci, o evidenta omonimie sau paronimie intree suke, pumnal, si suko, smochin, si acest joc de cuvinte exista, de asemenea, in greaca, limba vorbita si cunoscuta de iudeii din timpul lui Iisus din Palestina (ibid., p. 98). Daca asa ar fi stat lucrurile, taina era cu adevarat periculoasa, pentru ca sicarii erau vanati cu staruinta de autoritatea romana.
O explicatie mai larg raspandita in comentariile moderne este insa aceea ca Natanael era unul dintre acei evrei credinciosi care asteptau fervent mangaierea lui Israel (Lc 2,25), adica venirea lui Mesia. Ca atare, el studia cu asiduitate Scripturile. Or, dupa afirmatiile rabinilor, locul cel mai bun pentru studiu este sub smochin, care, in arsita din Tara Sfanta, asigura o umbra deasa si placuta.3. Apostolul Bartolomeu. Sfanta Traditie il identifica pe Natanael cu Apostolul Bartolomeu, unul din Cei Doisprezece. Numele Bartolomeu este un patronimic, insemnand fiul lui Tolmai . Daca este asa, numele complet al acestui Apostol era, in forma ebraica, Natanel bar-Tolmai. Dupa o traditie, el ar fi fost mirele de la nunta din Cana Galileii. Dupa Cincizecime, a propovaduit Evanghelia prin Cilicia, Armenia, Mesopotamia si India. La curtea regelui Polimius din Armenia a savarsit minuni si tot acolo a fost omorat in mod crud (jupuit de viu). Ramasitele sale pamantesti au ajuns inArabia, apoi in Mesopotamia, pe insula Lipari (Italia), la Benevento (oras in Campania, la cca. 50 km nord-est de Napoli) si in sfarsit (in anul 983) la Roma (la interventia imparatului Otto I), unde se odihnesc si in prezent in bazilica Sfantul Bartolomeu...
