Teologia Sf. Grigorie Palama : Invitaţie la trăirea comorilor cereşti
Dumnezeu-Treimea este Viata. Fiind Viata, toti suntem chemati sa ne impartasim din Aceasta. Orice forma de a-L intelege altfel pe Dumnezeu decat ca Viata se soldeaza cu esecul soteriologic al omului. Daca este Viata, sigur este si Taina. Viata si Taina, doua realitati intrinseci ale (in)dumnezeirii. Poticnirea omului in fata acestor doua realitati rezida in []Dumnezeu-Treimea este Viata. Fiind Viata, toti suntem chemati sa ne impartasim din Aceasta. Orice forma de a-L intelege altfel pe Dumnezeu decat ca Viata se soldeaza cu esecul soteriologic al omului. Daca este Viata, sigur este si Taina. Viata si Taina, doua realitati intrinseci ale (in)dumnezeirii. Poticnirea omului in fata acestor doua realitati rezida in modul cum ingemaneaza, articuleaza, din punct de vedere teologic si experiential, punctul de sudura dintre acestea. Extremele pot surveni cu multa usurinta: fie este numai Viata, deci dezvelire totala in fata omului, adica imanentism gratuit, fie este numai Taina, inchizand, in acest fel, pe Dumnezeu in cusca de clestar a transcendentei.
Riscul divortului dintre Viata si Taina este catastrofal, mai ales din perspectiva gnoseologica a Teologiei. Desprins de Taina, Dumnezeu devine o realitate care este supusa disecarii conceptelor si rationamentelor. Cu alte cuvinte, transformarea Lui intr-o simpla pirueta a mintii si, prin urmare, o realitate inabusita de abstract. Despuiat de Viata, Dumnezeu devine o realitate iluzorie, o pura conventie a celor care si-au propus sa-l exileze in transcendenta, transformandu-L intr-un Act pur. Amfilohie Radovic esentializeaza riscurile acestui divort dintre Viata si Taina: Un Dumnezeu abstract nu difera mult de un Dumnezeu mort . Dimpotriva, este inaintemergatorul Acestuia (Amfilohie Radovici).
Este foarte important sa subliniem faptul ca intreaga esenta a teologiei se rezuma la modul cum interfereaza Viata si Taina, la modul cum reuseste gnoseologia sa incopcieze cele doua dimensiuni ale aceleiasi realitati, care este Dumnezeirea. Prin urmare, experienta teologica se concentreaza asupra troposului de existenta al celor doua dimensiuni.
Raspunsul si solutia teologica definitiva le gasim in gandirea duhovniceasca a Sfantului Grigorie Palama, acest mare dascal al experientei. Prin teologia energiilor necreate si fiintiale, axioma fundamentala a sistemului palamit (Andr de Halleux), Sfantul Grigorie Palama anuleaza falsa dihotomie, pretinsul conflict, iluzoria tensiune ireconciliabila intre Viata si Taina. In fond si la urma urmei intre participat si neparticipat, intre creat si necreat.
Teologia energiilor necreate este o teologie prin excelenta antinomica, ca de altfel intreaga gandire patristica. Renuntarea la dimensiunea antinomica a teologiei este echivalenta cu deschiderea cutiei Pandorei , in cazul nostru, a ereziilor. Astfel, antinomic teologhisind, Dumnezeu este in acelasi timp Viata si Taina, fara sa se contrazica in vreun fel. Este comprehensibil, impartasibil, vazut, trait prin energiile care pornesc din fiinta, dar fara sa fie insasi Fiinta Lui, precum si incomprehensibil, neimpartasibil, nevazut, de neexperiat in fiinta Sa, care este neapropiata , intangibila.
Ca sa stii ca este Taina trebuie mai intai sa simti ca este Viata. Patrunzand in Viata, realizezi ca te invaluieste Taina. Orice tendinta de a suprima, de a rationaliza Taina denota ca nu ai fost in Viata. Experienta si trairea celor dumnezeiesti te invata puterea de negrait a Tainei. De aceea, gandul teologic al Sfantului Grigorie Palama este o perpetua invitatie la viata, la experienta, pentru ca ea este singurul chezas nezdruncinat al adevarurilor vietii in Dumnezeu: Auzind de ochii sufletului, care cunosc prin experienta comorile cele ceresti, sa nu crezi ca e vorba de cugetare. Caci aceasta cugeta prin sine atat la cele sensibile, cat si la cele inteligibile. Insa precum o cetate pe care n-ai vazut-o inca, daca cugeti la ea, nu inseamna ca ai si fost acolo, tot asa e si cu Dumnezeu si cu cele dumnezeiesti:nu cugetandu-L, ci teologhisindu-L pe Dumnezeu, il experiezi. Sau precum aurul, daca nu-l posezi in chip sensibil (palpabil), nu-l ai in maini si nu-l vezi, chiar daca ai avea in cugetare de zeci de mii de ori noima lui, tot nu l-ai avea, nu l-ai vedea si nu l-ai poseda; la fel e si cu comorile dumnezeiesti: de le-ai cugeta de zeci de mii de ori, daca nu le patimesti/experiezi cele dumnezeiesti si nu le vezi cu ochii inteligibili si mai presus de cugetare, nu vezi, nu ai si nu posezi cu adevarat nimic din cele dumnezeiesti (Sfantul Grigorie Palama,Triada I, 3:34, Despre lumina dumnezeiasca).
Teologia energiilor necreate teologia daruirii lui Dumnezeu oamenilorPrin distinctia fiinta-energii fiintiale si necreate, Taina si Viata se afla intr-un raport perihoretic, de interferenta. Ascunzimea si condescendenta negraita a lui Dumnezeu devin realitati perfect conciliabile. De partea Tainei stau tacerea, uimirea si negraitul, iar de partea Vietii sta experienta.
Dumnezeu nu mai este un subiect al disecarii rationale, ci devine Viata si Taina, fara sa existe vreun antagonism intre cele doua. Viata reveleaza Taina, care le preschimba in cele ale Ei, adica in cele dumnezeiesti.
Teologia energiilor necreate este manifestul pentru Viata, cunoastere, comuniune reala si deplina a lui Dumnezeu, si nu filosofare despre cele dumnezeiesti, cunoastere care este rod al ascezei, al dezgolirii mintii de tot ceea ce este murdar si constituie un obstacol in vederea lui Dumnezeu. De altfel, din punct de vedere duhovnicesc, in sintagma viata murdara de pacate este o contradictie in termeni, fiindca viata nu poate fi decat curata, exersata in tainele ascezei si ale rugaciunii. O viata plina de pacate este, de fapt, omorarea vietii, devenind o viata plina de moarte , pentru ca pacatul inseamna moarte, in timp ce virtutea, viata, lumina. Prin urmare, viata presupune asceza si despatimirea, care este combustibilul vietii in Dumnezeu. Sfantul Grigorie Palama este extrem de explicit in acest sens: A zice ceva despre Dumnezeu si a fi impreuna cu Dumnezeu nu e acelasi lucru. In primul caz e necesar cuvantul grait, poate si arta cuvantului, daca nu vrea cineva numai sa aiba, ci sa si foloseasca si sa impartaseasca cunoasterea; ba chiar silogismele de tot felul, diferite mijloace de demonstratie si exemplele luate din lume, din vederea si auzirea carora se cunosc aproximativ toate sau cea mai mare parte din lucrurile ce se petrec in lumea aceasta si a caror cunostinta o castiga si inteleptii veacului acestuia, chiar daca nu sunt curati cu viata si cu sufletul. A dobandi pe Dumnezeu si a petrece in curatie cu El si a ne amesteca cu lumina cea preacurata, pe cat este cu putinta firii omenesti, e cu neputinta daca pe langa purificarea prin virtute nu iesim din noi sau mai degraba nu ne ridicam deasupra noastra; si asta in asa fel incat, parasind tot ce e sensibil, impreuna cu simtirea si inaltandu-ne deasupra cugetarilor, a gandurilor si a cunoasterii ce vine din acestea, ne adancim intregi in lucrarea imateriala si inteligibila a rugaciunii (Sfantul Grigorie Palama, Triada I, 3:42, Despre lumina dumnezeiasca).
Teologia energiilor necreate este teologia daruirii lui Dumnezeu oamenilor. In ea se reflecta cel mai bine caracterul personal al unui Dumnezeu Care nu ramane inchis in fiinta Sa, ci iese din Sine inspre faptura, indumnezeind-o prin focul iubirii Lui daruitoare, prin rugul nestins al energiilor necreate si fiintiale.
Indumnezeirea proces al infierii, imbracarii in har si depasire a tuturor nedesavarsirilor firii umanePentru Sfantul Grigorie Palama, indumnezeirea, ca vocatie definitiva si unica a omului, nu este o simpla metafora...
Riscul divortului dintre Viata si Taina este catastrofal, mai ales din perspectiva gnoseologica a Teologiei. Desprins de Taina, Dumnezeu devine o realitate care este supusa disecarii conceptelor si rationamentelor. Cu alte cuvinte, transformarea Lui intr-o simpla pirueta a mintii si, prin urmare, o realitate inabusita de abstract. Despuiat de Viata, Dumnezeu devine o realitate iluzorie, o pura conventie a celor care si-au propus sa-l exileze in transcendenta, transformandu-L intr-un Act pur. Amfilohie Radovic esentializeaza riscurile acestui divort dintre Viata si Taina: Un Dumnezeu abstract nu difera mult de un Dumnezeu mort . Dimpotriva, este inaintemergatorul Acestuia (Amfilohie Radovici).
Este foarte important sa subliniem faptul ca intreaga esenta a teologiei se rezuma la modul cum interfereaza Viata si Taina, la modul cum reuseste gnoseologia sa incopcieze cele doua dimensiuni ale aceleiasi realitati, care este Dumnezeirea. Prin urmare, experienta teologica se concentreaza asupra troposului de existenta al celor doua dimensiuni.
Raspunsul si solutia teologica definitiva le gasim in gandirea duhovniceasca a Sfantului Grigorie Palama, acest mare dascal al experientei. Prin teologia energiilor necreate si fiintiale, axioma fundamentala a sistemului palamit (Andr de Halleux), Sfantul Grigorie Palama anuleaza falsa dihotomie, pretinsul conflict, iluzoria tensiune ireconciliabila intre Viata si Taina. In fond si la urma urmei intre participat si neparticipat, intre creat si necreat.
Teologia energiilor necreate este o teologie prin excelenta antinomica, ca de altfel intreaga gandire patristica. Renuntarea la dimensiunea antinomica a teologiei este echivalenta cu deschiderea cutiei Pandorei , in cazul nostru, a ereziilor. Astfel, antinomic teologhisind, Dumnezeu este in acelasi timp Viata si Taina, fara sa se contrazica in vreun fel. Este comprehensibil, impartasibil, vazut, trait prin energiile care pornesc din fiinta, dar fara sa fie insasi Fiinta Lui, precum si incomprehensibil, neimpartasibil, nevazut, de neexperiat in fiinta Sa, care este neapropiata , intangibila.
Ca sa stii ca este Taina trebuie mai intai sa simti ca este Viata. Patrunzand in Viata, realizezi ca te invaluieste Taina. Orice tendinta de a suprima, de a rationaliza Taina denota ca nu ai fost in Viata. Experienta si trairea celor dumnezeiesti te invata puterea de negrait a Tainei. De aceea, gandul teologic al Sfantului Grigorie Palama este o perpetua invitatie la viata, la experienta, pentru ca ea este singurul chezas nezdruncinat al adevarurilor vietii in Dumnezeu: Auzind de ochii sufletului, care cunosc prin experienta comorile cele ceresti, sa nu crezi ca e vorba de cugetare. Caci aceasta cugeta prin sine atat la cele sensibile, cat si la cele inteligibile. Insa precum o cetate pe care n-ai vazut-o inca, daca cugeti la ea, nu inseamna ca ai si fost acolo, tot asa e si cu Dumnezeu si cu cele dumnezeiesti:nu cugetandu-L, ci teologhisindu-L pe Dumnezeu, il experiezi. Sau precum aurul, daca nu-l posezi in chip sensibil (palpabil), nu-l ai in maini si nu-l vezi, chiar daca ai avea in cugetare de zeci de mii de ori noima lui, tot nu l-ai avea, nu l-ai vedea si nu l-ai poseda; la fel e si cu comorile dumnezeiesti: de le-ai cugeta de zeci de mii de ori, daca nu le patimesti/experiezi cele dumnezeiesti si nu le vezi cu ochii inteligibili si mai presus de cugetare, nu vezi, nu ai si nu posezi cu adevarat nimic din cele dumnezeiesti (Sfantul Grigorie Palama,Triada I, 3:34, Despre lumina dumnezeiasca).
Teologia energiilor necreate teologia daruirii lui Dumnezeu oamenilorPrin distinctia fiinta-energii fiintiale si necreate, Taina si Viata se afla intr-un raport perihoretic, de interferenta. Ascunzimea si condescendenta negraita a lui Dumnezeu devin realitati perfect conciliabile. De partea Tainei stau tacerea, uimirea si negraitul, iar de partea Vietii sta experienta.
Dumnezeu nu mai este un subiect al disecarii rationale, ci devine Viata si Taina, fara sa existe vreun antagonism intre cele doua. Viata reveleaza Taina, care le preschimba in cele ale Ei, adica in cele dumnezeiesti.
Teologia energiilor necreate este manifestul pentru Viata, cunoastere, comuniune reala si deplina a lui Dumnezeu, si nu filosofare despre cele dumnezeiesti, cunoastere care este rod al ascezei, al dezgolirii mintii de tot ceea ce este murdar si constituie un obstacol in vederea lui Dumnezeu. De altfel, din punct de vedere duhovnicesc, in sintagma viata murdara de pacate este o contradictie in termeni, fiindca viata nu poate fi decat curata, exersata in tainele ascezei si ale rugaciunii. O viata plina de pacate este, de fapt, omorarea vietii, devenind o viata plina de moarte , pentru ca pacatul inseamna moarte, in timp ce virtutea, viata, lumina. Prin urmare, viata presupune asceza si despatimirea, care este combustibilul vietii in Dumnezeu. Sfantul Grigorie Palama este extrem de explicit in acest sens: A zice ceva despre Dumnezeu si a fi impreuna cu Dumnezeu nu e acelasi lucru. In primul caz e necesar cuvantul grait, poate si arta cuvantului, daca nu vrea cineva numai sa aiba, ci sa si foloseasca si sa impartaseasca cunoasterea; ba chiar silogismele de tot felul, diferite mijloace de demonstratie si exemplele luate din lume, din vederea si auzirea carora se cunosc aproximativ toate sau cea mai mare parte din lucrurile ce se petrec in lumea aceasta si a caror cunostinta o castiga si inteleptii veacului acestuia, chiar daca nu sunt curati cu viata si cu sufletul. A dobandi pe Dumnezeu si a petrece in curatie cu El si a ne amesteca cu lumina cea preacurata, pe cat este cu putinta firii omenesti, e cu neputinta daca pe langa purificarea prin virtute nu iesim din noi sau mai degraba nu ne ridicam deasupra noastra; si asta in asa fel incat, parasind tot ce e sensibil, impreuna cu simtirea si inaltandu-ne deasupra cugetarilor, a gandurilor si a cunoasterii ce vine din acestea, ne adancim intregi in lucrarea imateriala si inteligibila a rugaciunii (Sfantul Grigorie Palama, Triada I, 3:42, Despre lumina dumnezeiasca).
Teologia energiilor necreate este teologia daruirii lui Dumnezeu oamenilor. In ea se reflecta cel mai bine caracterul personal al unui Dumnezeu Care nu ramane inchis in fiinta Sa, ci iese din Sine inspre faptura, indumnezeind-o prin focul iubirii Lui daruitoare, prin rugul nestins al energiilor necreate si fiintiale.
Indumnezeirea proces al infierii, imbracarii in har si depasire a tuturor nedesavarsirilor firii umanePentru Sfantul Grigorie Palama, indumnezeirea, ca vocatie definitiva si unica a omului, nu este o simpla metafora...
