din vorbirea fratelui Popa Petru (Saucani) la adunarea de la Valani 6 februarie 1982 Slavit sa fie Domnul! In noaptea aceasta este o sarbatoare si inca o sarbatoare deosebita. titi fiecare bine ca ne-am adunat aici cu prilejul zilei onomastice a unei surioare i oamenii din lume, cand isi sarbatoresc zilele lor, isi cheama []din vorbirea fratelui Popa Petru (Saucani) la adunarea de la Valani 6 februarie 1982Slavit sa fie Domnul!In noaptea aceasta este o sarbatoare si inca o sarbatoare deosebita. titi fiecare bine ca ne-am adunat aici cu prilejul zilei onomastice a unei surioare i oamenii din lume, cand isi sarbatoresc zilele lor, isi cheama si ei lumea acolo si prietenii, si rudeniile.

Oamenii vinului, cand isi sarbatoresc ei zilele lor, cheama vinul acolo. Oamenii petrecerilor petrec in felul lor lumesc de petrecere, cu bauturi si jocuri.

Iar voi, copiii lui Dumnezeu, chemati si voi pe copiii lui Dumnezeu la sarbatorile voastre. Voi, toti care-L iubiti pe Domnul Iisus, chemati-L pe El la sarbatorile voastre! Ca nu-L mai cheama nimeni astazi. Nimeni nu-L mai doreste, nimeni nu-L mai asteapta. La toti le place mai mult fara El, ca sa nu le mai tulbure linistea lor, ca sa nu le mai tulbure obiceiurile lor seci si murdare, si pacatoase.

Macar voi chemati-L, copii ai lui Dumnezeu! Chemati-L voi la sarbatorile voastre! Chemati-L pe Iisus!Spuneam mai alaltaieri, la o alta zi ca si aceasta, despre cele trei ospete ale mortii. i atunci s-au gandit oamenii sa petreaca cu ospete, dar au petrecut cu betii, au petrecut cu lautarii, au petrecut cu destrabalare i toate cele trei ospete s-au terminat cu moarte! De aceea li se mai spune si ospetele mortii .

Numai acele ospete la care este chemat si Domnul Iisus, numai acele ospete se termina cu viata. Numai aceia au viata, cei care Il cheama pe Dumnezeu, care Il cauta pe Dumnezeu, care traiesc viata cu Dumnezeu, care incep anii lor frumosi cu Domnul Iisus. i atunci toate zilele fiecarui an, asa de frumoase si de binecuvantate curg la rand Asa se termina zilele incepute cu Domnul Iisus.

Am vrea in seara aceasta sa vorbim numai despre lucrurile acestea. Am vrea in seara aceasta sa vorbim numai despre pruncie, numai de Scripturi, pentru ca de aici incepe viata ori bine, ori rau.

S-a mai amintit in locul acesta de Timotei, de tanarul Timotei, sufletul acela credincios care a avut o inima credincioasa, pentru ca a avut o mama credincioasa si o bunica credincioasa. Incat mai tarziu ii spune Sfantul Apostol Pavel asa de minunat si de frumos: Tu din pruncie cunosti Sfintele Scripturi! .

O, binecuvantati tineri, daca mai sunteti si tineri din acestia care din pruncie sa cunoasteti Sfintele Scripturi! Cat de mult ar trebui sa-I multumim noi lui Dumnezeu pentru tinerii acestia! Ei sunt viitorul de maine. i nadejdea nu numai a parintilor lor, ci si nadejdea lui Dumnezeu.

Voi, tineri dragi, voi, care v-ati pus nadejdea in Dumnezeu, sa va binecuvanteze Dumnezeu nadejdea voastra pusa in El.

Dar nu stiu daca v-ati gandit vreodata ca si Dumnezeu Isi pune nadejdea Sa in voi. Nu numai parintii vostri trupesti sau sufletesti; si societatea in care va aflati voi si toti cei din jurul vostru isi pun nadejdea in voi. Dar depinde de voi, de lumina voastra, de trairea voastra. Depinde de voi si viitorul altora, depinde de voi si starea lor, si binecuvantarea sau paguba lor.

Numai de voi depinde, tineri dragi credinciosi, de voi, cei care ati invatat sa cunoasteti Scripturile inca din pruncia voastra. Caci numai voi Il mai chemati pe Dumnezeu in zilele sarbatorii voastre. Numai voi Il asteptati pe El. Numai voi umblati cu El si Il purtati pe El in viata voastra. De aceea depind atatea de voi, daca veti fi si veti ramane pana la sfarsit credinciosi si ascultatori de tot Cuvantul si Voia Lui.

Sunt atatea ospete ale mortii pe langa voi? titi voi ca si ospetele de azi, care se fac fara de Dumnezeu, se termina tot cu moarte? Priviti la acestea trei ospete ale mortii:ospatul imparatului Ahasveros s-a terminat cu moartea imparatesei Vasti;ospatul lui Belsatar s-a terminat cu moartea lui, sarmanul. El petrecut apoi pe vecie in moarte;ospatul lui Irod a fost cu mult mai blestemat, pentru ca el s-a terminat cu moartea unui sfant, al lui Ioan Botezatorul.

Dar ospetele care se fac in vremurile noastre, numai cu vinul, tot fara de Dumnezeu, numai cu lautarii, numai cu petrecerile? O, sora mama, petrecerile acestea se termina cu moartea fiului tau, cu moartea fiicei tale, pentru ca se petrece fara Dumnezeu acolo! Acestea sunt cu mult mai groaznice.

Daca ospatul lui Irod s-a terminat cu moartea unui fiu al lui Dumnezeu apoi ospetele de azi sunt cu mult mai nenorocite, sunt cu mult mai cumplite, mai blestemate, pentru ca la fiecare moare cate un suflet, cate un copil al lui Dumnezeu.

O, Eunice, mama lui Timotei, binecuvantata sa fii tu in vecii vecilor, dintre toate mamele, caci tu ti-ai crescut un copil pentru Dumnezeu si langa Dumnezeu. Pe bratele tale, Timotei crestea ca pe bratele lui Dumnezeu. Pe bratele rugaciunii tale si pe bratele rugaciunii mamei tale a crescut Timotei pana ce a ajuns sa fie luat pe bratele lui Dumnezeu, in slujba Lui. Tu poti astazi sa te bucuri in ceruri pentru ca tu ai dat pamantului si Evangheliei, si lucrarii lui Dumnezeu un copil ca si Maica Sfanta pe Domnul Iisus.

Cerul a dat un Copil, L-a dat pe IisusMaica Sfanta, la fel, L-a pastrat, L-a ingrijit, L-a inchinat lui Dumnezeu. Dar si tu, Eunice, ai facut la fel, privind la Maica Domnului si la Domnul Iisus; privind la ei, si tu l-ai dat pe Timotei, care si el a fost o binecuvantare in lucrarea Evangheliei lui Dumnezeu.

Cat de mult am dorit ca, si de la aceasta sarbatoare, fiecare dintre noi sa invatam ceva, pentru ca este o sarbatoare deosebita, este un prilej deosebit. Daca oamenii lumii, la sarbatorile lor, isi hranesc trupurile lor si isi satura pantecele lor, se indoapa cu mancari si cu bauturi, daca asa isi petrec ei fratii mei si surori iubite, voi indopati-va sufletele voastre cu Cuvantului lui Dumnezeu pe care-l auziti, caci Dumnezeu este in mijlocul nostru pentru ca de aceea L-am chemat pe El; si El vrea ca sa ne dea hrana si in seara aceasta. Vrea sa ne dea invatatura, vrea sa ne dea lumina, vrea sa ne dea viata. Caci fiecare dintre noi avem lipsa de aceasta viata, de aceasta putere pe care o aduce Duhul lui Dumnezeu si Cuvantul lui Sfant.

Am spus de la inceput ca am vrea sa vorbim in aceasta seara numai despre Sfintele Scripturi si despre pruncie, asa cum s-a spus despre tanarul Timotei ca el din pruncie cunostea Sfintele Scripturi.

Se intelege de unde a cunoscut acest tanar atat de bine Sfintele Scripturi. Fratii care au citit Cuvantul lui Dumnezeu vor fi citit prin Faptele Apostolilor, parca prin capitolul 16 cu versetul 1, ca tatal lui Timotei era grec. La aceasta poate ca nu v-ati gandit niciodata La aceasta poate ca nu ne-am gandit niciunii Ca mama lui cea credincioasa, Eunice, care a putut sa creasca un copil in dragostea lui Dumnezeu si in invatatura lui Dumnezeu mama aceasta care a putut sa sadeasca credinta in inima copilului Timotei mama aceasta era numai singura credincioasa, caci tatal lui Timotei nu era credincios. Tatal lui Timotei nu facea parte din neamul lui Israel, el era grec; numai mama era evreica, israelita. Tatal lui Timotei era un strain, era un grec, dintre cei ne-taiati imprejur, din lumea straina de Domnul.

Atunci cum a putut Eunice sa sadeasca totusi in sufletul lui Timotei o credinta atat de vie si atat de puternica? Nu i-a fost usor acestei mame! Dar tocmai de aceea ea se bucura acum in ceruri, pentru ca nu i-a fost usor pe pamant; dar, cu tot greul, cu toata truda, ea a izbutit, a biruit, a crescut un copil credincios, de care S-a folosit Dumnezeu.

Surorile noastre care au soti necredinciosi stiu cat de greu este lucrul acesta, cand unul dintre soti sadeste un lucru in sufletul copilului, iar celalalt il smulge si-l calca repede.

E cunoscuta atat de bine povestea acelor doi soti care primavara, intr-o gradina, au lasat un colt nesemanat. i atunci s-a dus sotia pe ascuns si a semanat un fel de samanta pe pamantul acela, fara ca sa stie si sotul ei. Sotul s-a dus si el de a semanat in acelasi ogor o alta samanta, fara ca sa stie nimic sotia lui. i se duceau in fiecare zi in gradina, ca sa vada cum creste samanta semanata.

Cand sotul se ducea sa vada cum iese samanta semanata de el si vedea ca rasare ceva dintr-o alta samanta (pe care o semanase sotia lui), el o smulgea repede si o arunca.

Cand sotia se ducea ca sa vada cum rasare a ei samanta si vedea ca e rara si slaba, smulgea ceea ce rasarise din samanta pe care o semanase barbatul ei fara ca ea sa stie. i, pana la urma in gradina, in locul acela n-a crescut nimic: nici ceea ce semanase sotul, nici ce semanase sotia, pentru ca unul smulgea ceea ce a semanat celalalt.

Degeaba se plang apoi altora: Cat am plans si m-am rugat, nimic nu s-a prins de fiul meu, de fiica mea . Nici nu se putea prinde nimic, pentru ca lumina era amestecata cu intunericul.

Cat de greu este intr-o astfel de familie unde sotia se roaga, iar sotul blestema! Unde sotia cheama ajutorul cerului, iar sotul priveste catre pamant. Unde sotia cauta voia lui Dumnezeu, si sotul cauta voia pacatului. Cat e de greu unde inca se lupta lumina cu intunericul, unde inca n-a ajuns sa fie biruitor Cuvantul lui Dumnezeu! Acolo se pierd mereu copiiiCe greu este sa cresti un copil credincios! Ce greu este in lumea aceasta sa sadesti credinta!Dar Eunice a reusit, Eunice a sadit si a cules roadele muncii ei udate cu lacrimi: Timotei a ajuns un sfant.

Ce greu este pentru acele mame, pentru acele surori care lucreaza numai singure, iar sotul lor lucreaza tocmai invers. Doamne, ce greu este acolo! Cate lacrimi, cate jertfe, cate rugaciuni Dar, cu inima lipita de Hristos, Eunice a reusit. Eunice a biruit tot greul si toate piedicile, a ajuns la cununa.

Nu stiu cum ai reusit, nu stiu cum ai putut tu, mama a lui Timotei, sa cresti un suflet atat de credincios, cu un sot necredincios, cu un strain, cu un barbat de alt neam, care nu s-a gandit el la biserica in viata lui, nu-i pasa lui de templu, de lege, de religie Nu! El era grec, nu era israelit.

Mi-aduc aminte de o sora care ne povestea cu lacrimi, cand am fost la ei la adunare, intr-o seara ca si acum. Numai ca atunci nu era o sarbatoare ca si acum, ci era o intalnire cu mai putini, nu asa cu multi ca si acum. Sora avea o fata mare. Fata era la scoala la Oradea si facea naveta, in fiecare seara venea acasa. Intr-o seara ii zice mama: Fata mea, au venit niste frati la noi in sat, hai si tu la adunare in seara aceasta. Nu ma duc, ca trebuie sa invat, spuse fata. Hai si tu acum, macar in seara aceasta! zicea mama. Nu ma duc, ca trebuie sa ma scol de dimineata. Hai ca-ti dau 50 de lei. Din toata truda mea, din toata osteneala mea, iti dau 50 de lei, dar vino si tu in seara aceasta la adunare. i a venit fata la adunare in ziua aceea. Dar ce credeti ca a facut fata a doua zi? S-a dus la Oradea si nu s-a mai inapoiat seara acasa. Ca doar avea 50 de lei dati de mamica si putea sa pacatuiasca, putea merge sa cheltuiasca, fiind ca avea ce.

Iar biata ora, sarmana mama, plangea toata noaptea si suspina: Unde...