Hristos este minunea istoriei pe acest pământ
Cat de stralucitor este soarele! Cat de frumos este cerul instelat! Cat de intins este oceanul involburat! Cat de mareti sunt muntii uriasi! Cat de infricosatori sunt norii purtatori de tunete si vulcanii aruncatori de lava! Cat de minunate sunt pajistile acoperite cu flori, cu miile lor de izvoare si cu turmele lor albe! Dar toate acestea sunt lucrarea mainilor lui Dumnezeu; acestea sunt lucrurile cele trecatoare, facute de catre Ziditorul Cel fara de moarte. Zidirea sa fiind atat de minunata, atunci cum trebuie sa fie Ziditorul?Daca in inima omului se afla frica, sau bucurie, sau lacrimi inaintea zidirii lui Dumnezeu, atunci ce se afla in inima omului cand se afla inaintea Ziditorului Celui atotputernic si viu?Ce lucru trecator poate sta alaturi de Cel Fara-de-moarte, fara sa se topeasca in intregime, pana sa nu mai ramana nimic din el? Care om muritor poate privi fata lui Dumnezeu si sa ramana viu? Iata, este lucrul cel mai infricosator sa privesti fata unui inger al lui Dumnezeu; atunci cum sa te uiti la fata lui Dumnezeu? Descriind vedenia pe care a avut-o dspre ingerul lui Dumnezeu, Proorocul Daniel spune: . si n-a mai ramas in mine putere, fata mea si-a schimbat infatisarea, stricandu-se (Daniel 10:8). Chiar si omul cel mai puternic isi imputineaza puterea, si omul cel mai frumos isi pare siesi urat inaintea ingerului lui Dumnezeu si este trupul lui ca si crisolitul si fata lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flacarile de foc (Daniel 10:6). In dimineata aceea minunata, cand Domnul Iisus S-a sculat din morti, iata, s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer,.. i infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea sa alba ca zapada. i de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti (Matei 28:2-4). Aceasta este infatisarea slujitorului Imparatului; ce se poate spune atunci, despre Imparatul?O, oamenii trebuie sa stie, sa stie fara incetare: niciodata, nici macar pentru o clipa sa nu piarda aceasta cunoastere, ca asemenea ingeri minunati sunt foarte aproape de ei! Aceasta cunoastere, care li s-a dat poroorocilor si vazatorilor cu duhul, ca viziune, i-a facut intotdeauna blanzi si smeriti inaintea salasluitorilor lumii ceresti, dar i-a facut hotarati si infricosatori fata de pacatosii cei orbi si nepocaiti. Proorocul Elisei s-a rugat odinioara lui Dumnezeu ca El sa-i deschida ochii slujitorului omului lui Dumnezeu, ca si aceasta sa vada cele ce numai proorocul era in stare sa vada. Dumnezeu a ascultat rugaciunea acestui mare prooroc si a deschis ochii slujitorului si acesta a vazut ca tot muntele era plin de cai si care de foc imprejurul lui Elisei (IV Regi 6:17). i atunci, cum va fi vedenia Imparatului cetelor ceresti vedenia minunata si infricosatoare a Imparatului Cetelor Ceresti? Cand marele prooroc Isaia s-a invrednicit de aceasta vedenie, el a strigat cu frica si cu uimire: Vai mie, ca sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate si locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate. i pe Domnul Savaot L-am vazut cu ochii mei! (Isaia 6:5)O, oamenii ar trebui sa stie ca Imparatul, Domnul, ii are mereu in priveliste acelasi Domn Dumnezeu de care Isaia se simtea indestulat de frica si de uimire! Mintea omului nu ar mai fi atunci deschisa nici unui fel de pacat sau necuratie. Fie ca omul Il vede sau nu pe Dumnezeu, Dumnezeu il vede pe om. Asta nu-l face pe hulitor sa se cutremure? Asta nu este mangaierea crestinului in suferinta sa?Nu numai Dumnezeu, Cei Trei intr-Unul, ne vede, cercetandu-ne viata in fiecare clipa, ci si toate cetele ceresti ale ingerilor si sfintilor care se afla intru slava. Milioane de ochi ne vad ca si cum ar fi unul singur. Milioane de bune doriri ne insotesc pe calea noastra prin viata, care este intunecata si spinoasa; si milioane de maini se intind spre ajutorul nostru ca si cum ar fi una singura. Ocarmuita de Duhul Sfant, Biserica lui Dumnezeu de pe pamant s-a straduit sa arate credinciosilor acest adevar maret, infricosator si mult iubit, cu ajutorul multor icoane si iconostase, care infatiseaza lumea nevazuta a puterilor ceresti si care le amintesc credinciosilor de existenta acestor puteri in lume. Inchinandu-ne la icoane, noi nu ne inchinam lemnului, ori vopselii de pe lemn, ci ne inchinam puterilor ceresti care sunt vii si se afla de fata. Inchinandu-ne cu frica Dumnezeiasca inaintea icoanelor, noi de fapt simtim aceasta fata de aceste puteri. Simtind o stare de bine si de bucurie atunci cand ne aflam in fata icoanelor, noi, de fapt, simtim aceasta stare de bine si bucurie de la aceste puteri ceresti, care sunt infatisate pe icoane. Numai nebunii si cei care sunt plini de duhuri necurate vad inchinaciunea la icoane ca pe idolatrie. Cine a purtat razboi impotriva idolatriei de-a lungul vremurilor, daca nu Biserica Ortodoxa? Milioane de credinciosi s-au jertfit in aceasta lupta biruitoare! Cine altcineva a nimicit idolatria? Asadar, cum ar putea fi idolatra Biserica, tocmai cea care a nimicit idolatria? Aceasta este batjocura aruncata asupra Bisericii Ortodoxe de catre necuratii eretici, ale caror ganduri erau legate de cele materialnice si nu de cele duhovnicesti. Pe parcursul speculatiilor pe care le-au facut, acestia nu au fost in stare sa vada deosebirea dintre inchinarea la icoane si idolatrie. Nefiind in stare sa reuseasca cu argumentele lor slabe, ereticii au pornit lupta impotriva icoanelor si inchinatorilor la icoane. Au dat foc la icoane si au taiat cu sabia pe adevaratii credinciosi. Dar puterea lui Dumnezeu fiind mai mare decat focul si sabia, in cele din urma, acesti eretici au cazut si au ajuns la pieire, in timp ce icoanele au ramas pentru a aminti credinciosilor de taria mareata si infricosatoare a lui Dumnezeu si a puterilor ceresti in vietile oamenilor de pe pamant. Ca o pomenire a biruintei asupra iconoclastilor si asezarea randuielii inchinarii la icoane, pe vremea Patriarhului Metodiu, evlavioasa Imparateasa Teodora dimpreuna cu fiul ei Mihail, Parintii nostri sfinti si purtatori-de-Dumnezeu, au rinduit ca aceasta prima duminica a Postului Mare sa fie inchinata praznuirii acestei jertfe istorice. Aceasta duminica este cunoscuta ca Duminica Ortodoxiei, spre pomenirea biruintei credintei Ortodoxe asupra ereticilor, care au cautat sa le puna oprelisti, si a barbatilor intelepti ai acestei lumi. In legatura cu aceasta, s-a ales a se citi astazi pericopa Evanghelica despre Natanael, despre sovaielile sale cu privire la Hristos, de pe vremea cand acesta se afla departe de El si de schimbarea care s-a savarsit in el, de indata ce s-a apropiat de El pentru a arata cat este de trebuincios Dumnezeu in aducerea sovaielnicului la Credinta, cat si puterea minunata a Lui.
La vremea aceea, Iisus voia sa plece in Galileea si a gasit pe Filip. i i-a zis Iisus: Urmeaza-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei si a lui Petru. Dupa botezul Lui in apa Iordanului, Domnul Iisus a mers in Galileea, unde urma sa- i inceapa lucrarea. Mintile stricacioase ale iudeilor nu erau vrednice ca Domnul sa- i inceapa lucrarea cu ei. Iudeea, in care se afla Ierusalimul, dimpreuna cu firea lui frumoasa si lumeasca, cazuse mai jos decat proviniciile pagane. Galileea era pagana, paganismul fiind introdus mai ales de catre greci, romani si sirieni si raspandit numai partial de catre evrei. Iudeii din Iudeea socoteau Galileea ca pe un pamant pagan, pamant al intunecimii si al necunoasterii. Tocmai pe acest pamant s-a aratat lumina mare, potrivit cuvintelor proorocului: In Galileea neamurilor .. Poporul care locuia intru intuneric va vedea lumina mare si voi cei ce locuiati in latura umbrei mortii lumina va straluci peste voi (Isaia 9:1-2). Deschizand mai intai gura Sa sfanta in aceasta Galilee, locuita de oameni de neamuri diferite, Domnul a lamurit deja ca Evanghelia Sa se adresa omenirii intregi. Dezvaluindu-Se mai intai in acest colt intunecat si necunoscut al Palestinei, El i-a aratat atat smerenia, cat si osandirea Sa, de catre trufia fara de minte a Ierusalimului intunecat si stricacios.
Andrei a fost cel dintai care L-a urmat pe Domnul, intaiul chemat, care l-a adus pe fratele sau Simon Petru (Ioan 1:35 s.u.), in vreme ce Domnul i-a spus lui Filip: Urmeaza-Mi! . Faptul ca Filip a raspuns la aceasta chemare de indata si fara sovaire, se lamureste din faptul ca acesta, fiind aprins cu dragoste pentru Hristos, a inceput degraba sa adune si pe altii si sa-i aduca la Domnul sau. Hotararea grabnica de a-L urma pe Domnul fara amanare, se poate deslusi din faptul ca, probabil, auzise despre Hristos mai dinainte, de la apropiatii sai, Andrei si Petru, ca veneau cu totii din Betsaida si poate ca si de la altii; dar cel mai probabil este faptul ca insusirile fara de asemanare ale Domnului, l-au indemnat sa lase de indata totul, sa uite totul si sa-L urmeze pe El. Insusirile puternice ale lui Hristos l-au atras pe Filip, pentru ca, asa cum am mai spus, nu numai el a fost acela care l-a urmat pe Hristos, ci indata si-a inceput misiunea apostolica, aducand si pe altii la Hristos, dupa cum urmeaza:Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise in Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Cat de simplu vorbeste Filip! Aceste doua suflete Filip si Natanael vorbesc impreuna. Filip nu zice: l-am gasit pe Mesia cel fagaduit ori Fiul lui David ori Regele lui Israel ori Domnul Hristos ; el doar ii arata lui Natanael ca L-a gasit pe Cel Unul despre Care au scris Moise si proorocii. Aici vorbeste un suflet plin de uimire si de bucurie. Simtamintele cele mai adanci nu bajbaie dupa cuvinte, ci graiesc cu simplitate, uneori peste masura de simplu, ca si cum ei ar fi cu totul lamuritii ca puterea lor se va simti tocmai prin cele mai simple cuvinte. Simtamintele lipsite de tarie si mincinoase, se fac trambite poleite ale cuvintelor foarte sunatoare, zgomotoase, pentru a parea mai putermice si mai adevarate decat sunt. Filip si Natanael trebuie sa fi vorbit deja impreuna despre Cel Unul Fagaduit, despre El, despre care s-a proorocit si care a fost indelung asteptat. Acesta era un subiect de discutie obisnuit printre iudeii cei adevarati, printre toate sufletele curate insetate. Am aflat pe Acela , spune Filip. Altfel spus: El nu S-a dezvaluit ca fulger care sfasie norii si aduce cutremur de pamant, nici n-a cazut pe neasteptate ca un meteorit si nici nu a urcat pe tronul imparatesc in Ierusalim, spre care erau indreptati ochii nevazatori ai fariseilor si ai carturarilor, lipsiti de intelegere, si ai altora care L-au asteptat pe Mesia. El a crescut si a trait aici in Galileea, printre noi, vreme de treizeci de ani, si noi nu L-am cunoscut; El a crescut ca o vita cultivata in mijlocul butucilor salbatici si El era greu de recunoscut pana ce crescuse si incepuse sa aduca roade. El era precum comoara ingropata in pamant: pamantul a fost sapat adanc si comoara a stralucit departe. El nu S-a pus in valoare, nici nu S-a impus; noi L-am vazut si L-am cunoscut: bland ca un miel, limpede ca soarele, frumos ca primavara si puternic ca Dumnezeu. El este din Nazaret, fiul lui Iosif. Cine poate sti in ce chip L-a descris Filip pe Hristos lui Natanael? Cine poate repeta toata vorbirea dintre ei? Evanghelistul povesteste pe scurt doar elementele cele mai insemnate. i tot ceea ce a auzit Natanael de la Filip, nu i-a putut aduce altceva, decat bucurie. Dar un lucru l-a tulburat pe el si i-a slabit credinta: cum putea veni Mesia din Nazaret? Filip L-a numit pe Iisus fiul lui Iosif, poate ca nici el nu cunostea inca marea taina a zamislirii Lui de catre Maica Domnului si Sfantul Duh, si poate ca a fost asa, ca infatisarea Sa sa fie cat se poate de scurta si pe inteles pentru omul care era calauzit pas cu pas in taina intruparii lui Dumnezeu. Poate ca Filip era deja misionar lucrator pe calea apostolica descrisa mai tarziu de Sfantul Apostol Pavel: Cu cei slabi m-am facut slab, ca pe cei slabi sa-i dobandesc; tuturor toate m-am facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe unii. (I Corinteni 9:22). Natanael era inca slab, neinvatat, neluminat si Apostolul il trata ca pe unul dintre cei slabi. i i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino si vezi . Intrebarea lui Natanael nu trebuie inteleasa ca o remarca rautacioasa, a unei inimi invartosate si neincrezatoare, ci ca un chip al unei inimi sincere, ca sa nu fie amagit de prietenul sau. Sara a ras in sine, cand Dumnezeu i-a dezvaluit ca ea va naste fiu asa batrana cum este (Facerea 18:12). Aceasta este o bucurie care cauta adeverirea prin intrebari. i Natanael, niciodata in viata sa, nu auzise asemenea vesti fericite ca acelea pe care i le adusese Filip. Dar, cum fiecare bucurie poate intampina impiedicari si intristari, asa s-a intamplat si cu bucuria aceasta a lui Natanael. Bucuria lui Natanael a fost indata potolita de cuvantul Nazaret . Cum ar putea sa vina Mesia din Nazaret? Nu spusesesera proorocii ca locul nasterii Sale va fi Betleem? Nu urmarise neam dupa neam, din cetatea lui David, cu nadejde, sa-l vada pe mostenitorul si imparatul cel asteptat? Trebuie sa fi gresit Filip. Dar Filip nu-si va retrage lamuririle si dovezile, si nici nu doreste sa aduca lamuriri lui Natanael, ca raspuns la cele spuse de acela. El doar ii spune: Vino si vezi! . Cat de biruitor suna aceste cuvinte: Vino si vezi ! Numai vino si vezi, Natanael; nu pot sa-ti aduc dovezi, dar vederea Lui iti va aduce toate dovezile. Nu-ti pot da un raspuns nici la aceasta intrebare, nici la alte intrebari pe care le poti pune, dar tocmai vederea Lui este raspunsul caruia nu i te poti impotrivi. Vino cu mine chiar acum inaintea Lui Vino si vezi! . Natanael este de acord si porneste impreuna cu Filip. i Iisus a vazut pe Natanael venind catre El si a zis despre el: Iata, cu adevarat, israelit in care nu este viclesug. Ce lauda mare! i, mai mult decat atat, din gura cui! Dar ce inseamna aceasta:...