Ierusalimul cânta, …deasupra lui, Ochiul lui Dumnezeu plângea
Dar daca lasam sa treaca acest moment, se poate intampla sa nu mai revina niciodata. Nu ca noi ne departam de Dumnezeu, ci ca El se departeaza de noi; si ajungem sa nu ne mai intalnim pana in clipa Judecatii, cand vom auzi osanda alaturi de ceilalti, care au facut la fel. i vom merge in focul vesnicPentru ca v-am chemat si n-ati vrut Pentru ca am dorit sa va mantuiesc si voi n-ati vrut Cum s-a intamplat cu Ierusalimul in Saptamana Patimilor, cand Mantuitorul S-a apropiat si a privit peste cetate si a plans pentru ea Ierusalimul canta, radea, petrecea, se distra Dar undeva, deasupra lui, Ochiul lui Dumnezeu plangea: De cate ori am vrut sa-i strang pe copiii tai cum isi strange gaina puisorii sub aripi, si voi n-ati vrut. Acum iata ca vor veni peste voi vrajmasii care va vor impresura din toate partile, va vor darama si nu vor lasa aici piatra pe piatra, pentru ca n-ati cunoscut vremea cand ati fost cercetati .
Exista o vreme a cercetarii si poate ca pentru foarte multi vremea aceasta este acum! Multi rad si se distreaza; si poate ca si aici vor fi unele suflete care, in gandul lor, vor gandi ironic, vor dispretui Cuvantul lui Dumnezeu, vor face poate ca cine stie ce planuri de razbunare sau au ganduri urate impotriva celor care ne marturisesc cu dragoste si ne indeamna cu lacrimi, cata vreme se mai poate sa se mai intoarca la Dumnezeu.
Pentru aceste suflete, poate ceasul acesta, poate noaptea aceasta, poate chiar clipa aceasta sa fie ultima chemare a lui Dumnezeu. Fiecare sa-si verifice bine starea sufleteasca, sa se infatiseze inaintea adevarurilor cutremuratoare si eterne ale lui Dumnezeu dezbracandu-se de parerile inselatoare ale momentului acestuia care azi e asa, iar maine poate fi scrum, cum spun toate ziarele, cum se instiinteaza, din toate partile, tot felul de avertismente.
S-a acumulat atata putere de nimicire in lumea aceasta, incat cine stie de cate sute si mii de ori ar putea sa nimiceasca intreaga Planeta cu tot ceea ce este pe ea. Atata forta distructiva, nimicitoare a stand omul pentru propria sa nimicire!Din toate partile se lupta pentru stavilirea raului si pentru indepartarea primejdiei, dar, printr-o putere nevazuta si nestiuta, omenirea merge spre nimicirea ei. Totul atarna de vreun nebun care apasa undeva pe vreun buton, pentru ca intr-o clipa, dupa ce se va ridica apoi fumul, sa nu mai fie nici cine sa vada, nici ce sa vada.
In astfel de vremuri traim! Cat de insemnat lucru este atunci ca fiecare om sa se gandeasca la propria sa mantuire! Cand nu mai poti salva absolut nimic, salveaza-te doar pe tine.
Noi dorim sa aducem aminte tuturor semenilor nostri de aceste adevaruri continute in Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu, pentru ca oricine vrea sa auda si oricine vrea cu adevarat sa-si caute mantuirea sufletului sau, atata vreme cat inca se mai poate, sa o afle atunci. Toti ne vom intalni odata cu amintirea acestei zile: unii, adica cei care au ascultat si au primit spre zidirea si spre mantuirea lor Cuvantul lui Dumnezeu, vor fi fericiti si bucurosi ca a fost si aceasta zi in viata lor, cu o cotitura salvatoare a nasterii din nou, a altoirii lor in Dumnezeu, a incetatenirii lor cu dreptul de mostenire in Imparatia cereasca.
Dar toti ceilalti care si-au impietrit inima si de data aceasta ca si de alte dati, care au fost tot asa de instiintati si de chemati, vor regreta pentru totdeauna, dar va fi prea tarziu. Neascultarea lor ii va pierde vesnic si vesnic.
E un moment in care trebuie sa ne cutremuram, si nu sa...