Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a IV-a după Paști
Aceste vindecari savarsite de Mantuitorul Iisus Hristos ne arata puterea Lui dumnezeiasca, dar si multa Lui iubire milostiva fata de oameni, dorinta Lui de a-i ridica din pacat si din boala, de a-i vindeca sufleteste si trupeste, pentru ca pacatul este o boala a sufletului care adesea atrage dupa sine si boli ale trupului, desi aceasta nu este o regula stricta. Adica sunt oameni bolnavi care sufera nu ca urmare a pacatelor proprii, ci ca urmare a unei pedagogii divine, dupa cum a spus Mantuitorul Iisus Hristos despre orbul din nastere care nu a pacatuit nici el, nici parintii lui, ci s-a nascut orb, pentru ca sa se arate in el lucrarea lui Dumnezeu. (cf. Ioan 9, 3)Mantuitorul Hristos duhovnicul si doctorul sufletelor noastreIn Evanghelia de astazi se vede totusi o legatura intre pacat si boala, pe care Mantuitorul Iisus Hristos o aminteste celui vindecat de boala in mod foarte discret, ca duhovnic si doctor de suflete, intrucat doreste sa salveze, sa ridice, sa recupereze pe cel pacatos, fara sa-l umileasca. El nu il cearta pe cel bolnav, ci il sfatuieste dupa ce l-a vindecat: Iata, te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti pentru ca sa nu-ti fie tie mai rau (Ioan 5,14). Totusi, Hristos Domnul nu ii da acest sfat in auzul tuturor, ci in taina, doar fata in fata cu pacatosul pe care l-a vindecat, pastrand astfel o legatura de confidentialitate intre doctorul-duhovnic si pacientul-penitent. Vedem aici modelul convorbirii dintre doctorul de suflete, care este duhovnicul, si penitentul sau omul care se pocaieste pentru pacatele lui, dorind sa se vindece de pacat si de boala. Aceasta putere vindecatoare, milostiva si smerita a Mantuitorului Iisus Hristos este scoasa in evidenta de catre Biserica in perioada dintre Sarbatoarea Invierii Domnului, adica a ridicarii Sale din morti, si Sarbatoarea Inaltarii Sale la cer, pentru a ne arata ca Hristos inviaza din morti ca sa ne invieze si pe noi din moarte, din moartea sufleteasca a pacatului si din moartea fizica a trupului, ca apoi sa ne inalte la ceruri in slava si iubirea Preasfintei Treimi. Asadar, toata perioada aceasta este o pedagogie de insanatosire a sufletului si de inaltare a lui in lumina si bucuria Invierii lui Hristos.
Dumnezeu vine in ajutorul celui bolnav si singurIn Evanghelia de astazi se vede ca Mantuitorul Iisus Hristos merge la scaldatoarea Vitezda pentru a vindeca un om bolnav de treizeci si opt de ani, care astepta milostivirea si ajutorul lui Dumnezeu. Nu ni se spune in Evanghelie pentru care pacat al sau suferea el atat de mult. Vedem insa ca la suferinta acestui om bolnav se mai adauga si singuratatea sa, intrucat nimeni dintre cei prezenti acolo nu-l ajuta. Slabanogul sau paralizatul de la scaldatoarea Vitezda, care in limba ebraica a Vechiului Testament inseamna casa milei sau casa indurarii , marturiseste el insusi singuratatea sa traita ca totala neajutorare. Cand Iisus il intreaba: Vrei sa te vindeci? , el ii raspunde: Nu am om care sa ma arunce in scaldatoare cand se tulbura apa, si totdeauna altul o ia inaintea mea pana cand ajung eu , adica pana ce ajunge el tarandu-se spre apa. Treizeci si opt de ani de suferinta cauzata de boala, la care se adauga o crunta singuratate, chiar daca multa lume se afla in jurul lui. Omul acesta nu era singur intr-o singuratate de pustie, ci singur intr-o multime de oameni! Slabanogul de la Vitezda nu traia departe de oameni, nici nu era izolat in casa, ci el se afla printre multi bolnavi insotiti de prieteni sau de membri ai familiei lor, care erau sanatosi, dar fiecare dintre acestia se ocupa doar de bolnavul lui, iar, indata ce se vindeca bolnavul lui, nu se mai interesa de vreun bolnav care nu are pe nimeni sa-l ajute. Treizeci si opt de ani de suferinta, treizeci si opt de ani de rabdare, treizeci si opt de ani de tacere intru smerenie, treizeci si opt de ani desinguratate au brazdat viata chinuita de boala a acestui om paralizat, care astepta tulburarea apei de catre inger! Intr-o multime de oameni, el astepta mereu un singur om mai milostiv sau omenos care sa-l ajute sa intre in scaldatoare spre a se vindeca. Erau multi oameni in jurul sau, dar disparuse cu desavarsire omenia din ei. Desi acestia erau multi, formau impreuna un pustiu spiritual, pentru ca egoismul le-a pustiit sufletele.
Rabdarea desavarsita, smerenia adanca si speranta neintrerupta aduc izbavireaSpre acest om paralizat si singur care nu avea pe nimeni ca sa-l ajute a venit Insusi Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a pogorat din ceruri pentru mantuirea oamenilor. Se pare ca acest bolnav de treizeci si opt de ani de suferinta era mai in varsta decat Mantuitorul Iisus Hristos. Deci, el suferea de boala inca...