Sfântul mulţumeşte pentru suferinţe
De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos (II Cor 12, 10) Sfintii lui Dumnezeu ne-autransmis ca valorile mai mari decat viata pentru care merita sa mori sunt la loc de cinste Credinta si Neamul. Intai Credinta in Dumnezeu, cel Care, iubind neamul omenesc, L-a []De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos (II Cor 12, 10)Sfintii lui Dumnezeu ne-autransmis ca valorile mai mari decat viata pentru care merita sa mori sunt la loc de cinste Credinta si Neamul. Intai Credinta in Dumnezeu, cel Care, iubind neamul omenesc, L-a trimis pe Fiul Sau in lume, sa Se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca . Apoi Neamul de sfinti care auadus pana la noi adevarata Credinta. Pentru aceste doua valori, Sfintii lui Dumnezeu au primit cu multumire suferintele aparute in viata lor.
La momentul aniversar si comemorativ propus de aceasta rubrica, voi sublinia doar cateva pasaje din viata a doi mari sfinti ai Bisericii, dintr-a Parintelui Iosif Trifa si, evident, din aceeaa fratelui Traian Dorz, pentru ca lui se dedica aceste coloane ale paginii.
Sfantul Ioan Gura de Aur, la apusul zilelor sale, a multumit lui Dumnezeu pentru toate, mai cu seama pentru suferinta! Iar la sfarsitul vietii, intins pe pardoseala bisericii, a strigat: Slava lui Dumnezeu pentru toate! (Vietile Sfintilor pe noiembrie, Ed. M-rea Sihastria, 2006, p. 250). i si-a dat duhul in mainile Celuipe Care L-a iubit si L-a slujit toata viata sa, cu multumire, dupa indemnul Sfantului Apostol Pavel, care spune: Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi (I Tes 5, 18).
Sfantul Vasile cel Mare, in cuvantarile sale, pune problema suferintei pentru Domnul, intreband: Voi multumi, oare, cand sunt torturat, cand sunt chinuit, cand sunt tras pe roata, cand mi se scot ochii? Voi multumi cand sunt ranit pe nedrept de cel ce ma uraste, cand deger de frig, cand mor de foame, cand sunt pus in butuci? i tot el raspunde: Sufletul care-i legat cu dorul de a fi impreuna cu Creatorul si este obisnuit sa se lumineze de frumusetile cele de Sus nu schimba bucuria si veselia lui cu nestatornicia de multe feluri a pasiunilor trupesti; dimpotriva, pe cele ce sunt pentru altii suparatoare, el le face adaos de bucurie [subl. ns.] (Omilii si cuvantari, PSB 1, Omilia a IV-a Despre multumire, Edit. Basilica, Bucuresti, 2009, pp. 85-86).
La Parintele Iosif Trifa gasim in aproape toate scrierile sale multumiri aduse lui Dumnezeu pentru diavolul cel negru care l-a urmarit toata viata sa: Suferinta este cea mai scumpa si cea mai dulce binecuvantare de care Domnul m-a invrednicit. Este ingerul ceresc care m-a trimis in bratele Domnului si ma tine in bratele Lui. Prin suferinta a vorbit cerul cu mine si prin ea vorbesc si eu cu cititorii mei. ()...
La momentul aniversar si comemorativ propus de aceasta rubrica, voi sublinia doar cateva pasaje din viata a doi mari sfinti ai Bisericii, dintr-a Parintelui Iosif Trifa si, evident, din aceeaa fratelui Traian Dorz, pentru ca lui se dedica aceste coloane ale paginii.
Sfantul Ioan Gura de Aur, la apusul zilelor sale, a multumit lui Dumnezeu pentru toate, mai cu seama pentru suferinta! Iar la sfarsitul vietii, intins pe pardoseala bisericii, a strigat: Slava lui Dumnezeu pentru toate! (Vietile Sfintilor pe noiembrie, Ed. M-rea Sihastria, 2006, p. 250). i si-a dat duhul in mainile Celuipe Care L-a iubit si L-a slujit toata viata sa, cu multumire, dupa indemnul Sfantului Apostol Pavel, care spune: Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi (I Tes 5, 18).
Sfantul Vasile cel Mare, in cuvantarile sale, pune problema suferintei pentru Domnul, intreband: Voi multumi, oare, cand sunt torturat, cand sunt chinuit, cand sunt tras pe roata, cand mi se scot ochii? Voi multumi cand sunt ranit pe nedrept de cel ce ma uraste, cand deger de frig, cand mor de foame, cand sunt pus in butuci? i tot el raspunde: Sufletul care-i legat cu dorul de a fi impreuna cu Creatorul si este obisnuit sa se lumineze de frumusetile cele de Sus nu schimba bucuria si veselia lui cu nestatornicia de multe feluri a pasiunilor trupesti; dimpotriva, pe cele ce sunt pentru altii suparatoare, el le face adaos de bucurie [subl. ns.] (Omilii si cuvantari, PSB 1, Omilia a IV-a Despre multumire, Edit. Basilica, Bucuresti, 2009, pp. 85-86).
La Parintele Iosif Trifa gasim in aproape toate scrierile sale multumiri aduse lui Dumnezeu pentru diavolul cel negru care l-a urmarit toata viata sa: Suferinta este cea mai scumpa si cea mai dulce binecuvantare de care Domnul m-a invrednicit. Este ingerul ceresc care m-a trimis in bratele Domnului si ma tine in bratele Lui. Prin suferinta a vorbit cerul cu mine si prin ea vorbesc si eu cu cititorii mei. ()...
