Nicicând să nu te saturi să-L chemi pe Iisus!
Rugaciunea mintii si a inimii, dupa Sfintii Parinti numiti neptici, inseamna in primul rand ca omul sa-si adune mintea in inima si fara de a grai cu gura, ci doar cu cuvantul launtric ce se rosteste in inima, sa spuna aceasta rugaciune scurta, intr-un singur gand: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma , tinandu-si putin, totodata, si respiratia.
Astfel, in chiar adancurile inimii sale, omul cheama numele preasfant al Domnului si cere cu staruinta mila Sa, luand aminte numai si numai la cuvintele rugaciunii, fara a primi alt gand, nici din launtru, nici din afara, si isi tine cugetul cu totul lipsit de inchipuire, in afara oricarei imagini. Imboldul pentru aceasta lucrare si miezul ei le-au preluat cei care se indeletnicesc cu ea din insasi invatatura Domnului, Care spune intr-un anumit loc: Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru (Lc. 17, 21), iar intr-altul: Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara. (Mt. 23, 26).
Si Sfantul Apostol Pavel le scrie Efesenilor: Pentru aceasta imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos () Sa va daruiasca, dupa bogatia slavei Sale, ca sa fiti puternic intariti, prin Duhul Sau, in omul dinauntru, si Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, in inimile voastre (Efes. 3, 14).
Ce altceva mai limpede ar putea exista decat aceasta marturie? Duhul Sfant il invata pe fiecare crestin ca acest lucru este de trebuinta in nenumarate pagini ale Scripturii celei Noi, dupa cum pot constata cei care le cerceteaza cu atentie.
Prin aceasta lucrare duhovniceasca si carturareasca, atunci cand ea este insotita de cea mai deplina, pe cat posibil, dobandire a virtutilor, prin caldura care ia nastere in inima si prin energia duhovniceasca care urmeaza chemarii Preasfantului nume, patimile sunt nimicite, iar mintea si inima se curata incetul cu incetul si se unesc intre ele, asa incat poruncile mantuitoare sunt...