Cuvânt la Începutul propovăduirii Domnului
Auzind Iisus ca Ioan a fost prins, S-a dus in Galileea [1] I Pentru care pricina S-a dus Iisus in Galileea? Iarasi, ca sa ne invete sa nu mergem in intimpinarea incercarilor, ci sa fugim de ele si sa le evitam. Ca nu-i o crima sa nu te arunci singur in primejdie, ci sa nu i []Auzind Iisus ca Ioan a fost prins, S-a dus in Galileea [1]IPentru care pricina S-a dus Iisus in Galileea? Iarasi, ca sa ne invete sa nu mergem in intimpinarea incercarilor, ci sa fugim de ele si sa le evitam. Ca nu-i o crima sa nu te arunci singur in primejdie, ci sa nu i te impotrivesti cu barbatie, cind ai cazut in ea.
Deci, dupa ce ne-a invatat aceasta si a potolit invidia iudeilor, a plecat in Capernaum[2], ca in acelasi timp sa implineasca si profetia si sa Se grabeasca sa pescuiasca si pe dascalii lumii, ca acolo traiau ei, ocupindu-se cu pescuitul.
Uita-mi-te ca de cite ori Iisus vrea sa plece la neamuri, ia pricina de la iudei. Asa si acum: uneltind iudeii impotriva inainte Mergatorului si aruncindu-l in inchisoare, Il imping in Galileea neamurilor.
Iata cum profetul determina locul in care S-a dus Iisus! Nu vorbeste numai de o parte a poporului iudeu si nici de toate semintiile, zicind asa:Pamintul Zabulonului si pamintul Neflalimului, calea marii, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul ce sedea in intuneric a vazut lumina mare .[3]Intuneric aici nu inseamna intunericul acesta material, ci inselaciunea si necredinta. De aceea profetul a si adaugat:Celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit .[4]A adaugat aceste cuvinte, ca sa stii ca nu este ceva material nici intunericul nicilumina . Vorbind de lumina, n-a spus numai lumina, ci lumina mare , numita in alta parte lumina cea adevarata [5]; talmacind intunericul , il numeste umbra mortii . Apoi aratind ca n-au gasit lumina, cautind-o ei insisi, ci ca Dumnezeu de sus li s-a aratat, profetul spune: lumina le-a rasarit , cu alte cuvinte insasi lumina li s-a aratat si a stralucit; n-au alergat ei mai intii la lumina; ca omenirea, inainte de venirea lui Hristos, era cu totul decazuta; nu mergea in intuneric, ci zacea in intuneric, semn ca nici nu mai nadajduia sa scape de-ntuneric; omenirea se aseamana unor oameni, care, inconjurati din toate partile de intuneric, nu stiau nici in ce parte sa-si indrepte pasii si nici sa stea pe loc.
De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor .[6] De atunci . De cind? De cind a fost aruncat Ioan in inchisoare. Dar pentru ce Iisus n-a predicat chiar de la inceput? Intr-un cuvint, pentru ce avea nevoie de Ioan, cind marturia propriilor Sale fapte Il predicau? Ca sa cunosti si de aici vrednicia dumnezeiasca a lui Iisus, ca precum Tatal a avut profeti asa si El si aceasta a spus-o Zaharia, zicind:Si tu, pruncule, prooroc al Celui Prea inalt te vei chema [7] si ca sa nu dea nici un prilej de hula nerusinatilor iudei; iar aceasta a spus-o insusi Hristos: Ca a venit Ioan nici mincind, nici bind si zic: Are demon . A venit Fiul Omului mincind si bind si spun: Iata om mincacios si bautor de vin, prietenul vamesilor si pacatosilor . i intelepciunea a fost socotita dreapta de fiii ei .[8] De altfel era chiar nevoie sa dea mai intii altul marturie despre El si nu El insusi. Daca si dupa atit de mari si de multe marturii si dovezi, iudeii spuneau: Tu marturisesti despre Tine; marturia Ta nu este adevarata [9], ce n-ar fi spus daca El primul ar fi marturisit despre El cind a venit in mijlocul lor, fara ca Ioan sa fi spus ceva? De aceea Hristos nici n-a propovaduit inainte de Ioan, nici n-a facut minuni pina ce acela n-a fost aruncat in temnita, ca sa nu imparta multimea. De aceea nici Ioan n-a facut vreo minune, ca sa-I dea lui Iisus multimile, atrase de minunile facute de Iisus. Daca dupa atitea marturii si inainte si dupa intemnitare ucenicii lui Ioan priveau cu pizma la Iisus, iar multi banuiau ca nu El, ci Ioan este Hristos, ce nu s-ar fi intimplat daca n-ar fi fost nici o marturie? Aceasta e pricina ca Matei insemneaza cade atunci , adica dupa intemnitarea lui Ioan, a inceput Iisus sa predice. i incepindu- i predica, invata tot ceea ce predica si Ioan, fara ca in predica Sa sa vorbeasca inca ceva de El insusi. Este bine sa se stie, deocamdata, ca ucenicii lui Ioan nu aveau inca despre Iisus parerea pe care trebuiau s-o aiba.
IIDin pricina aceasta, cind a inceput predica, Iisus n-a rostit cuvinte grele si impovaratoare ca Ioan, vorbind de pilda: de secure, de pom taiat, de lopata, de arie, de focul cel nestins, ci isi incepe predica Sa cu cuvinte placute, binevestindu-le ascultatorilor Sai cerurile si imparatia cea cereasca. i umblind pe linga marea Galileii a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, aruncindu-si mreaja in mare, ca erau pescari. i le-a zis lor: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni . Iar ei lasindu-si mrejele, au mers dupa El .[10]Evanghelistul Ioan istoriseste in alt chip chemarea lui Petru si a lui Andrei.[11] Din aceasta se vede ca aici, la evanghelistul Matei, este vorba de a doua chemare a lor. Mai multe pricini indreptatesc aceasta. Ioan spune ca au fost chemati inainte de intemnitarea lui Ioan; Matei, ca au fost chemati dupa ce a fost aruncat Ioan in inchisoare. In Evanghelia lui Ioan, Andrei il cheama pe Petru; aici Iisus ii cheama pe amindoi. Ioan evanghelistul spune: Vazind Iisus pe Simon venind, ii spune: Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa, care se tilcuieste, Petru [12]. Matei spune ca Petru avea chiar numele acesta: Vadind pe Simon, zice Matei, care se numeste Petru .[13] Ca e vorba de doua chemari o poti vedea si din locul de unde au fost chemati si din alte texte din Scriptura, ca si din aceea ca s-au supus cu usurinta lui Hristos si ca au parasit totul. In Evanghelia lui Ioan, il vedem pe Andrei venind in casa in care locuia Iisus si ascultind cuvintele Lui; in Evanghelia lui Matei, Andrei si Petru L-au urmat indata ce le-a spus citeva cuvinte.
Se poate, deci, ca ei, dupa ce L-au urmat pe Iisus citva timp la inceput, sa-L paraseasca si sa se intoarca la meseria lor, cind au vazut ca Ioan a fost intemnitat si ca Iisus a plecat. Asa se explica faptul ca Iisus ii gaseste la pescuit. La inceput, cind au vrut sa plece Hristos nu i-a oprit, dar nici nu i-a lasat pina in sfirsit dupa ce au plecat. Le-a dat voie sa plece, dar S-a intors din nou ca sa-i cistige definitiv. Acesta-i cel mai maiestru mod de pescuire.
Uita-te la credinta si la ascultarea celor doi apostoli! Erau cu totul adinciti in lucrul lor stiti doar cit de atent trebuie sa fie un pescar -, dar cind au auzit pe Iisus ca-i cheama, n-au intirziat, n-au zabovit, n-au spus: Sa ne ducem pina acasa sa ne sfatuim cu rudele! , ci lasind totul, L-au urmat, cum facuse si Elisei cu Ilie.[14] O ascultare ca aceasta cere Hristos de la noi: sa nu zabovim nici o clipa, chiar daca cele mai grabnice treburi ne-ar sili. De aceea cind un alt ucenic al Sau i-a cerut sa-L lase sa se duca sa-si ingroape tatal, Iisus nu l-a lasat[15], aratind ca urmarea lui Hristos trebuie pusa inaintea tuturor.
Iar daca imi spui ca este foarte mare fagaduinta ce a facut-o Hristos lui Andrei si Petru de a-i face pescari de oameni, iti raspund ca mai cu seama pentru aceasta ii admir, ca, fara sa fi vazut inca vreo minune, au crezut in maretia fagaduintei si au pus urmarea lui Hristos mai presus de toate. Au crezut ca prin cuvintele cu care ei au fost pescuiti, vor putea, tot cu acelea, pescui si pe altii. Lui Andrei si Petru le-a facut, deci, Hristos aceasta fagaduinta; lui Iacov si lui Ioan si celorlalti apostoli nu le-a spus ceva asemenea, ca ascultarea celor dintii chemati le deschisese si lor drumul spre aceeasi fagaduinta. De altfel ei auzisera mai inainte multe despre Hristos. Uita-te, ca si saracia lui Iacov si Ioan ne-o arata cu precizie evanghelistul:I-a gasit cirpindu-si mrejele lor [16].
Atit de mare era saracia lor, ca isi cirpeau mrejile, neputind sa-si cumpere altele. Nu mica dovada de virtute este deocamdata si asta ca indurau cu usurinta saracia, ca se hraneau din munca lor cinstita, ca erau uniti unii cu altii prin puterea dragostei, ca aveau alaturi de ei pe tatal lor si-i slujeau.
Asadar dupa ce i-a pescuit, Iisus incepe sa faca minuni de fata fiind si ei, adeverind, prin cele ce facea, spusele lui Ioan. Se ducea des in sinagogi, invatindu-i cu asta ca nu este un potrivnic al lui Dumnezeu si un inselator, ci ca a venit fiind intru totul de acord cu Tatal. Cind Se ducea in sinagogi nu predica numai, ci facea si minuni.
IIIDe obicei Dumnezeu face minuni totdeauna atunci cind se intimpla ceva nou si neobisnuit si cind vrea sa aduca un nou fel de vietuire; minunile fiind niste garantii ale puterii Sale date celor ce aveau sa-I primeasca legile. De pilda, cind a fost sa faca pe om, a creat mai intii tot universul si apoi i-a dat omului legea cea din paradis; cind a fost sa dea lui Noe o noua lege, a facut iarasi mari minuni, prin care a innoit intreaga creatie si a facut ca apele acelea infricosatoare ale potopului sa acopere un an intreg...
Deci, dupa ce ne-a invatat aceasta si a potolit invidia iudeilor, a plecat in Capernaum[2], ca in acelasi timp sa implineasca si profetia si sa Se grabeasca sa pescuiasca si pe dascalii lumii, ca acolo traiau ei, ocupindu-se cu pescuitul.
Uita-mi-te ca de cite ori Iisus vrea sa plece la neamuri, ia pricina de la iudei. Asa si acum: uneltind iudeii impotriva inainte Mergatorului si aruncindu-l in inchisoare, Il imping in Galileea neamurilor.
Iata cum profetul determina locul in care S-a dus Iisus! Nu vorbeste numai de o parte a poporului iudeu si nici de toate semintiile, zicind asa:Pamintul Zabulonului si pamintul Neflalimului, calea marii, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul ce sedea in intuneric a vazut lumina mare .[3]Intuneric aici nu inseamna intunericul acesta material, ci inselaciunea si necredinta. De aceea profetul a si adaugat:Celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit .[4]A adaugat aceste cuvinte, ca sa stii ca nu este ceva material nici intunericul nicilumina . Vorbind de lumina, n-a spus numai lumina, ci lumina mare , numita in alta parte lumina cea adevarata [5]; talmacind intunericul , il numeste umbra mortii . Apoi aratind ca n-au gasit lumina, cautind-o ei insisi, ci ca Dumnezeu de sus li s-a aratat, profetul spune: lumina le-a rasarit , cu alte cuvinte insasi lumina li s-a aratat si a stralucit; n-au alergat ei mai intii la lumina; ca omenirea, inainte de venirea lui Hristos, era cu totul decazuta; nu mergea in intuneric, ci zacea in intuneric, semn ca nici nu mai nadajduia sa scape de-ntuneric; omenirea se aseamana unor oameni, care, inconjurati din toate partile de intuneric, nu stiau nici in ce parte sa-si indrepte pasii si nici sa stea pe loc.
De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor .[6] De atunci . De cind? De cind a fost aruncat Ioan in inchisoare. Dar pentru ce Iisus n-a predicat chiar de la inceput? Intr-un cuvint, pentru ce avea nevoie de Ioan, cind marturia propriilor Sale fapte Il predicau? Ca sa cunosti si de aici vrednicia dumnezeiasca a lui Iisus, ca precum Tatal a avut profeti asa si El si aceasta a spus-o Zaharia, zicind:Si tu, pruncule, prooroc al Celui Prea inalt te vei chema [7] si ca sa nu dea nici un prilej de hula nerusinatilor iudei; iar aceasta a spus-o insusi Hristos: Ca a venit Ioan nici mincind, nici bind si zic: Are demon . A venit Fiul Omului mincind si bind si spun: Iata om mincacios si bautor de vin, prietenul vamesilor si pacatosilor . i intelepciunea a fost socotita dreapta de fiii ei .[8] De altfel era chiar nevoie sa dea mai intii altul marturie despre El si nu El insusi. Daca si dupa atit de mari si de multe marturii si dovezi, iudeii spuneau: Tu marturisesti despre Tine; marturia Ta nu este adevarata [9], ce n-ar fi spus daca El primul ar fi marturisit despre El cind a venit in mijlocul lor, fara ca Ioan sa fi spus ceva? De aceea Hristos nici n-a propovaduit inainte de Ioan, nici n-a facut minuni pina ce acela n-a fost aruncat in temnita, ca sa nu imparta multimea. De aceea nici Ioan n-a facut vreo minune, ca sa-I dea lui Iisus multimile, atrase de minunile facute de Iisus. Daca dupa atitea marturii si inainte si dupa intemnitare ucenicii lui Ioan priveau cu pizma la Iisus, iar multi banuiau ca nu El, ci Ioan este Hristos, ce nu s-ar fi intimplat daca n-ar fi fost nici o marturie? Aceasta e pricina ca Matei insemneaza cade atunci , adica dupa intemnitarea lui Ioan, a inceput Iisus sa predice. i incepindu- i predica, invata tot ceea ce predica si Ioan, fara ca in predica Sa sa vorbeasca inca ceva de El insusi. Este bine sa se stie, deocamdata, ca ucenicii lui Ioan nu aveau inca despre Iisus parerea pe care trebuiau s-o aiba.
IIDin pricina aceasta, cind a inceput predica, Iisus n-a rostit cuvinte grele si impovaratoare ca Ioan, vorbind de pilda: de secure, de pom taiat, de lopata, de arie, de focul cel nestins, ci isi incepe predica Sa cu cuvinte placute, binevestindu-le ascultatorilor Sai cerurile si imparatia cea cereasca. i umblind pe linga marea Galileii a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, aruncindu-si mreaja in mare, ca erau pescari. i le-a zis lor: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni . Iar ei lasindu-si mrejele, au mers dupa El .[10]Evanghelistul Ioan istoriseste in alt chip chemarea lui Petru si a lui Andrei.[11] Din aceasta se vede ca aici, la evanghelistul Matei, este vorba de a doua chemare a lor. Mai multe pricini indreptatesc aceasta. Ioan spune ca au fost chemati inainte de intemnitarea lui Ioan; Matei, ca au fost chemati dupa ce a fost aruncat Ioan in inchisoare. In Evanghelia lui Ioan, Andrei il cheama pe Petru; aici Iisus ii cheama pe amindoi. Ioan evanghelistul spune: Vazind Iisus pe Simon venind, ii spune: Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa, care se tilcuieste, Petru [12]. Matei spune ca Petru avea chiar numele acesta: Vadind pe Simon, zice Matei, care se numeste Petru .[13] Ca e vorba de doua chemari o poti vedea si din locul de unde au fost chemati si din alte texte din Scriptura, ca si din aceea ca s-au supus cu usurinta lui Hristos si ca au parasit totul. In Evanghelia lui Ioan, il vedem pe Andrei venind in casa in care locuia Iisus si ascultind cuvintele Lui; in Evanghelia lui Matei, Andrei si Petru L-au urmat indata ce le-a spus citeva cuvinte.
Se poate, deci, ca ei, dupa ce L-au urmat pe Iisus citva timp la inceput, sa-L paraseasca si sa se intoarca la meseria lor, cind au vazut ca Ioan a fost intemnitat si ca Iisus a plecat. Asa se explica faptul ca Iisus ii gaseste la pescuit. La inceput, cind au vrut sa plece Hristos nu i-a oprit, dar nici nu i-a lasat pina in sfirsit dupa ce au plecat. Le-a dat voie sa plece, dar S-a intors din nou ca sa-i cistige definitiv. Acesta-i cel mai maiestru mod de pescuire.
Uita-te la credinta si la ascultarea celor doi apostoli! Erau cu totul adinciti in lucrul lor stiti doar cit de atent trebuie sa fie un pescar -, dar cind au auzit pe Iisus ca-i cheama, n-au intirziat, n-au zabovit, n-au spus: Sa ne ducem pina acasa sa ne sfatuim cu rudele! , ci lasind totul, L-au urmat, cum facuse si Elisei cu Ilie.[14] O ascultare ca aceasta cere Hristos de la noi: sa nu zabovim nici o clipa, chiar daca cele mai grabnice treburi ne-ar sili. De aceea cind un alt ucenic al Sau i-a cerut sa-L lase sa se duca sa-si ingroape tatal, Iisus nu l-a lasat[15], aratind ca urmarea lui Hristos trebuie pusa inaintea tuturor.
Iar daca imi spui ca este foarte mare fagaduinta ce a facut-o Hristos lui Andrei si Petru de a-i face pescari de oameni, iti raspund ca mai cu seama pentru aceasta ii admir, ca, fara sa fi vazut inca vreo minune, au crezut in maretia fagaduintei si au pus urmarea lui Hristos mai presus de toate. Au crezut ca prin cuvintele cu care ei au fost pescuiti, vor putea, tot cu acelea, pescui si pe altii. Lui Andrei si Petru le-a facut, deci, Hristos aceasta fagaduinta; lui Iacov si lui Ioan si celorlalti apostoli nu le-a spus ceva asemenea, ca ascultarea celor dintii chemati le deschisese si lor drumul spre aceeasi fagaduinta. De altfel ei auzisera mai inainte multe despre Hristos. Uita-te, ca si saracia lui Iacov si Ioan ne-o arata cu precizie evanghelistul:I-a gasit cirpindu-si mrejele lor [16].
Atit de mare era saracia lor, ca isi cirpeau mrejile, neputind sa-si cumpere altele. Nu mica dovada de virtute este deocamdata si asta ca indurau cu usurinta saracia, ca se hraneau din munca lor cinstita, ca erau uniti unii cu altii prin puterea dragostei, ca aveau alaturi de ei pe tatal lor si-i slujeau.
Asadar dupa ce i-a pescuit, Iisus incepe sa faca minuni de fata fiind si ei, adeverind, prin cele ce facea, spusele lui Ioan. Se ducea des in sinagogi, invatindu-i cu asta ca nu este un potrivnic al lui Dumnezeu si un inselator, ci ca a venit fiind intru totul de acord cu Tatal. Cind Se ducea in sinagogi nu predica numai, ci facea si minuni.
IIIDe obicei Dumnezeu face minuni totdeauna atunci cind se intimpla ceva nou si neobisnuit si cind vrea sa aduca un nou fel de vietuire; minunile fiind niste garantii ale puterii Sale date celor ce aveau sa-I primeasca legile. De pilda, cind a fost sa faca pe om, a creat mai intii tot universul si apoi i-a dat omului legea cea din paradis; cind a fost sa dea lui Noe o noua lege, a facut iarasi mari minuni, prin care a innoit intreaga creatie si a facut ca apele acelea infricosatoare ale potopului sa acopere un an intreg...
