Bucuria intalnirii a fost cu atat mai mare, cu cat multi se asteptau sa vada in Parintele Iosif un om urias, un om extraordinar, un om deosebit. i cand colo? Ce-au vazut? Uimire Nedumerire Un om maruntel, slab, cu vocea slaba, vesnic ingrijorat ca nu cumva sa-L supere pe Domnul cu vreun gand, cu vreo vorba []Bucuria intalnirii a fost cu atat mai mare, cu cat multi se asteptau sa vada in Parintele Iosif un om urias, un om extraordinar, un om deosebit. i cand colo? Ce-au vazut? Uimire Nedumerire Un om maruntel, slab, cu vocea slaba, vesnic ingrijorat ca nu cumva sa-L supere pe Domnul cu vreun gand, cu vreo vorba sau altceva; cu ochii atintiti spre Domnul si urechea deschisa la cuvintele si ordinele Lui. Pe cat de istovit in ale trupului, pe atata de vioi in ale Duhului. De aceea si Domnul l-a pus deoparte, pentru lucrul Sau. Cu adevarat, gandurile omului nu sunt gandurile Domnului.

Ostasii, privind in fata pe Parintele Iosif, s-au incredintat pe deplin ca Cel ce l-a randuit sa sune desteptarea este Domnul. Pentru aceea, incredintati ca lucrul Oastei Domnului este intr-adevar un lucru pretios, iubirea sfanta si mai mult s-a aprins in inimile care s-au legat a ramane pana la sfarsit in aceasta calda insufletire. Ostasii au inteles din aceasta sfanta intalnire ca totul vine de la Domnul. El l-a ales pe Parintele...