Vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Poienile Izei 28 septembrie 1980 Dumnezeu a pregatit omului un ajutor potrivit trebuintelor lui, un ajutor binecuvantat, de care nu le-a lipsit si vrea El sa nu le lipseasca pe nici unele dintre fapturile randuite de El pe pamant. Nunta este una dintre cele sapte Taine []Vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Poienile Izei 28 septembrie 1980Dumnezeu a pregatit omului un ajutor potrivit trebuintelor lui, un ajutor binecuvantat, de care nu le-a lipsit si vrea El sa nu le lipseasca pe nici unele dintre fapturile randuite de El pe pamant.

Nunta este una dintre cele sapte Taine ale Bisericii noastre. i cum noi dorim sa fim credinciosi statornici si traitori cu adevarat ai sfintelor invataturi lasate noua de Dumnezeu prin inaintasii nostri, parintii nostri duhovnicesti si parintii nostri trupesti, in Biserica noastra in care am fost nascuti de Duhul lui Dumnezeu si de Cuvantul lui Dumnezeu , asa dorim sa si pastram pana la sfarsit, cu toata constiinta raspunderii noastre si cu toata constiinta dragostei noastre de Dumnezeu, aceste bune indemnuri si bune obiceiuri pe care ni le-au lasat inaintasii nostri.

Ce minunata este o nunta cu adevarat potrivita Voii lui Dumnezeu! Daca noi suntem crestini de la nasterea neamului nostru si daca noi ne laudam ca suntem drept-credinciosi pe temelia apostolilor si a Sfintilor nostri Parinti, atunci noi nu putem dovedi aceasta decat daca ramanem in toate privintele credinciosi indrumarilor care ne-au fost date de ei.

Daca nunta este una dintre cele sapte Taine ale Bisericii, este pentru ca ea insasi a fost binecuvantata de Dumnezeu de la inceput, inca din gradina Edenului, cand Tatal a facut omului un ajutor pe masura trebuintelor lui si a randuit ca in casnicie omul sa aiba cele mai mari si mai frumoase bucurii ale lui.

Nici o alta bucurie nu se poate asemana cu bucuria insotirii. Bucuria pe care o da Dumnezeu atunci cand cei doi au devenit, dupa sfantul Sau Cuvant, un singur trup.

Nu-s bucurii mai mari ca intre aceste doua suflete unite de Dumnezeu si binecuvantate de El ca sa alcatuiasca o familie pe care n-a vrut s-o lase sa ramana singura, ci i-a daruit harul sa continue viata pe pamant, intregind-o cu alte fiinte scumpe care fiecare aduce o noua si minunata bucurie la bucuria insotirii celor doi.

Ce fericit este orice om caruia Dumnezeu i-a dat o sotie binecuvantata; si apoi ce fericita este casatoria binecuvantata careia Dumnezeu i-a dat urmasi! Nu sunt alte bucurii asemenea acestora pentru un om pe pamant. Bucuriile casniciei sunt unice. Dar, ca si orice bucurii mari, si bucuria aceasta este uneori pandita de primejdii.

De aceea, cei doi carora Dumnezeu le-a incredintat comoara aceasta au datoria sa o pazeasca cu toata grija, amandoi. Acolo unde amandoi pazesc altarul casniciei, pe acest altar va arde intotdeauna focul dragostei frumoase, curate, dulci, fierbinti. i Dumnezeu o va binecuvanta cu noi bucurii si cu noi daruri, care, adaugandu-se unul dupa altul, vor face sa creasca iubirea celor doi binecuvantati de Dumnezeu.

Ce minunate au fost nuntile primilor crestini! Ei au facut totdeauna ca aceste nunti sa fie binecuvantate de Dumnezeu prin curatie, prin umblarea lor credincioasa, a fiecaruia in parte fata de Dumnezeu si apoi a fiecaruia fata de celalalt sot. In Biserica crestina, nuntile au fost intotdeauna binecuvantate pentru ca, asa cum s-a spus de la inceput aici, l-a nunta a fost invitat cel dintai Domnul Iisus, Maica Sa si ucenicii Sai.

De la inceput, in credinta noastra crestina, toate actele au fost sfinte, facute in fata lui Dumnezeu. De la inceputul si pana la sfarsitul lor, toate se petreceau asa. De aceea inaintasii nostri au fost binecuvantati. De aceea poporul nostru a fost ocrotit de Dumnezeu si binecuvantat prin toate incercarile prin care a trecut istoria lui pana astazi.

Noi am ajuns sa ne bucuram acum de atat de multe binecuvantari de la Dumnezeu, inauntrul unor granite libere, sa ne putem bucura linistiti, mergand unii la altii, pentru ca munca noastra este pazita de puterea lui Dumnezeu, iar intre noi exista credinta aceasta care ne leaga pe unii de altii cu dragoste si lacrimi, prin partasia aceasta sfanta in care noi suntem toti in Unul si una, fiindca Acelasi Dumnezeu in Care credem noi si in Care au crezut parintii nostri ne-a ocrotit si ne ocroteste mereu, daruindu-ne binecuvantarea si harul Sau de fiecare data.

Ce trist insa, ca, in cea mai mare parte, nuntile noastre nu se mai petrec astazi sub aceeasi calauzire a lui Dumnezeu Nuntile crestinilor de astazi, care in cea mai mare parte sunt crestini numai cu numele, nu se mai petrec dupa voia lui Dumnezeu.

Daca nunta este o taina sfanta, ea trebuie sa se desfasoare de la inceput si pana la sfarsit intr-o atmosfera sfanta, in care Mantuitorul, in care ucenicii Lui, in care duhurile inaintasilor si parintilor nostri credinciosi sa poata petrece sufleteste impreuna cu noi, iar noi sa simtim ca avem cu noi si ca petrece cu noi partasia lor sufleteasca si fericita.

Sa-I multumim lui Dumnezeu si sa-L slavim pe El ca in mijlocul poporului nostru se mai petrec totusi si astfel de nunti binecuvantate ca aceasta de acum, in care atat de multe suflete, stranse intr-o atmosfera inalt duhovniceasca, petrec nunta potrivit voii lui Dumnezeu si potrivit indrumarii inaintasilor nostri sfinti. Adica cu aprobarea si binecuvantarea duhurilor sfinte. Suntem asa de fericiti ca la sarbatorea aceasta deosebita a unui frate iubit si a unei surori iubite din mijlocul nostru suntem adunati cu totii intr-o atmosfera atat de inalta, sa petrecem sub lumina Cuvantului lui Dumnezeu.

Spune un proverb vechi asa: Cand mergi intr-o calatorie pe mare fa o rugaciune. Cand mergi la razboi fa doua rugaciuni. Dar cand mergi sa cauti o sotie fa trei rugaciuni . Pentru ca de cele mai multe ori casatoria este o primejdie si un lucru mult mai insemnat decat o calatorie pe mare si decat mergerea la un razboi. Pe mare nu se ineaca toti. In razboi nu mor toti. Dar in casnicie foarte multi s-au nefericit pentru totdeauna. Nu numai pe ei, ci si pe urmasii lor, daca n-au pornit cu rugaciunea, daca n-au pornit cu cererea si cu binecuvantarea ocrotirii si calauzirii lui Dumnezeu.

De aceea s-a spus aici cat de insemnat este ca pasul nuntii, pasul casatoriei, sa se faca totdeauna sub indrumarea lui Dumnezeu si sub ascultarea Cuvantului si a sfaturilor Lui. Fericit este totdeauna acela care a pornit asa. Calatoria lui va fi binecuvantata, viata lui va fi fericita, urmasii lui vor fi fericiti si amintirea lui va fi binecuvantata in mijlocul poporului lui Dumnezeu.

Dar cat de trist sfarsesc multe din casniciile care nu au toata grija de la inceput ca, in tot ceea ce fac si in tot ceea ce planuiesc, sa ceara, sa primeasca si sa respecte calauzirea lui Dumnezeu.

S-a spus aici despre unirea celor doi, ca va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu nevasta sa si vor fi amandoi un singur trup .

Ce minunat ii indruma Cuvantul lui Dumnezeu pe parinti sa respecte libertatea si unirea celor doi casatoriti! Dar ce trist este ca, in multe casnicii, tatal si mama se amesteca pagubitor, indepartand de multe ori inima sotiei de sotul ei. Au dreptul, cred ei, adeseori, mai ales mamele fetelor sau ale baietilor, sa intervina in casatoria celor doi. Ei nu se mai gandesc ca baiatul lor sau fata lor nu mai este, in primul rand, de acum fata lor sau baiatul lor, ci este sotul sau sotia aceluia cu care s-a unit. i din cauza aceasta, pentru ca mama nu poate renunta la gandul ca tot ea trebuie sa ramana in primul rand, si mai departe inca, iubita si ascultata de catre fiul ei sau de catre fiica ei, adeseori tulbura si strica unirea celor doi. Parintii credinciosi insa trebuie sa stie de la inceput un lucru si anume: ca fiii nostri nu sunt in primul rand ai nostri, ci ei sunt fiii lui Dumnezeu. i Dumnezeu ni-i da numai ca noi sa-i crestem si sa-i indrumam, ca ei sa fie niste vrednici urmasi ascultatori ai lui Dumnezeu.

Nici noi nu suntem ai nostri. i noi suntem ai lui Dumnezeu si de aceea trebuie sa pastram o buna masura in toate lucrurile pe care le avem in primul rand datoria noastra fata de copiii nostri. Ei trebuie sa fie crescuti de catre noi cu simtamantul si cu incredintarea ca ei sunt ai lui Dumnezeu in primul rand, apoi ai nostri. Asa ar trebui sa-l creasca orice mama crestina pe copilul ei, ca in primul rand copilul sa nu spuna mama , ci sa spuna Iisus . Sa-L cunoasca intai pe Dumnezeu si sa-L iubeasca pe El, fiindca numai atunci copilul va fi cu adevarat un iubitor si al parintilor sai. Numai un copil care intai Il iubeste pe Dumnezeu mai mult decat pe tatal sau si pe mama sa, acela va iubi cu adevarat si pe mama sa, si pe tatal sau.

Cine iubeste intai pe mama si pe tata si apoi pe Dumnezeu, nu multa vreme va mai iubi pe tatal sau si pe mama sa.

In felul acesta, daca noi ascultam de Cuvantul lui Dumnezeu care spune: Va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu nevasta sa si vor fi un singur trup , si daca noi respectam Cuvantul lui Dumnezeu si nu ne insusim primii dreptul asupra copilului nostru ci lasam ca primul sa aiba dreptul sotul sau sau sotia sa, atunci vom fi cu adevarat si noi niste ascultatori copii ai lui Dumnezeu. i ne vom putea bucura totdeauna si de dragostea si de partasia ascultarii copiilor nostri fata de noi. Pentru ca in primul rand ei vor asculta de Dumnezeu si asa vom fi fericiti toti.

Am dori ca asupra acestor adevaruri sa gandeasca bine toti cei care ar fi trebu it sa gandeasca de la inceput, si acum vad ca e prea tarziu. Dar cei pentru care in ca nu e prea tarziu sa gandeasca asupra acestor lucruri, pentru ca aceasta este voia lui Dumnezeu; si impotriva voii lui Dumnezeu nu e bine sa se ridice nimeni. Oricine se ridica se ridica spre paguba lui si spre nefericirea sa. Dar cine asculta Cuvantul lui Dumnezeu, acela va fi binecuvantat intotdeauna, atat el, cat si urmasii sai.

Nunta aceasta, ca orice nunta, este o sarbatoare, este un praznic minunat. i s-a spus si se va spune mereu, facandu-se legatura intre tot ceea ce se intampla acum si tot ceea ce s-a intamplat inainte, mai ales la prilejurile descrise in Sfanta Evanghelie de care noi nu trebuie sa fim straini niciodata, mai ales in imprejurari de acestea. Se aminteste mereu despre nunta Fiului de Imparat de la Matei, capitolul 22, versetele 1 pana la 15. i se spune acolo ca la nunta aceasta a Imparatului au fost trimisi soli ce i-au chemat pe multi sa vina. Intai n-au fost chemati cei mici, ci cei din fruntea societatii, cei mai apropiati ai Imparatului. Dar cei la care au fost trimisi solii sa-i cheme au refuzat.

Unul a intrebat: Cum este Imparatul? Imparatul este milostiv, a raspuns solul. Atunci eu nu ma duc! a raspuns cel chemat. Cu cei milosi si cu cei care umbla mereu dupa mila nu mi-a placut sa ma duc niciodata. Eu nu vreau o nunta la care sa fie invitati milogii, saracii, lipsiti, cersetorii. Eu vreau o nunta la care sa fie cei de seama mea. i i-a spus solului: Nu ma duc!Un altul l-a intrebat pe sol: Cum e Imparatul? Imparatul este o inima iubitoare! i s-a raspuns.

Atunci cel care ura, cel care era razbunator, care era aspru a spus: Eu la o astfel de nunta nu ma duc! Nu-mi place sa se vorbeasca mereu despre iubire, mereu despre dragoste, despre lacrimi, despre intelegere, despre unitate Eu vreau dreptate! Eu vreau asprime! Nu ma duc! i nu s-a dus. Un altul a intrebat: Cum este Imparatul vostru? Imparatul nostru este darnic, spuse solul. Nu, raspunde cel chemat. Eu cu astfel de oameni nu vreau sa petrec. Vreau ca fiecare sa traiasca prin meritele sale, prin munca sa. Nu vreau lenesi. i a refuzat si el. i atunci Imparatul a trimis solii sai la altii si le-a zis: Duceti-va la colturile, la santurile, la raspantiile drumurilor si aduceti pe cei care vor fi acolo. i solii s-au dus si au spus unor oameni: Veniti, Imparatul va cheama la nunta!Ei insa, fiindca erau lipsiti si saraci, au spus: Cum este Imparatul vostru? Primeste el un om sarac si lipsit?Solul a spus: Da! Imparatul nostru astfel de suflete cauta. El se simte bine intotdeauna langa cei necajiti si parasiti.

Un vames a intrebat: Primeste Imparatul vostru pe vamesi? Eu sunt vinovat. Eu sunt pacatos. Eu sunt pierdut i solul a spus: Da, Imparatul nostru ii cauta chiar pe cei care sunt pierduti. El ii pofteste pe toti cei care sunt de departe. El are mila de toti cei care sunt necajiti si nesocotiti de altii. Veniti, ca Imparatul nostru va pofteste la nunta Sa.

Un altul a intrebat: Dar Imparatul vostru primeste acolo si fara haina de nunta? Eu n-am haina de nunta Da. Imparatul nostru este bogat si puternic. El ii imbraca pe toti cei care vin la El. Pe cei care vin pe usa din fata. Pe cei care asculta chemarea si vin cu credinta. El ii imbraca pe toti la usa de intrare. Celui care vine sa intre, oricum [ar fi], El ii da o haina. O haina frumoasa cu care poate sa stea oricand inaintea Imparatului, la masa LuiAtunci s-au ingramadit toti cei care erau lipsiti, toti cei care au vazut ca erau fara haina de nunta. i s-au dus la usa Imparatului. La poarta Imparatului erau solii Lui, care-i incredintau pe fiecare dintre ei ca Imparatul ii primeste. i cei care credeau si primeau invitatia capatau haina de nunta si se asezau la masa Imparatului.

Se spune in versetul 11 ca Imparatul a venit sa- i vada invitatii si a vazut acolo pe unul care nu avea haina de nunta si i-a zis: Prietene, dar cum ai intrat tu aici fara haina de nunta?Omul acela a amutit! asa spune Cuvantul lui Dumnezeu. Omul acela a amutit! Ce trist ca omul acela a amutit! A ajuns si el o data in fata Imparatului si a amutit. A tacut cand imparatul l-a intrebat: Cum ai ajuns tu aici?El putea sa spuna: Imparate, am auzit ca toti care vin aici sunt primiti Am auzit ca Tu esti darnic, ca Tu esti bun, ca Tu esti milostiv, ca Tu esti bogat. E-adevarat ca am ajuns aici fara haina de nunta, dar am venit incredintat ca Tu imi poti da si mie acea haina de nunta. Iata-ma venit cu nadejdea sa fiu imbracat si eu. Cred ca Tu esti milostiv si bun; da-mi si mie haina aceastaO, daca ar fi zis el atunci asa! Cum l-ar fi imbracat de cu bucurie Imparatul si cum i-ar fi spus si lui: Dati-i si lui o haina frumoasa! . Dar el a tacut, el a amutit. Fiindca venise poate cu un gand rau acolo. Pentru ca numai cel care vine cu un gand rau in casa celui bun tace, se ascunde, amuteste.

La orice praznic, cum este si praznicul acesta, Imparatul vine sa- i vada oaspetii. Domnul a spus cu sfintele Lui buze: Oriunde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, sunt si Eu acolo! Credem noi toti lucru acesta? Credem cu adevarat lucru acesta?Daca suntem crestini si daca spunem ca suntem credinciosi, atunci trebuie sa credem si acest lucru. Domnul Iisus, Imparatul nostru, este acum aici. De la inceput a fost chemat.

Nunta aceasta este o nunta a Lui. Sarbatoarea aceasta este o sarbatoare, in primul rand, a Lui. Un copil iubit al Lui, un suflet care s-a pregatit pentru slujba lui Dumnezeu are aceasta sarbatoare. La aceasta sarbatoare, chiar Stapanul sau, chiar Tatal sau sa nu fie? Ba da! Credeti aceasta din toata inima! Domnul Iisus, Imparatul nostru, este aici.

Daca inchideti un pic ochii cei trupesti si daca deschideti ochii cei sufletesti, Il veti vedea aici! El este cu adevarat aici. Sufletele care simt prin credinta, potrivit marimii credintei pe care o au, Il simt, Il vad pe Hristos aici. Traiesc in prezenta Lui ca in fata unei fiinte fizice, fiindca mai adevarat de cum este faptul ca noi ne vedem aici fata catre fata este faptul ca Hristos este aici in mijlocul nostru.

Cuvintele noastre nu intotdeauna pot cuprinde tot adevarul, intreg adevarul. Noi nu intotdeauna putem fi credinciosi cuvintelor si fagaduintelor noastre, dar Dumnezeul nostru, Care El Insusi este Adevarul, este intotdeauna credin cios fagaduintelor Lui. i oriunde a spus El: Eu sunt acolo! El si este acolo.

Credeti deci puternic ca Imparatul a venit sa- i vada oaspetii. Trece printre noi, se uita la fiecare dintre noi. Cerceteaza starea sufleteasca a fiecaruia dintre noi.

S-a spus aici asa de frumos despre haina de nunta. Se opreste El in fata fiecaruia dintre noi si, dincolo de aparentele noastre, de infatisarea noastra trupeasca si de pozitia noastra sociala, El se uita la starea noastra sufleteasca: avem noi oare sau nu avem haina de nunta?Am venit aici, stam la praznicul Sau. E un praznic sfant. S-a rostit inca de la inceput Numele Sfant al lui Dumnezeu si, cu lacrimi, din adancul inimii, s-a cerut prezenta lui Dumnezeu, venirea Lui in mijlocul nostru. Ca niste crestini care facem parte din aceasta sfanta si tainica Lucrarea a lui Dumnezeu, noi credem ca El este aici. Noi trebuie sa fim convinsi, deplin incredintati de acest Adevar.

Oriunde doi sau trei copii ai lui Dumnezeu traiesc prin credinta, umbla prin credinta si lucreaza prin credinta, ei au permanenta incredintare si convingere ca Hristos este cu noi, in noi, langa noi, printre noi. Oricine traieste acest adevar stie ca in mijlocul nostru acum este Imparatul nostru Hristos, pentru ca adevarate si vrednice de crezut sunt cuvintele lui Dumnezeu, Care a spus asa: Oriunde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, Eu sunt acolo! .

Sunt acolo, sa ascult rugaciunile lorSunt acolo, ca sa vad starea lorSunt acolo, ca sa cercetez inimile lorSunt acolo, ca sa vad cu ce gand si scop a venit fiecareSunt acolo, ca sa vad starea sufleteasca a fiecaruiaNu numai cand suntem aici Nu numai cand suntem la sfanta biserica, pentru ca sa ascultam Cuvantul lui Dumnezeu, ci pretutindeni si in orice loc noi suntem sub controlul luminii lui Dumnezeu, sub controlul voii lui Dumnezeu si al cunoasterii lui Dumnezeu. i suntem, daca ne deschidem inima totdeauna in fata Lui si nu ne ascundem niciodata cu nimic.

Daca avem o stare slaba, spunem: Da, Doamne, de-aia am venit, ca suntem neputinciosi, suntem saraci, suntem slabi, suntem orbi si suntem goi tim ca Tu esti Dumnezeu tim ca Tu esti Iubirea tim ca Tu esti Bunatatea tim ca Tu esti bogat in indurare si nesfarsit in mila Eu am venit sa-mi dai si mie din Harul Tau. Am venit sa ma vindeci, am venit sa ma ierti. Am venit sa ma primesti. Sunt un zdrentaros, haina mea cea scumpa de la Botez am zdrentuit-o si am intinat-o Am venit acum cu pocainta, sa-mi dai haina nasterii din nou .

Intre cele sapte Taine despre care se vorbeste si pe care noi le stim, ale Bisericii noastre, este si Taina Pocaintei. Taina aceasta a Pocaintei, ca si celelalte Taine, a capatat un prea sters inteles si un prea necunoscut inteles in inima si in viata multora dintre noi.

Taina Pocaintei este Taina Nasterii din Nou, pe care a cerut-o Mantuitorul cand a zis: Daca nu va veti naste din nou, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia lui Dumnezeu. Inchipuiti-va ca Hristos Se opreste acum in fata dumneavoastra si va intreaba: Prietene, cum ai intrat tu aici? Ai tu haina de nunta nasterea din nou sau nu o ai? Daca nu o ai, Eu ti-o pot da. Eu stau acum in fata ta, ca sa vad: doresti sau nu doresti aceasta haina de nunta? Dar te instiintez: fara haina de nunta nu vei putea lua parte la ospatul nuntii. Trec acum si te intreb: ai tu sau nu ai aceasta haina de nunta? Daca nu o ai, Eu sunt gata sa ti-o dau acuma, numai s-o doresti tu .

Taina Pocaintei este la indemana oricaruia dintre noi. Se cere insa ca noi sa fim sinceri in fata lui Dumnezeu, sa recunoastem ca nu o avem, daca nu o avem. i s-o cerem! i daca ne-o imbie Domnul, s-o si primim, prin credinta.

In Lucrarea lui Dumnezeu, in Biserica lui Dumnezeu, in poporul lui Dumnezeu, nimic nu se poate afla fara credinta. Credinta este cel dintai lucru care ni se cere fiecaruia, pentru ca este scris: Caci fara de credinta este cu neputinta sa fim placuti lui Dumnezeu . Pentru ca cine se apropie de El trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cel care Il cauta.

Deci avem nevoie...