De aceea vegheati si aduceti-va aminte ca timp de trei ani de zile, zi si noapte, n-am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi (Fapte 20, 31)! Slavit sa fie Domnul! Ne-am intalnit in ziua de astazi in acest loc unde n-am mai fost niciodata. Si poate nici nu ne-am gandit ca chiar []De aceea vegheati si aduceti-va aminte ca timp de trei ani de zile, zi si noapte, n-am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi (Fapte 20, 31)!Slavit sa fie Domnul!Ne-am intalnit in ziua de astazi in acest loc unde n-am mai fost niciodata. Si poate nici nu ne-am gandit ca chiar si aici, in acest oras si in aceste cladiri sa-Si faca Dumnezeu si El un loc pentru Sine.

De dragul Lui am venit aici fiecare. N-am fi venit nici unul dintre noi pentru altceva. Avem fiecare dintre noi un loc, un camin, un asternut, o masa si puteam sa stam acolo linistiti. Dar am auzit si am crezut din totdeauna si din toata inima noastra ca vine in locul acesta si Fiul lui Dumnezeu.

Si ca sa ne intalnim cu El, si ca sa mai stam o clipa cu El si la picioarele Lui, am dorit fiecare dintre noi sa ajungem pana aici, in acest nou camin, ca sa ne bucuram si sa vedem, si sa fim marturii, si sa ne aducem aminte fiecare cum Domnul Iisus a fost dorit si a fost chemat, si asteptat in locul acesta.

Caminul! Caminul este coltisorul de rai aici pe pamant! Spunea cineva: Nu-i nicaieri atat de bine ca acasa . Oriunde te duci, ori de unde te intorci, numai acasa, in caminul tau, te simti mai fericit.

Nicaieri nu te poti odihni ca si acolo.

Nicaieri nu te poti satura ca si acolo.

Nicaieri nu poti canta ca si acolo.

Nicaieri nu poti plange ca si acolo.

Nicaieri nu poti inalta o rugaciune ca si acolo.

O, caminul! El este intr-adevar un coltisor de rai. Dar coltisorul acesta de rai depinde de cei din camin. Cum se poarta fiecare in caminul sau.

Oamenii se poarta frumos in biserica De multe ori se poarta frumos si pe drum, cei ce au minte Se poarta frumos si la lucru, cei care sunt crescuti bine Se poarta frumos in adunare Se poarta frumos Numai in camin, cei mai multi se poarta mai urat! Si de aceea nu-i putere de viata in afara, de atatea ori.

Pentru ca de acolo din camin ar trebui sa plece toata puterea de iubire, de vorbire, de credinta a unei pilde vii de credincios.

Imi aduc aminte de doi tineri ca si tinerii nostri, in caminul carora am venit de prima data cu Iisus, sa le uram si noi ca pacea sa fie peste casa aceea si peste caminul acela! Acei doi tineri, la nunta lor, au primit un cadou. Spre deosebire de celelalte cadouri, cineva dintre cei dragi si cunoscuti le-a adus o pasare rara. Si le-au incredintat-o: O, tu, mire si mireasa! Noi nu v-am adus aur si argint. V-am adus un dar si noi pe care l-am primit si noi de la cei dragi ai nostri de demult. O, aceasta pasare este atat de rara, dar este o pasare si atat de scumpa! Nu poate sa locuiasca oriunde. Este foarte gingasa. Este foarte sensibila. Ii place sa traiasca numai in liniste. Sa nu auda nici un zgomot.

Daca in caminul vostru va fi liniste totdeaunaDaca voi, dimineata, in liniste veti putea sa va sculati si sa-I aduceti multumirea voastra lui Dumnezeu si rugaciunea pentru ziua in care intratiDaca la masa voastra veti putea sa fiti linistitiDaca la plecarea si la intoarcerea voastra voi veti putea sa fiti fara zgomotPasarea aceasta rara va va inviora si va va aduce atata fericire in caminul vostru!Dar aveti grija ca, in clipa cand aceasta pasare va simti zgomot in casa, usi sau linguri, sau farfurii trantite, lovite, sparte pasarea aceasta in orice zi va simti un zgomot, ea n-are sa mai ramana o clipa. Caci in multe camine, desi aceasta pasare a fost donata de cineva, ea nu dupa multa vreme s-a stins; si, daca a gasit fereastra deschisa, ea a zburat si n-a mai venit niciodata inapoi.

Aceasta pasare este fericirea!Fiecare dintre cei tineri, cand se casatoresc, doresc sa fie fericiti. Mirele doreste pentru mireasa lui fericire. Si viseaza ca avand-o, el ar fi cel mai fericit om. Fiecare mireasa viseaza si ea la fel despre mirele ei. Dar asa de putine camine si asa de putine locuri sunt asa cum se viseaza atunci, pentru ca din unele camine lipseste Hristos. Lipseste tocmai fericirea, pasarea aceasta rara pe care toti o doresc si dupa care toti suspina si pe care toti ar dori sa o aiba, sa o guste cu sete.

Fericirea! Din multe camine si din multe locuri zboara, se duce! In multe camine si in multe locuri ea se usuca. Si aceasta, fiindca acei doi au dorit ei sa fie fericiti oarecum, dar n-au observat ca fericirea este atat de gingasa si nu poate sa sufere nici un zgomot. La fiecare strigat, la fiecare pocnitura, ea suspina, ea plange si din multe locuri ea s-a dus si n-a mai venit.

Mi-am adus aminte de nunta aceasta binecuvantata unde a fost atata fericire, ca s-a varsat din belsug, cum se revarsa valurile apei cand vin de departe, bogate; s-a varsat pana peste margini, peste toti cei care au fost acolo.

Dar fericirea aceasta sfanta si dulce care este Hristos, am dori sa ramana vesnic si vesnic.

Am dori sa-i sfatuim pe cei dragi ai nostri sa faca ceea ce n-au facut multi in caminele lor si pentru care si-au pierdut fericirea si multi tot plang acum singuri pe drumuri, o viata intreaga, si nu o mai gasesc.

Fratii mei tineri, voi sa pastrati fericirea!In caminul vostru sa domneasca fericirea mereu!In caminul vostru sa ramana pacea!Despre caminul vostru sa poata spune oricine va trece pragul vostru ca a fost intr-un camin unde sunt cu adevarat niste credinciosi, unde sunt niste copii ai lui Dumnezeu.

Acolo unul cu altul se inteleg numai cu ochii.

Acolo fiecare ghiceste gandul celuilalt.

Acolo fiecare se gandeste cum sa-l faca fericit pe celalalt!Acolo-i fericirea! Acolo se umbla cu multa gingasie. Acolo se calca asa de usor si asa de gingas, ca nu cumva fericirea sa se stinga, sa se duca si sa nu mai vina.

M-am gandit in multe locuri, cand terminam o casa de facut si proprietarul zicea: Atunci si atunci o sa facem inaugurarea casei. Atunci o sa chemam neamurile si o sa petrecem in locul acesta de multe ori am suspinat: O, neamurile si petrecerile O, daca L-ati chema pe Hristos! O, daca L-ati chema pe Dumnezeu! Neamurile prea putin va vor ajuta, prea putin. N-o sa poata sa va faca fericiti Numai Hristos, numai Dumnezeu poate.

In rare locuri, in rare case, aceasta inaugurare se face cu Hristos, se face cu Dumnezeu, se face in Numele Lui. Asa ar trebui !Cum poate sa fie o fericire fara Dumnezeu?Cum poate sa fie fericire fara rugaciune?Cum oare doresc oamenii sa aiba de toate: si paine, si de toate celelalte, cand ei nu-L cunosc pe Hristos?O, un camin fericit cu Domnul Cat de rare sunt aceste camine si cat de scumpe! La acele rare si scumpe dorim sa fie adaugat si acest camin. Hristos sa se simta bine si fericit in locul acesta. Multi dintre tinerii care ajung nefericiti nu stiu de ce ajung atat de nefericiti. Ei nu stiu, ca nu-L cunosc pe Dumnezeu.

In caminul vostru drag, fericirea sa fie hranita.

Frate tanar si sora tanara, in orice dimineata va sculati acolo, udati fericirea voastra cu lacrimi, ca, in orice noapte va veti intoarce inapoi, s-ajungeti deodata, daca vreti s-o aveti si sa fie in casa voastra si sa se bucure si acei care v-au sfatuit cu lacrimi, din anii cei mai frumosi ai tineretii voastre. Multi tineri care n-au facut asa s-au trezit prea tarziu si-n zadar au plans apoi; fericirea zburata nu s-a mai intors niciodata inapoi, caci de unde zboara fericirea, ea nu mai vine iarasi.

Multi au spus: Eu nu sunt vinovat! Multe au spus: Eu n-am fost vinovata! Si totusi fericirea a zburat de peste caminul lor si nu s-a mai intors niciodata.

Spunea cineva: Eu n-am facut rau nimanui, mie nu mi-a trebuit a nimanui, eu n-am strajuit casa nimanui, eu n-am aprins, eu n-am luat avutul nimanui Dar numai pe Hristos L-ai rastignit. Numai pe Hristos L-ai alungat. Pe nimeni altul nu. Pe Hristos L-ai lovit. Numai pe Hristos L-ai batjocorit.

Sora mea credincioasa, fratele meu credincios! Este fericire in caminul tau? Acolo-i raiul! Ori de cate ori vei spune o vorba nepotrivita, ori de cate ori vei spune un cuvant rastit, fericirea plange, Hristos e cel ce plange. Ori de cate ori cantarea din camin se stinge, ori de cate ori in locul rugaciunii blestemul ia locul, Dumnezeu e lovit si tu L-ai rastignit. Tu I-ai batut cuie in maini si in coasta. Tu ai fost acela care ai facut sa moara iubirea.

Altii o cereau cu lacrimi si cu suspine. Tu, neimpacat si zburdalnic, ai lovit incoace si incolo cu ascutisul sabiei din limba ta si Dumnezeu S-a dus si a ramas numai numele ca acolo sunt credinciosi, ca au fost credinciosi.

Scumpele noastre surori, voi sunteti cel mai mult acasa. Voi sunteti cel mai mult in camin. Voi sa...