Taina lui Hristos nu suferă ispitire.
A vorbi despre acest punct este o problema capitala. Nasterea din nou, faptura cea noua, este mai mult decat necesara a se pune in atentie. A fost necesara totdeauna. Dar astazi, in imprejurarile, in contextul in care ne aflam, este necesar sa se accentueze mai mult aceasta problema capitala pe care o semnala si Patriarhul []A vorbi despre acest punct este o problema capitala. Nasterea din nou, faptura cea noua, este mai mult decat necesara a se pune in atentie. A fost necesara totdeauna. Dar astazi, in imprejurarile, in contextul in care ne aflam, este necesar sa se accentueze mai mult aceasta problema capitala pe care o semnala si Patriarhul Bisericii noastre. Pentru ca aceasta ne este insasi esenta mantuirii noastre. Aceasta ne este scopul pentru care traim: a ne dobandi mantuirea prin pocainta.
E necesar sa se vorbeasca, dar mai mult sa se traiasca aceasta taina a nasterii din nou. Fratele Traian spune si in Cararea Tineretii Curate si in Dreptarul Invataturii Sanatoase ca nasterea din nou este Taina Pocaintei in Biserica noastra. Pentru ca Biserica noastra invata ca prin Botez noi am capatat o nastere din nou. Dar nu despre aceasta prima nastere am vrea sa vorbim, ci despre cea de a doua nastere, despre cel de-al doilea botez, cel al lacrimilor pe care il semnaleaza Sfintii Parinti al pocaintei.
Am spus la inceput ca nasterea din nou este o Taina. Iar Sfantul Marcu Ascetul zice ca Taina lui Hristos nu sufera ispitire. Ea este mai presus de intelegerea noastra. Nu poate fi exprimata in cuvinte, pentru ca, daca ar putea fi exprimata in cuvinte, nu ar mai fi Taina.
Nu stie nimeni ce s-a intamplat, practic, in inima talharului de pe cruce. Noi stim doar ca el a spus cuvintele acelea ramase nemuritoare: Pomeneste-ma, Doamne, si pe mine cand vei veni in Imparatia Ta!. Desi atatia spun aceste cuvinte, totusi in inima lor nu se intampla nimic. Dar in inima lui sa intamplat ceva. In inima lui s-a produs o innoire, o transformare.
La fel, nu putem sti ce s-a intamplat in inima Mariei Magdalena, sau in inima lui Zaheu Vamesul, sau in inima Samarinencii. Noi putem face doar niste constatari pe marginea acestor evenimente. tim ca Maria Magdalena a ajuns o marturisitoare a lui Hristos pentru totdeauna. tim ca Samarineanca a murit pentru Hristos. N-a fost o intalnire de moment, n-a fost o nastere de moment, ci a fost o transformare care i-a marcat viata pentru tot timpul pe care l-a mai trait. Intreaga viata i-a fost marcata de intalnirea cu Hristos.
Nu stim sa spunem multe cuvinte nici chiar despre noi insine, care suferim aceasta transformare. tim doar ca este lucrarea lui Dumnezeu impreunata cu lucrarea omului. tim ca partea lui Dumnezeu este Cuvantul Lui si Duhul lui cel Sfant. tim, apoi, ca partea lui Dumnezeu care vine, prin Cuvant, lucreaza asupra mintii noastre, ca numai auzind Cuvantul lui Dumnezeu am putut sa suferim acea transformare, sa avem acea metanoia , acea gandire noua si, prin Duhul Lui, Care a lucrat asupra inimii noastre, am putut sa capatam o simtire noua, o sensibilitate noua. Aceea este partea lui Dumnezeu. i cealalta este partea noastra, care trebuie sa fie pocainta cea adevarata, lucrarea noastra impreunata cu lucrarea lui Dumnezeu, o pocainta de o asa masura care sa ne poata transforma sufletul si viata, care trebuie sa cuprinda neaparat conditiile acelea prin care a trecut fiul risipitor, si anume, sa ne cunoastem in primul rand starea noastra, pacatele noastre.
Cand venim la scaunul marturisirii, sa nu ne aflam in treaba doar. Ci sa avem constiinta si incredintarea aceasta ca noi am facut pacatele, noi suntem vinovati de ele si sa ni le marturisim, sa ne para rau din toata inima. Ca daca nu ne pare rau pentru ceea ce am facut, degeaba ne marturisim. Noi putem in fiecare zi sa venim la marturisire, dar n-am rezolvat nimic, daca nu ne hotaram pentru indreptare. Pe...
E necesar sa se vorbeasca, dar mai mult sa se traiasca aceasta taina a nasterii din nou. Fratele Traian spune si in Cararea Tineretii Curate si in Dreptarul Invataturii Sanatoase ca nasterea din nou este Taina Pocaintei in Biserica noastra. Pentru ca Biserica noastra invata ca prin Botez noi am capatat o nastere din nou. Dar nu despre aceasta prima nastere am vrea sa vorbim, ci despre cea de a doua nastere, despre cel de-al doilea botez, cel al lacrimilor pe care il semnaleaza Sfintii Parinti al pocaintei.
Am spus la inceput ca nasterea din nou este o Taina. Iar Sfantul Marcu Ascetul zice ca Taina lui Hristos nu sufera ispitire. Ea este mai presus de intelegerea noastra. Nu poate fi exprimata in cuvinte, pentru ca, daca ar putea fi exprimata in cuvinte, nu ar mai fi Taina.
Nu stie nimeni ce s-a intamplat, practic, in inima talharului de pe cruce. Noi stim doar ca el a spus cuvintele acelea ramase nemuritoare: Pomeneste-ma, Doamne, si pe mine cand vei veni in Imparatia Ta!. Desi atatia spun aceste cuvinte, totusi in inima lor nu se intampla nimic. Dar in inima lui sa intamplat ceva. In inima lui s-a produs o innoire, o transformare.
La fel, nu putem sti ce s-a intamplat in inima Mariei Magdalena, sau in inima lui Zaheu Vamesul, sau in inima Samarinencii. Noi putem face doar niste constatari pe marginea acestor evenimente. tim ca Maria Magdalena a ajuns o marturisitoare a lui Hristos pentru totdeauna. tim ca Samarineanca a murit pentru Hristos. N-a fost o intalnire de moment, n-a fost o nastere de moment, ci a fost o transformare care i-a marcat viata pentru tot timpul pe care l-a mai trait. Intreaga viata i-a fost marcata de intalnirea cu Hristos.
Nu stim sa spunem multe cuvinte nici chiar despre noi insine, care suferim aceasta transformare. tim doar ca este lucrarea lui Dumnezeu impreunata cu lucrarea omului. tim ca partea lui Dumnezeu este Cuvantul Lui si Duhul lui cel Sfant. tim, apoi, ca partea lui Dumnezeu care vine, prin Cuvant, lucreaza asupra mintii noastre, ca numai auzind Cuvantul lui Dumnezeu am putut sa suferim acea transformare, sa avem acea metanoia , acea gandire noua si, prin Duhul Lui, Care a lucrat asupra inimii noastre, am putut sa capatam o simtire noua, o sensibilitate noua. Aceea este partea lui Dumnezeu. i cealalta este partea noastra, care trebuie sa fie pocainta cea adevarata, lucrarea noastra impreunata cu lucrarea lui Dumnezeu, o pocainta de o asa masura care sa ne poata transforma sufletul si viata, care trebuie sa cuprinda neaparat conditiile acelea prin care a trecut fiul risipitor, si anume, sa ne cunoastem in primul rand starea noastra, pacatele noastre.
Cand venim la scaunul marturisirii, sa nu ne aflam in treaba doar. Ci sa avem constiinta si incredintarea aceasta ca noi am facut pacatele, noi suntem vinovati de ele si sa ni le marturisim, sa ne para rau din toata inima. Ca daca nu ne pare rau pentru ceea ce am facut, degeaba ne marturisim. Noi putem in fiecare zi sa venim la marturisire, dar n-am rezolvat nimic, daca nu ne hotaram pentru indreptare. Pe...
