Avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat…
Cuvant la Apostolul din Duminica a 6-a dupa Rusalii (Rom12, 6-14; Tit 3, 8-15 ) Suntem in plina scoala a Harului. Viata in Hristos se construieste din generatie in generatie, Biserica neavand un punct final al educarii sufletului nostru intru Imparatia lui Dumnezeu. Dintre darurile primite pentru a rezista in scoala Duhului, cea mai de []Cuvant la Apostolul din Duminica a 6-a dupa Rusalii (Rom12, 6-14; Tit 3, 8-15 )Suntem in plina scoala a Harului. Viata in Hristos se construieste din generatie in generatie, Biserica neavand un punct final al educarii sufletului nostru intru Imparatia lui Dumnezeu. Dintre darurile primite pentru a rezista in scoala Duhului, cea mai de pret este intelegerea planului lui Dumnezeu. In raport cu acesta, cautam sa plinim voia lui Dumnezeu, pe cat ne este cu putinta. De aceea una dintre cele mai frumoase rugaciuni de bucurie a omului duhovnicesc este cea pe care ne-a daruit- o Fericitul Ieronim Grecul: Eu voiesc sa voiesc voia Domnului .
Tema aceasta este foarte des intalnita la Sfantul Pavel. E un bun pedagog in Hristos, am spune astazi. Dar cine mai are nevoie de Hristos azi in ecuatia educarii sale? Uneori, nici crestinii. Ce ne spune el? Mai intai ca jertfim trupurile noastre ca pe o jertfa vie, sfanta si bineplacuta lui Dumnezeu (Romani 12, 1). Ne arata ca omul este fiinta educabila in Hristos numai trup si suflet. Cand o latura a alcatuirii umane lipseste, educatia se dezechilibreaza. Porunca de a nu ne potrivi astui veac, ci sa schimbam prin innoirea mintii (Romani 12, 2) cere de la sine si conlucrarea cu harul, despre care el ne spune ca articuleaza madularele Bisericii.
Pentru ca Biserica nu e suma de oameni, ci vadul de Har prin care trecand faptuirile noaste impreuna se identifica si se rodesc unele pe altele. Apoi Apostolul insira darurile asa cum se manifestau ele atunci: proorocia, slujirea, invatarea, indemnarea, iconomia asistentei celor din nevoi, conducerea comunitatii, lucrarea milei lui Dumnezeu Niciuna din harismele acestea nu au pierit cu totul. Unele insa nu mai conteaza. De unde si dezechilibrul moral al economiilor in care traim, al comunitatilor in care ne faptuim vietile. Cat de logic duhovniceste suna in gura Sf. Ap. Pavel fiecare harisma cu ajutorul de Har de care este nevoie sa se implineasca in trupul tainic al Bisericii! Sa luam aminte la primul dar, acela al proorocilor. Sa proorocim dupa masura credintei! (Romani 12, 6). Cum, nu cunoasterea te face prooroc? Nu modul cum le legi si cum le dezlegi ca toti cei din jur sa iti dea dreptate? Ce spune Pavel Apostolul, convertitul din praful drumului, este ca mereu exista un martor din afara sistemului de valori care masoara apartenenta ta la sistemul de valori ce aduc mantuirea. i tot astfel este cu invatatura, care are drept coechipier de har sarguinta. Nu este simplu. In fond, fiecare dar al lui Dumnezeu trebuie fidelizat prin efortul tau ca om. Va propun sa ne ajutam de un text al Sfantului Antonie cel mare, din Filocalie: Dupa cum fiecare mestesug isi arata puterea infrumusetand materialele supuse lui, ca de pilda unul prelucrand lemnul, altul prelucrand arama, altul argintul sau aurul, tot asa si noi trebuie sa ne aratam ca suntem oameni cu adevarat rationali prin deprinderea intru viata virtuoasa si placuta lui Dumnezeu, si nu numai prin forma trupului. Iar sufletul cu adevarat rational si iubitor de Dumnezeu indata pricepe toate ale vietii, castiga indrumarea plina de dragoste a lui Dumnezeu, Ii multumeste cu adevarat si catre El isi are tot zborul si toata cugetarea (Invataturi despre viata morala, cap. 15, Filocalia 1, ed. 2008, p. 16).
Daca reprivim la textul filocalic, vedem si sensul adanc al Duminicii acesteia, dedicata vindecarii...
Tema aceasta este foarte des intalnita la Sfantul Pavel. E un bun pedagog in Hristos, am spune astazi. Dar cine mai are nevoie de Hristos azi in ecuatia educarii sale? Uneori, nici crestinii. Ce ne spune el? Mai intai ca jertfim trupurile noastre ca pe o jertfa vie, sfanta si bineplacuta lui Dumnezeu (Romani 12, 1). Ne arata ca omul este fiinta educabila in Hristos numai trup si suflet. Cand o latura a alcatuirii umane lipseste, educatia se dezechilibreaza. Porunca de a nu ne potrivi astui veac, ci sa schimbam prin innoirea mintii (Romani 12, 2) cere de la sine si conlucrarea cu harul, despre care el ne spune ca articuleaza madularele Bisericii.
Pentru ca Biserica nu e suma de oameni, ci vadul de Har prin care trecand faptuirile noaste impreuna se identifica si se rodesc unele pe altele. Apoi Apostolul insira darurile asa cum se manifestau ele atunci: proorocia, slujirea, invatarea, indemnarea, iconomia asistentei celor din nevoi, conducerea comunitatii, lucrarea milei lui Dumnezeu Niciuna din harismele acestea nu au pierit cu totul. Unele insa nu mai conteaza. De unde si dezechilibrul moral al economiilor in care traim, al comunitatilor in care ne faptuim vietile. Cat de logic duhovniceste suna in gura Sf. Ap. Pavel fiecare harisma cu ajutorul de Har de care este nevoie sa se implineasca in trupul tainic al Bisericii! Sa luam aminte la primul dar, acela al proorocilor. Sa proorocim dupa masura credintei! (Romani 12, 6). Cum, nu cunoasterea te face prooroc? Nu modul cum le legi si cum le dezlegi ca toti cei din jur sa iti dea dreptate? Ce spune Pavel Apostolul, convertitul din praful drumului, este ca mereu exista un martor din afara sistemului de valori care masoara apartenenta ta la sistemul de valori ce aduc mantuirea. i tot astfel este cu invatatura, care are drept coechipier de har sarguinta. Nu este simplu. In fond, fiecare dar al lui Dumnezeu trebuie fidelizat prin efortul tau ca om. Va propun sa ne ajutam de un text al Sfantului Antonie cel mare, din Filocalie: Dupa cum fiecare mestesug isi arata puterea infrumusetand materialele supuse lui, ca de pilda unul prelucrand lemnul, altul prelucrand arama, altul argintul sau aurul, tot asa si noi trebuie sa ne aratam ca suntem oameni cu adevarat rationali prin deprinderea intru viata virtuoasa si placuta lui Dumnezeu, si nu numai prin forma trupului. Iar sufletul cu adevarat rational si iubitor de Dumnezeu indata pricepe toate ale vietii, castiga indrumarea plina de dragoste a lui Dumnezeu, Ii multumeste cu adevarat si catre El isi are tot zborul si toata cugetarea (Invataturi despre viata morala, cap. 15, Filocalia 1, ed. 2008, p. 16).
Daca reprivim la textul filocalic, vedem si sensul adanc al Duminicii acesteia, dedicata vindecarii...
