S-a întâmplat în 23 iulie 1951
S-a intamplat in 23 iulie 1951 was first posted on iulie 23, 2020 at 4:13 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 23 iulie 1951: A murit Petain, maresal al Frantei cel care a ocupat functia de ef al Statului in Regimul de la Vichy; invingator la Verdun, a murit in inchisoare. Philippe P tain (Henri Philippe Benoni Omer Joseph P tain) (n. 24 aprilie 1856) a fost un maresal al Frantei care a ocupat functia de sef al statului in Regimul de la Vichy (Chef de l tat Fran ais) din 1940 pana in 1944. P tain, care in 1940 avea 84 de ani, a fost cel mai in varsta sef al statului francez din toate timpurile. Erou din Primul Razboi Mondial, actiunile sale din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial l-au adus in fata tribunalului care l-a condamnat la moarte cu anularea drepturilor si onorurilor civice si militare pentru inalta tradare si colaborationism cu Germania Nazista. Condamnarea la pedeapsa capitala a fost comutata de Charles de Gaulle in inchisoare pe viata. In zilele noastre, P tain este considerat un tradator, iar p tainisme este un termen peiorativ folosit pentru definirea unui anumit tip de politica reactionara. P tain s-a nascut in Cauchy- -la-Tour (departamentul Pas-de-Calais, nordul Fantei) in 1856. Unchiul sau, parintele Lefebrve, a fost un preot catolic, fost luptator in armata lui Napoleon Bonaparte. Petain s-a inrolat in armata franceza in 1876, iar in 1887 a fost admis la Academia Militara Saint-Cyr si mai apoi la Scoala Superioara de Razboi din Paris. El a avansat incet in cariera, in parte din cauza respingerii filozofiei armatei franceze cu privire la asaltul sustinut de infanterie, fiind in favoarea focului incrucisat ucigator . Tacticile aparate de el s-au dovedit in cele din urma corecte in timpul primului razboi mondial. In 1890 a fost avansat la gradul de capitan, iar in 1900 a devenit maior comandant de batalion. Spre deosebire de cei mai multi ofiteri francezi, a fost repartizat numai in garnizoane din Franta continentala, nu si in Africa sau Indochina. In 1911 a devenit comandantul Regimentului al 33-lea de infanterie din Arras. Tanarul locotenent Charles de Gaulle, care a fost sub comanda lui in acele vremuri, scria despre aceasta perioada ca: primul colonel, P tain, m-a invatat Arta Conducerii . In primavara anului 1914, P tain a primit comanda unei brigazi, desi mai avea inca gradul de colonel. Cum i se spusese ca nu va fi niciodata inaintat la gradul de general, el si-a cumparat o casa unde dorea sa se retraga la pensionare. Avea deja varsta de 58 de ani. P tain s-a remarcat in timpul luptelor primului razboi mondial, fiind mai tarziu considerat un erou si un salvator al Verdunului . La sfarsitul lunii august 1914, el a fost avansat rapid la gradul de general de brigada si i s-a dat comanda Diviziei a 6-a in timpul primei batalii de la Marna. In octombrie 1914 a fost avansat la comanda Corpului al 33-lea de armata. Dupa luptele din primavara anului 1915 (a treia batalie din Artois), a primit comanda Armatei a 2-a pe care a condus-o in ofensiva din Champagne din toamna aceluiasi an. In aceasta perioada si-a cucerit faima de cel mai de succes comandant de pe frontul de vest. P tain a comandat Armata a 2-a la inceputul Bataliei de la Verdun. In timpul desfasurarii bataliei a fost promovat Comandant al Grupului de Armate Centru, compus din 52 de divizii. I-a fost atribuita faimoasa fraza Nu vor trece! franceza On ne passe pas! desi, in realitate a fost rostita de Robert Nivelle, succesorul sau la comanda Armatei a 2-a, care avea sa-l inlocuiasca in 1916 pe Joseph Joffre in functia de comandant suprem francez. Datorita uriasului sau prestigiu militar, P tain a ocupat pentru putina vreme functia de sef al Marelui Stat Major, dupa care l-a inlocuit pe Nivelle in 1917 in functia de comandant suprem al armatei franceze, dupa dezastrul ofensivei Nivelle si rebeliunea soldatilor francezi care a urmat dezastrului. P tain a inabusit revolta soldatilor prin pedepse selective ale liderilor rasculatilor, dar, in acelasi timp, a imbunatatit conditiile de viata ale soldatilor (hrana, imbracaminte si incartiruire, plus mai multe permisii) si a promis ca, pe viitor, vietile militarilor sa nu mai fie sacrificate in ofensive fara rost. P tain a planificat si condus o serie de ofensive cu obiectiv limitat incununate cu succes in ultima parte a anului 1917, dar, spre deosebire de englezi, nu s-a angajat in nicio ofensiva majora pana la venirea grosului trupelor americane in vara anului 1918. In anul 1918 au avut loc cateva dintre cele mai importante ofensive germane de pe frontul de vest. Prima dintre acestea, Michael (martie), a amenintat ruperea frontului in doua prin separarea armatelor franceze de cele britanice. Dupa ce P tain a amenintat ca se va retrage spre Paris, Ferdinand Foch a fost numit Generalissim Aliat, coordonator al tuturor fortelor aliate. A treia ofensiva din acel an, Blucher (mai), a dus la un important castig teritorial german in Aisne. In timpul acestei ofensive, comandantul armatei franceze vizate de atac a ignorat ordinele lui P tain, lasandu-si oamenii din subordine sa cada victime ale bombardamentului initial masiv al germanilor. La sfarsitul aceluiasi an, P tain a fost trecut sub ordinele lui Foch, care si-a asumat treptat responsabilitatea pentru conducerea ofensivelor aliate. P tain a fost avansat la gradul de maresal in noiembrie 1918. P tain nu s-a casatorit decat dupa razboi. Despre el au circulat zvonuri ca ar fi fost un afemeiat, iar, in momentul declansarii bataliei de la Verdun, ar fi fost adus pe front direct din alcovul uneia dintre multele sale amante. Dupa razboi, P tain s-a casatorit cu o veche iubita, Madame Hardon, care a ramas alaturi de el pana la sfarsitul vietii.
La sfarsitul razboiului a fost incurajat sa intre in politica, dar a preferat sa ramana in armata, comandand trupele franceze participante la razboiul din Rif (1920) si in al doilea razboi marocan in 1925. P tain s-a retras in cele din urma ca Inspector general al armatei, la varsta de 75 de ani, in 1931. In 1934 a fost numit in cadrul cabinetului francez ca ministru de razboi sau ca secretar de stat In aceasta perioada a fost unul dintre promotorii politicii impaciuitoriste fata de Germania nazista. Dupa victoria lui Franco in razboiul civil spaniol, P tain a fost numit ambasador la Madrid in martie 1939.
Pana in vara anului 1940, P tain a fost un personaj foarte pretuit atat in tara cat si in strainatate. Premierul francez Paul Reynaud l-a cooptat in cabinet impreuna cu generalul Maxime Weygand si nou promovatul general de brigada de Gaulle, sperand ca acest trio va ajuta la reinnoirea spiritului de rezistenta si al patriotismului francezilor. ...