Cât de săracă ar fi ţara noastră fără Oastea Domnului şi cât de minunată e chemarea Oastei Domnului
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Preacucernici si preaiubiti parinti, Preaiubiti frati si surori, Slavit sa fie Domnul! Suntem la Sfanta Liturghie, iar Sfanta Liturghie are in centru savarsirea Tainei Sfintei Euharistii. Cuvantul euharistie inseamna multumire. Noi suntem aici ca sa multumim; sa multumim lui Dumnezeu Cel Care, prin Fiul []In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Preacucernici si preaiubiti parinti,Preaiubiti frati si surori,Slavit sa fie Domnul!Suntem la Sfanta Liturghie, iar Sfanta Liturghie are in centru savarsirea Tainei Sfintei Euharistii. Cuvantul euharistie inseamna multumire. Noi suntem aici ca sa multumim; sa multumim lui Dumnezeu Cel Care, prin Fiul Sau si intru Fiul Sau Cel preaiubit, a savarsit lucrarea dumnezeiasca atat de importanta, atat de inalta, de necuprinsa, a mantuirii noastre. Euharistia! Multumire! Trebuie insa sa dorim sa ajungem a trai aceasta multumire nu numai in Sfanta Liturghie, ci in toata viata noastra. Un om credincios traieste necontenit si tot mai deplin si mai inalt aceasta multumire. El nu mai este un om care e mancat si marcat de tot felul de contrarietati, de nemultumiri, de razvratiri, pentru ca sufletul ii este plin de aceasta multumire care implica darurile Duhului Sfant, care implica dragostea, care implica bucuria, care implica pacea, indelunga-rabdarea Toate darurile Duhului Sfant sunt cuprinse in aceasta stare de adanca multumire pe care o traim in Hristos.
Multumim pentru lucrarea minunata a mantuirii din care face parte propovaduirea Evangheliei si lucrarea ucenicilor prin care s-a propovaduit Evanghelia. Am auzit astazi Evanghelia de la Matei, capitolul 4, despre chemarea primilor ucenici: doua perechi de frati, Simon si Andrei si Iacob si Ioan. Cat de clara este lucrarea Mantuitorului prin care implica pe oameni in mantuire! Da, Dumnezeu ne implica pe noi in lucrarea de mantuire. Mantuirea este un har, un dar minunat si o lucrare minunata a lui Dumnezeu. Dar noi suntem chemati sa conlucram la mantuire; ea nu se face pentru oameni fara oameni. Citeam aseara o recenzie, care se vrea binevoitoare, la o carte de care se vorbeste oarecum in zilele noastre, a unui om de cultura roman Gabriel Liiceanu. El a publicat, acum cateva saptamani, o carte cu titlul acesta: Iisus al meu . El, care se considera un agnostic, un necredincios, isi permite sa vorbeasca indraznet la adresa lui Dumnezeu. A propos de situatia lumii si a omului, el Ii reproseaza Dumnezeului Bibliei ca ar fi creat o lume nu destul de buna, dupa care a trebuit sa dea mortii pe Fiul Sau, ca sa faca buna acea lume nu destul de buna. Va dati seama ce neintelegere crasa a ceea ce inseamna creatia lui Dumnezeu si a ceea ce inseamna mantuirea lui Dumnezeu! In primul rand, greseala lui este ca nu intelege ceea ce Sfanta Scriptura spune foarte lamurit, ca Dumnezeu a creat lumea nu numai buna, ci foarte buna. Foarte buna! Mantuitorul Hristos a venit in lume nu pentru ca sa faca buna lumea care ar fi fost creata rau. Se ridica iarasi importanta problema privind originea si natura raului. De unde vine raul? Nu de la Dumnezeu! Raul vine din vointa libera a fapturilor rationale, a ingerilor si a oamenilor. Dumnezeu, creandu-l pe om, i-a dat vointa libera si l-a chemat sa fie impreuna-lucrator cu El. L-a pus ca pe un rege al fapturii, ca sa conduca faptura spre o si mai mare inaltare. Sfintii Parinti spun ca omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, dar ca prin propria lui conlucrare cu Dumnezeu trebuia sa castige asemanarea cu Dumnezeu si sa ajunga la tinta pentru care a fost creat. Raul vine din pacat, iar pacatul este rodul vointei libere. i asa cum omul cu voia lui a pacatuit, tot asa omul este chemat, in Hristos, sa-si implice propria voie in lucrarea de mantuire. Din pricina caderii omului sub jugul greu al pacatului a trebuit sa moara Hristos pe cruce, deci din pricina noastra si pentru noi, iar nu pentru ca Dumnezeu nu ar fi creat lumea destul de buna. Acel Iisus pe care autorul amintit il numeste al sau nu este de fapt Iisus, ci este un personaj care nu exista, care nu a existat niciodata. Iisus Hristos Mantuitorul este Altcineva, pe Care Il cunosc cei care Ii sunt ucenici, nu vrajmasi. Vrajmasii intotdeauna L-au confundat pe Iisus cu orice altceva si cu orice altcineva. Vrajmasii intotdeauna I-au adus si-I aduc lui Iisus acuze nedrepte si hule dupa voia celui rau, care este vrajmasul lui Dumnezeu. Daca si noi am marturisi cum o si facem , daca am marturisi fiecare in parte, noi, credinciosii, despre Iisus al meu, oare am putea spune destul de bine cine este Iisus, cu adevarat, pentru noi?Or, pentru aceasta, trebuie sa ne straduim sa-L cunoastem tot mai indeaproape pe Mantuitorul. Astfel vom putea spune tot mai bine si tot mai adecvat Cine este Mantuitorul Iisus Hristos pentru noi. La Cezareea lui Filip, dupa ce i-a intrebat pe ucenici: Cine zic oamenii ca sunt Eu? precum si azi ne intreaba pe noi, si noi trebuie sa stim sa raspundem ce zic oamenii despre Iisus , a urmat intrebarea si mai importanta: Dar voi cine ziceti ca sunt? O intrebare la care vom raspunde adecvat in masura nu numai a familiaritatii noastre cu Iisus, ci mai ales in masura credinciosiei noastre fata de Domnul si fata de chemarea de a-I fi marturisitori.
Domnul i-a chemat pe primii Sai ucenici, ne spune Evanghelia de astazi, pe cei doi fii ai lui Iona si pe cei doi fii ai lui Zevedeu, pe Simon si Andrei, pe Iacov si pe Ioan, cu acest cuvant: Veniti dupa Mine! Ei erau pescari. Poate ca lor li se parea ca meseria lor este foarte importanta. Da, orice meserie omeneasca este importanta, orice activitate care contribuie la viata oamenilor. Dar Mantuitorul le spune: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iata cea mai importanta chemare! Pentru ca, fara lucrarea ucenicilor lui Hristos, oamenii sunt pierduti. Toata puterea lor, toata trufia lor, toata intelepciunea lor, toata stiinta lor nu valoreaza nimic, daca nu li se trimit oamenilor ucenici ai Mantuitorului Hristos, care sa-i cheme la El si la harul mantuirii Sale. Da, Mantuitorul i-a trimis atunci pe ucenici. Cat de importanta a fost si este lucrarea lor! V-ati imaginat vreodata cum ar fi aratat lumea noastra fara lucrarea apostolilor; daca lumea noastra, pe care noi o cunoastem cum o cunoastem, asa rea cum este, ar fi fost lipsita de marturisirea apostolilor, de prezenta lucrarii lor si a urmasilor lor, de Duhul Sfant, de Biserica?Oamenii fara Dumnezeu isi imagineaza mereu, ca un vis, ca un ideal al lor, o lume fara Hristos si fara Biserica. Mereu fac planuri pe tema asta si isi propun sa o termine repejor cu Biserica. Nu sunt primii. De 2000 de ani tot astfel de proiecte au fost, de la sinedristii din vremea apostolilor, cei care le-au poruncit apostolilor sa nu mai vorbeasca in numele lui Iisus Hristos, pana la imparatii romani care au vrut sa starpeasca, dintre granitele imperiului, Evanghelia si Biserica, pana la ultimul mare prigonitor roman Diocletian si colaboratorii sai, cand a fost decretat acel non licet esse christianos (nu mai este voie sa fie crestini ) Pana astazi rasuna aceleasi cuvinte si se imagineaza aceleasi proiecte. Li se pare lor ca ce lume ar putea ei construi, dupa planul celui rau, desigur, daca nu le-ar sta in cale Biserica, daca nu le-ar sta in cale Evanghelia. Dar noi ne ingrozim cand ne imaginam o astfel de lume. Altfel ar fi fost lumea noastra, daca Mantuitorul nu i-ar fi chemat pe ucenici la ceea ce i-a...
Preacucernici si preaiubiti parinti,Preaiubiti frati si surori,Slavit sa fie Domnul!Suntem la Sfanta Liturghie, iar Sfanta Liturghie are in centru savarsirea Tainei Sfintei Euharistii. Cuvantul euharistie inseamna multumire. Noi suntem aici ca sa multumim; sa multumim lui Dumnezeu Cel Care, prin Fiul Sau si intru Fiul Sau Cel preaiubit, a savarsit lucrarea dumnezeiasca atat de importanta, atat de inalta, de necuprinsa, a mantuirii noastre. Euharistia! Multumire! Trebuie insa sa dorim sa ajungem a trai aceasta multumire nu numai in Sfanta Liturghie, ci in toata viata noastra. Un om credincios traieste necontenit si tot mai deplin si mai inalt aceasta multumire. El nu mai este un om care e mancat si marcat de tot felul de contrarietati, de nemultumiri, de razvratiri, pentru ca sufletul ii este plin de aceasta multumire care implica darurile Duhului Sfant, care implica dragostea, care implica bucuria, care implica pacea, indelunga-rabdarea Toate darurile Duhului Sfant sunt cuprinse in aceasta stare de adanca multumire pe care o traim in Hristos.
Multumim pentru lucrarea minunata a mantuirii din care face parte propovaduirea Evangheliei si lucrarea ucenicilor prin care s-a propovaduit Evanghelia. Am auzit astazi Evanghelia de la Matei, capitolul 4, despre chemarea primilor ucenici: doua perechi de frati, Simon si Andrei si Iacob si Ioan. Cat de clara este lucrarea Mantuitorului prin care implica pe oameni in mantuire! Da, Dumnezeu ne implica pe noi in lucrarea de mantuire. Mantuirea este un har, un dar minunat si o lucrare minunata a lui Dumnezeu. Dar noi suntem chemati sa conlucram la mantuire; ea nu se face pentru oameni fara oameni. Citeam aseara o recenzie, care se vrea binevoitoare, la o carte de care se vorbeste oarecum in zilele noastre, a unui om de cultura roman Gabriel Liiceanu. El a publicat, acum cateva saptamani, o carte cu titlul acesta: Iisus al meu . El, care se considera un agnostic, un necredincios, isi permite sa vorbeasca indraznet la adresa lui Dumnezeu. A propos de situatia lumii si a omului, el Ii reproseaza Dumnezeului Bibliei ca ar fi creat o lume nu destul de buna, dupa care a trebuit sa dea mortii pe Fiul Sau, ca sa faca buna acea lume nu destul de buna. Va dati seama ce neintelegere crasa a ceea ce inseamna creatia lui Dumnezeu si a ceea ce inseamna mantuirea lui Dumnezeu! In primul rand, greseala lui este ca nu intelege ceea ce Sfanta Scriptura spune foarte lamurit, ca Dumnezeu a creat lumea nu numai buna, ci foarte buna. Foarte buna! Mantuitorul Hristos a venit in lume nu pentru ca sa faca buna lumea care ar fi fost creata rau. Se ridica iarasi importanta problema privind originea si natura raului. De unde vine raul? Nu de la Dumnezeu! Raul vine din vointa libera a fapturilor rationale, a ingerilor si a oamenilor. Dumnezeu, creandu-l pe om, i-a dat vointa libera si l-a chemat sa fie impreuna-lucrator cu El. L-a pus ca pe un rege al fapturii, ca sa conduca faptura spre o si mai mare inaltare. Sfintii Parinti spun ca omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, dar ca prin propria lui conlucrare cu Dumnezeu trebuia sa castige asemanarea cu Dumnezeu si sa ajunga la tinta pentru care a fost creat. Raul vine din pacat, iar pacatul este rodul vointei libere. i asa cum omul cu voia lui a pacatuit, tot asa omul este chemat, in Hristos, sa-si implice propria voie in lucrarea de mantuire. Din pricina caderii omului sub jugul greu al pacatului a trebuit sa moara Hristos pe cruce, deci din pricina noastra si pentru noi, iar nu pentru ca Dumnezeu nu ar fi creat lumea destul de buna. Acel Iisus pe care autorul amintit il numeste al sau nu este de fapt Iisus, ci este un personaj care nu exista, care nu a existat niciodata. Iisus Hristos Mantuitorul este Altcineva, pe Care Il cunosc cei care Ii sunt ucenici, nu vrajmasi. Vrajmasii intotdeauna L-au confundat pe Iisus cu orice altceva si cu orice altcineva. Vrajmasii intotdeauna I-au adus si-I aduc lui Iisus acuze nedrepte si hule dupa voia celui rau, care este vrajmasul lui Dumnezeu. Daca si noi am marturisi cum o si facem , daca am marturisi fiecare in parte, noi, credinciosii, despre Iisus al meu, oare am putea spune destul de bine cine este Iisus, cu adevarat, pentru noi?Or, pentru aceasta, trebuie sa ne straduim sa-L cunoastem tot mai indeaproape pe Mantuitorul. Astfel vom putea spune tot mai bine si tot mai adecvat Cine este Mantuitorul Iisus Hristos pentru noi. La Cezareea lui Filip, dupa ce i-a intrebat pe ucenici: Cine zic oamenii ca sunt Eu? precum si azi ne intreaba pe noi, si noi trebuie sa stim sa raspundem ce zic oamenii despre Iisus , a urmat intrebarea si mai importanta: Dar voi cine ziceti ca sunt? O intrebare la care vom raspunde adecvat in masura nu numai a familiaritatii noastre cu Iisus, ci mai ales in masura credinciosiei noastre fata de Domnul si fata de chemarea de a-I fi marturisitori.
Domnul i-a chemat pe primii Sai ucenici, ne spune Evanghelia de astazi, pe cei doi fii ai lui Iona si pe cei doi fii ai lui Zevedeu, pe Simon si Andrei, pe Iacov si pe Ioan, cu acest cuvant: Veniti dupa Mine! Ei erau pescari. Poate ca lor li se parea ca meseria lor este foarte importanta. Da, orice meserie omeneasca este importanta, orice activitate care contribuie la viata oamenilor. Dar Mantuitorul le spune: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iata cea mai importanta chemare! Pentru ca, fara lucrarea ucenicilor lui Hristos, oamenii sunt pierduti. Toata puterea lor, toata trufia lor, toata intelepciunea lor, toata stiinta lor nu valoreaza nimic, daca nu li se trimit oamenilor ucenici ai Mantuitorului Hristos, care sa-i cheme la El si la harul mantuirii Sale. Da, Mantuitorul i-a trimis atunci pe ucenici. Cat de importanta a fost si este lucrarea lor! V-ati imaginat vreodata cum ar fi aratat lumea noastra fara lucrarea apostolilor; daca lumea noastra, pe care noi o cunoastem cum o cunoastem, asa rea cum este, ar fi fost lipsita de marturisirea apostolilor, de prezenta lucrarii lor si a urmasilor lor, de Duhul Sfant, de Biserica?Oamenii fara Dumnezeu isi imagineaza mereu, ca un vis, ca un ideal al lor, o lume fara Hristos si fara Biserica. Mereu fac planuri pe tema asta si isi propun sa o termine repejor cu Biserica. Nu sunt primii. De 2000 de ani tot astfel de proiecte au fost, de la sinedristii din vremea apostolilor, cei care le-au poruncit apostolilor sa nu mai vorbeasca in numele lui Iisus Hristos, pana la imparatii romani care au vrut sa starpeasca, dintre granitele imperiului, Evanghelia si Biserica, pana la ultimul mare prigonitor roman Diocletian si colaboratorii sai, cand a fost decretat acel non licet esse christianos (nu mai este voie sa fie crestini ) Pana astazi rasuna aceleasi cuvinte si se imagineaza aceleasi proiecte. Li se pare lor ca ce lume ar putea ei construi, dupa planul celui rau, desigur, daca nu le-ar sta in cale Biserica, daca nu le-ar sta in cale Evanghelia. Dar noi ne ingrozim cand ne imaginam o astfel de lume. Altfel ar fi fost lumea noastra, daca Mantuitorul nu i-ar fi chemat pe ucenici la ceea ce i-a...
