Cu ce te hrănești?
Predic la Duminica a 8-a dup Rusalii (Matei 14, 14-22) Ii dam slava lui Dumnezeu, in ziua aceasta, pentru minunea ce-a facut-o, aceea de-a satura cei 5000 de oameni, afara de femei si copii. Dar, la fel ca atunci, si astazi, El inmulteste hrana pentru cei peste sapte miliarde de oameni de pe [] Predic la Duminica a 8-a dup Rusalii (Matei 14, 14-22) Ii dam slava lui Dumnezeu, in ziua aceasta, pentru minunea ce-a facut-o, aceea de-a satura cei 5000 de oameni, afara de femei si copii. Dar, la fel ca atunci, si astazi, El inmulteste hrana pentru cei peste sapte miliarde de oameni de pe intreg pamantul, fapt pentru care noi trebuie sa fim multumitori si recunoscatori, in acelasi timp.
Consider ca frumusetea acestei istorisiri biblice este faptul ca multimea de oameni L-au urmat pe Hristos si s-au hranit mai intai cu Cuvantul Sau si abia apoi s-au saturat de merindea cea trupeasca. Ce lectie frumoasa pentru noi: sa cauti mai intai sa-ti hranesti sufletul si abia apoi sa porti grija de nevoile trupului!Fratele Traian Dorz, in Strangeti faramiturile , arata, in una din vorbirile sale, despre cat de necesara ne este painea cea vesnica, painea vietii, care potoleste chiar si foamea trupului: De aceea ne-am bucurat din toata inima de astfel de suflete, care, mai presus de toate, au pretuit hrana cea vesnica, prin care omul traieste chiar si trupeste; caci Mantuitorul a zis: Nu numai cu paine va trai omul, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu. Noi am facut aceasta experienta. A trebuit sa mergem in slujba lui Dumnezeu sau sa rabdam in chinurile lui Dumnezeu fara mancare. i am constatat cat de adevarata este fagaduinta lui Dumnezeu. Ne-am dus flamanzi si ne-am intors satui, fara sa fi mancat nimic. Ne-am dus obositi si ne-am intors odihniti, fara sa fi dormit. Ne-am dus bolnavi si ne-am intors sanatosi, fara sa fi intrebuintat niciun medicament. Pentru ca adevarat este cuvantul acesta: puterea lui Dumnezeu satura nu numai sufletele noastre, ci si trupurile noastre. Mantuitorul a spus odata intr-o Evanghelie: De ce va ingrijorati atat de mult, putin credinciosilor? Uitati-va la pasarile cerului si la crinii campului: nici nu torc, nici nu tes; nici nu strang in granarele lor si totusi, va spun: Tatal vostru Cel Ceresc ingrijeste de ele .
Psalmistul David traia si el intocmai asa. Ne spune el: Deschis-am ochii mei dis-de-dimineata ca sa cuget la cuvintele Tale (Ps 118, 148). Primordial era pentru el sa caute Cuvantul lui Dumnezeu, inaintea oricarui alt lucru. Isi hranea sufletul dis-de-dimineata si abia apoi cauta spre celelalte. Oare, cati dintre noi facem asa? Cati punem pret pe hrana sufletului nostru, inainte de toate? Cati citim in fiecare dimineata din Cuvantul lui Dumnezeu, din Sf. Scriptura?Tragedia vremurilor noastre e faptul ca cei mai multi dintre semenii nostri cauta sa se hraneasca cu orice, dar numai cu hrana cea adevarata nu. Cauta sa-si umple golul interior pe care il resimt prin alcool, droguri, petreceri, desfranare, imbuibare trupeasca...
Consider ca frumusetea acestei istorisiri biblice este faptul ca multimea de oameni L-au urmat pe Hristos si s-au hranit mai intai cu Cuvantul Sau si abia apoi s-au saturat de merindea cea trupeasca. Ce lectie frumoasa pentru noi: sa cauti mai intai sa-ti hranesti sufletul si abia apoi sa porti grija de nevoile trupului!Fratele Traian Dorz, in Strangeti faramiturile , arata, in una din vorbirile sale, despre cat de necesara ne este painea cea vesnica, painea vietii, care potoleste chiar si foamea trupului: De aceea ne-am bucurat din toata inima de astfel de suflete, care, mai presus de toate, au pretuit hrana cea vesnica, prin care omul traieste chiar si trupeste; caci Mantuitorul a zis: Nu numai cu paine va trai omul, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu. Noi am facut aceasta experienta. A trebuit sa mergem in slujba lui Dumnezeu sau sa rabdam in chinurile lui Dumnezeu fara mancare. i am constatat cat de adevarata este fagaduinta lui Dumnezeu. Ne-am dus flamanzi si ne-am intors satui, fara sa fi mancat nimic. Ne-am dus obositi si ne-am intors odihniti, fara sa fi dormit. Ne-am dus bolnavi si ne-am intors sanatosi, fara sa fi intrebuintat niciun medicament. Pentru ca adevarat este cuvantul acesta: puterea lui Dumnezeu satura nu numai sufletele noastre, ci si trupurile noastre. Mantuitorul a spus odata intr-o Evanghelie: De ce va ingrijorati atat de mult, putin credinciosilor? Uitati-va la pasarile cerului si la crinii campului: nici nu torc, nici nu tes; nici nu strang in granarele lor si totusi, va spun: Tatal vostru Cel Ceresc ingrijeste de ele .
Psalmistul David traia si el intocmai asa. Ne spune el: Deschis-am ochii mei dis-de-dimineata ca sa cuget la cuvintele Tale (Ps 118, 148). Primordial era pentru el sa caute Cuvantul lui Dumnezeu, inaintea oricarui alt lucru. Isi hranea sufletul dis-de-dimineata si abia apoi cauta spre celelalte. Oare, cati dintre noi facem asa? Cati punem pret pe hrana sufletului nostru, inainte de toate? Cati citim in fiecare dimineata din Cuvantul lui Dumnezeu, din Sf. Scriptura?Tragedia vremurilor noastre e faptul ca cei mai multi dintre semenii nostri cauta sa se hraneasca cu orice, dar numai cu hrana cea adevarata nu. Cauta sa-si umple golul interior pe care il resimt prin alcool, droguri, petreceri, desfranare, imbuibare trupeasca...
