S-a întâmplat în 22 august 1917
S-a intamplat in 22 august 1917: A murit Ecaterina Teodoroiu; participand voluntar la Primul Razboi Mondial, s-a remarcat in luptele de pe Jiu (octombrie-noiembrie 1916); a cazut eroic, in fruntea plutonului pe care-l comanda ca sublocotenent, in timpul bataliei de la Varnita si Muncelu.
Catalina Vasile Toderoiu, pe numele ei, la nastere, a vazut lumina zilei []The post S-a intamplat in 22 august 1917 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 22 august 1917 was first posted on august 22, 2020 at 1:22 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 22 august 1917: A murit Ecaterina Teodoroiu; participand voluntar la Primul Razboi Mondial, s-a remarcat in luptele de pe Jiu (octombrie-noiembrie 1916); a cazut eroic, in fruntea plutonului pe care-l comanda ca sublocotenent, in timpul bataliei de la Varnita si Muncelu.
Catalina Vasile Toderoiu, pe numele ei, la nastere, a vazut lumina zilei la 14 ianuarie 1894, la Vadeni, astazi cartier al municipiului Targu-Jiu, intr-o familie cu adanci radacini in agricultura, Elena si Vasile Toderoiu, care a avut cinci baieti Nicolae, Eftimie, Andrei, Ion, Vasile si trei fete Ecaterina, Elisabeta si Sabina.
A parcurs studiile primare la scoala din satul natal, apoi a studiat la scoala din Targu Jiu. Ulterior a invatat la scoala romano-germana din Targu Jiu, pe care a absolvit-o in anul 1909. In aceasta perioada numele ei devine Ecaterina Teodoroiu, dupa ce documente militare ulterioare dar si acte care ii atesta educatia consemneaza mai multe variante de nume Lili Toderoiu, Lili Teodoroiu, sau alte forme asemanatoare.
S-a pregatit pentru o cariera de invatatoare, motiv pentru care a urmat, la Bucuresti, un gimnaziu-pension, apoi a frecventat cursurile unei scoli de infirmiere, absolvita in anul 1916. In aceasta perioada a intrat in contact cu primii cercetasi din Romania, iar din anul 1913 face parte din organizatia de cercetasi denumita cohorta Pastorul Bucur , condusa de Arethia Pitesteanu.
In vara anului 1914, a revenit la Targu Jiu, in perioada vacantei, activand in cadrul cohortei de cercetasi Domnul Tudor , pana in august 1916, Ecaterina aflandu-se, ocazional, la capataiul ranitilor ce se aflau in ingrijirea organizatiei.
In octombrie 1916, Ecaterina a fost chemata la Bucuresti de catre Regina Maria, iar la revenirea la Targu Jiu afla ca tatal ei este luat prizonier iar doi dintre frati unul sublocotenent de rezerva la Regimentul 7 Calarasi si celalalt locotenent in Regimentul 5 Vanatori -, au murit pe campul de lupta.
La 6 octombrie 1916, dupa ce a aflat de moartea unui alt frate, caporal in Regimentul 18 Gorj, cazut in lupta de la Porceni, s-a inrolat ca voluntar tocmai in acel regiment din Gorj, pentru a participa la lupte.
In 10 octombrie 1916 a avut loc prima batalie de la Jiu, iar trupele Armatei I Romane, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternica ofensiva inamica, soldatul Ecaterina Teodoroiu aflandu-se in primele linii ale frontului.
La 14 octombrie 1916, in timpul primei ofensive germane peste Muntii Gorjului, Ecaterina a luat parte alaturi de populatia civila, cercetasi si o companie de militieni la luptele de la Podul Jiului, contribuind la respingerea atacului unei companii bavareze inamice.
La 18 octombrie, in acelasi an, in urma unei invaluriri surpriza a inamicului, Ecaterina este luata prizoniera, insa dand dovada de sange rece, a impuscat santinela germana care o insotea, reusind sa evadeze alaturi de alti combatanti romani aflati in situatia sa.
In noiembrie, in luptele de la Filiasi, este ranita de doua gloante inamice la piciorul drept, iar dupa alte noua zile, este din nou ranita la coapsa de sparturi de obuz. A urmat o perioada de tratament, mai intai la Craiova, apoi la Bucuresti si Iasi.
La iesirea din spital a revenit pe front, in randurile Companiei a 7-a, Regimentul 43/59 Infanterie, unde a ingrijit numerosii raniti ai companiei.
S-a deplasat la Iasi, unde Regina Maria a ascultat-o si apoi a ordonat ca imediat sa i se incarce sania cu 400 kg sare de bucatarie si cateva mii de tigari pentru soldati, apoi a mers personal sa distribuie toate acestea companiilor.
Intr-un raport al comandantului Companiei a 8-a, Regimentul Gorj, se arata: Neramanandu-i pe lume, dupa cum declara domnia sa, decat singurul frate din Compania a 8-a Regimentul 18 Gorj, se hotari sa lupte ca soldat langa dansul, spre a imbarbata pe soldati sa-si elibereze pe mama sa. Intr-adevar, in ziua de 16 octombrie 1916 dimineata, tocmai pe timpul loviturii furioase ce am dat cu Divizia noastra, distrugand Divizia 11 Bavareza, trecand sa observ mersul luptei a Sectiei a II-a de Mitraliere a Regimentului 18 Gorj din compania ce comandam, am intalnit in drum pe domnisoara Teodoriu Ecaterina cu fratele ei, care tocmai ii arata cum se incarca arma, ochirea si punerea baionetei. Intreband-o ce voieste cu aceasta, mi-a raspuns ca se duce la Schela sa-si scape pe mama sa. De aici inainte cercetasa Teodoriu Ecaterina a luptat cu arma in mana langa fratele sau, constituind un adevarat exemplu eroic pentru soldati, cu care a indurat toate greutatile si de care nu s-a despartit nici un moment, chiar cand compania pornea la asaltul cu baioneta, dupa cum mi-au istorisit multi dintre oamenii companiei mele, in special sergentul Safta Pavel din Compania de Mitraliere, comandantul Sectiei a IV-a care a luptat mai ales in timpul retragerii din Oltenia, impreuna cu Regimentul 18 Gorj Ca o concluzie, parerea mea intima in calitate de instructor al legiunii din care facea parte, este ca cercetasa Teodoriu a fost o domnisoara corecta si a dat dovada de mult curaj, abnegatie pana la deznadejde si iubire familiara, in plus convingerea indeplinirii indatoririlor constiincioase a Legii Cercetasilor, meritand toata admiratia acestei Jeana d Arc a noastre, ce se cuvine a fi recompensata, chiar daca neseriozitatea varstei sale inca fragede i-ar da aparenta unei vivandiere din vechea armata franceza .
Pentru meritele sale, Comandamentul Marii Legiuni a Cercetasilor i-a decernat Ecaterinei Medalia...
Catalina Vasile Toderoiu, pe numele ei, la nastere, a vazut lumina zilei []The post S-a intamplat in 22 august 1917 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 22 august 1917 was first posted on august 22, 2020 at 1:22 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 22 august 1917: A murit Ecaterina Teodoroiu; participand voluntar la Primul Razboi Mondial, s-a remarcat in luptele de pe Jiu (octombrie-noiembrie 1916); a cazut eroic, in fruntea plutonului pe care-l comanda ca sublocotenent, in timpul bataliei de la Varnita si Muncelu.
Catalina Vasile Toderoiu, pe numele ei, la nastere, a vazut lumina zilei la 14 ianuarie 1894, la Vadeni, astazi cartier al municipiului Targu-Jiu, intr-o familie cu adanci radacini in agricultura, Elena si Vasile Toderoiu, care a avut cinci baieti Nicolae, Eftimie, Andrei, Ion, Vasile si trei fete Ecaterina, Elisabeta si Sabina.
A parcurs studiile primare la scoala din satul natal, apoi a studiat la scoala din Targu Jiu. Ulterior a invatat la scoala romano-germana din Targu Jiu, pe care a absolvit-o in anul 1909. In aceasta perioada numele ei devine Ecaterina Teodoroiu, dupa ce documente militare ulterioare dar si acte care ii atesta educatia consemneaza mai multe variante de nume Lili Toderoiu, Lili Teodoroiu, sau alte forme asemanatoare.
S-a pregatit pentru o cariera de invatatoare, motiv pentru care a urmat, la Bucuresti, un gimnaziu-pension, apoi a frecventat cursurile unei scoli de infirmiere, absolvita in anul 1916. In aceasta perioada a intrat in contact cu primii cercetasi din Romania, iar din anul 1913 face parte din organizatia de cercetasi denumita cohorta Pastorul Bucur , condusa de Arethia Pitesteanu.
In vara anului 1914, a revenit la Targu Jiu, in perioada vacantei, activand in cadrul cohortei de cercetasi Domnul Tudor , pana in august 1916, Ecaterina aflandu-se, ocazional, la capataiul ranitilor ce se aflau in ingrijirea organizatiei.
In octombrie 1916, Ecaterina a fost chemata la Bucuresti de catre Regina Maria, iar la revenirea la Targu Jiu afla ca tatal ei este luat prizonier iar doi dintre frati unul sublocotenent de rezerva la Regimentul 7 Calarasi si celalalt locotenent in Regimentul 5 Vanatori -, au murit pe campul de lupta.
La 6 octombrie 1916, dupa ce a aflat de moartea unui alt frate, caporal in Regimentul 18 Gorj, cazut in lupta de la Porceni, s-a inrolat ca voluntar tocmai in acel regiment din Gorj, pentru a participa la lupte.
In 10 octombrie 1916 a avut loc prima batalie de la Jiu, iar trupele Armatei I Romane, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternica ofensiva inamica, soldatul Ecaterina Teodoroiu aflandu-se in primele linii ale frontului.
La 14 octombrie 1916, in timpul primei ofensive germane peste Muntii Gorjului, Ecaterina a luat parte alaturi de populatia civila, cercetasi si o companie de militieni la luptele de la Podul Jiului, contribuind la respingerea atacului unei companii bavareze inamice.
La 18 octombrie, in acelasi an, in urma unei invaluriri surpriza a inamicului, Ecaterina este luata prizoniera, insa dand dovada de sange rece, a impuscat santinela germana care o insotea, reusind sa evadeze alaturi de alti combatanti romani aflati in situatia sa.
In noiembrie, in luptele de la Filiasi, este ranita de doua gloante inamice la piciorul drept, iar dupa alte noua zile, este din nou ranita la coapsa de sparturi de obuz. A urmat o perioada de tratament, mai intai la Craiova, apoi la Bucuresti si Iasi.
La iesirea din spital a revenit pe front, in randurile Companiei a 7-a, Regimentul 43/59 Infanterie, unde a ingrijit numerosii raniti ai companiei.
S-a deplasat la Iasi, unde Regina Maria a ascultat-o si apoi a ordonat ca imediat sa i se incarce sania cu 400 kg sare de bucatarie si cateva mii de tigari pentru soldati, apoi a mers personal sa distribuie toate acestea companiilor.
Intr-un raport al comandantului Companiei a 8-a, Regimentul Gorj, se arata: Neramanandu-i pe lume, dupa cum declara domnia sa, decat singurul frate din Compania a 8-a Regimentul 18 Gorj, se hotari sa lupte ca soldat langa dansul, spre a imbarbata pe soldati sa-si elibereze pe mama sa. Intr-adevar, in ziua de 16 octombrie 1916 dimineata, tocmai pe timpul loviturii furioase ce am dat cu Divizia noastra, distrugand Divizia 11 Bavareza, trecand sa observ mersul luptei a Sectiei a II-a de Mitraliere a Regimentului 18 Gorj din compania ce comandam, am intalnit in drum pe domnisoara Teodoriu Ecaterina cu fratele ei, care tocmai ii arata cum se incarca arma, ochirea si punerea baionetei. Intreband-o ce voieste cu aceasta, mi-a raspuns ca se duce la Schela sa-si scape pe mama sa. De aici inainte cercetasa Teodoriu Ecaterina a luptat cu arma in mana langa fratele sau, constituind un adevarat exemplu eroic pentru soldati, cu care a indurat toate greutatile si de care nu s-a despartit nici un moment, chiar cand compania pornea la asaltul cu baioneta, dupa cum mi-au istorisit multi dintre oamenii companiei mele, in special sergentul Safta Pavel din Compania de Mitraliere, comandantul Sectiei a IV-a care a luptat mai ales in timpul retragerii din Oltenia, impreuna cu Regimentul 18 Gorj Ca o concluzie, parerea mea intima in calitate de instructor al legiunii din care facea parte, este ca cercetasa Teodoriu a fost o domnisoara corecta si a dat dovada de mult curaj, abnegatie pana la deznadejde si iubire familiara, in plus convingerea indeplinirii indatoririlor constiincioase a Legii Cercetasilor, meritand toata admiratia acestei Jeana d Arc a noastre, ce se cuvine a fi recompensata, chiar daca neseriozitatea varstei sale inca fragede i-ar da aparenta unei vivandiere din vechea armata franceza .
Pentru meritele sale, Comandamentul Marii Legiuni a Cercetasilor i-a decernat Ecaterinei Medalia...
