S-a întâmplat în 23 august 1944
S-a intamplat in 23 august 1944: Romania intoarce armele si se alatura Natiunilor Unite in lupta impotriva puterilor Axei; regele Mihai I il demite si il aresteaza pe maresalul Ion Antonescu, conducatorul statului si presedintele Consiliului de Ministri; se formeaza un guvern condus de generalul Constantin Sanatescu; la ora 20:20 se transmite, la Radio, Proclamatia []The post S-a intamplat in 23 august 1944 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 23 august 1944 was first posted on august 23, 2020 at 3:26 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 23 august 1944: Romania intoarce armele si se alatura Natiunilor Unite in lupta impotriva puterilor Axei; regele Mihai I il demite si il aresteaza pe maresalul Ion Antonescu, conducatorul statului si presedintele Consiliului de Ministri; se formeaza un guvern condus de generalul Constantin Sanatescu; la ora 20:20 se transmite, la Radio, Proclamatia regelui Mihai, care anunta ruptura de Germania si noua orientare politica a tarii; in audienta acordata ministrului Germaniei la Bucuresti, Manfred von Killinger, suveranul ii declara ca, daca trupele germane nu vor deschide ostilitatile, ele se vor putea retrage, in liniste, din tara.
La 23 august se sarbatorea ziua nationala a Romaniei in timpul dictaturii comuniste.
Dupa victoria sovietica de la Stalingrad, Ion Antonescu se va gandi la o pace separata cu aliatii. Drept dovada, el ii va permite ministrului sau de Externe, Mihai Antonescu, sa tatoneze terenul in relatia cu italienii, sperand la o rupere comuna de Reich. De asemenea, maresalul a tolerat si incercarile ministrului de Externe sau cele ale liderului opozitiei, Iuliu Maniu, de a a negocia separat o pace cu aliatii. Cu acordul maresalului, Mihai Antonescu planuia sa-i convinga pe italieni sa paraseasca impreuna Axa.
Intr-o intalnire avuta in ianuarie 1943 cu ambasadorul italian la Bucuresti, Renato Bova-Scopa, ministrul roman de Externe a incercat sa evalueze intentiile italienilor in aceasta privinta. Bova-Scopa l-a informat pe ministrul italian de Externe, Galeazzo Ciano, despre discutia avuta cu Mihai Antonescu, insa Mussolini a respins orice initiativa in acest sens. Lovindu-se de refuzul liderului fascist italian, ministrul roman de Externe a incercat sa intre in legatura cu aliatii prin intermediul reprezentantilor diplomatici din tarile neutre: ambasadorii romani de la Berna, Madrid si Lisabona au primit instructiuni in acest sens.
Toate aceste incercari erau sortite esecului, avand in vedere ca anglo-americanii solicitau o capitulare neconditionata, care nu oferea Romaniei nicio garantie a independentei fata de sovietici, dupa incheierea razboiului. Tentativele romanilor de a lua legatura cu aliatii, in vederea semnarii unui armistitiu, nu ii erau straine F hrer-ului, care i-a reprosat dur lui Ion Antonescu actiunile ministrului sau de Externe, la intalnirea pe care cei doi au avut-o in aprilie 1943, la Salzburg. Maresalul si-a aparat insa cu fermitate omul de incredere.
In timp ce romanii isi legau sperantele de incheierea unei paci separate cu anglo-americanii, la fel ca italienii, liderii celor trei mari puteri, Roosevelt, Churchill si Stalin hotarau la Conferinta de la Teheran (28 noiembrie-1 decembrie 1943) ca nu va exista o debarcare a aliatilor in Peninsula Balcanica. Fara sa cunoasca aceasta decizie, romanii de rand si clasa politica de la Bucuresti nu aveau cum sa inteleaga situatia in care se afla tara.
Scriitorul francez Paul Morand, ambasadorul regimului de la Vichy la Bucuresti, a descris foarte sugestiv atmosfera care domnea in Romania in tomna anului 1943:Romania traieste intr-un fel de euforie. Recolta a fost excelenta, se mananca paine alba, inflatia a umplut multe pungi, afacerile merg, salariile functionarilor publici tocmai au fost crescute cu 30%. Panica si euforie, iata o singura contradictie.
Este aceea a Romaniei, in preajma iernii 1943-1944. Ea este simbolul indiferentei din aceasta tara, care a rezistat, in cursul secolelor, la ocupatia straina, la invazii, dar in care bogatia, care tasneste cu usurinta din pamant, a dat oamenilor o incredere neclintita.
Romanii sunt constienti ca se afla pe marginea prapastiei, dar niciunul dintre ei nu se indoieste ca un miracol ii va salva .
Euforia care domnea in Romania poate fi explicata partial si prin faptul ca teritoriul tarii a fost relativ ferit de lupte, dupa eliberarea Basarabiei (iunie 1941) si pana in 1944. Singurele exceptii au fost reprezentate de bombardamentele aliate in Romania, actiuni care au avut ca tinta Ploiestiul si zona petroliera limitrofa, rezervorul de combustibil al armatei germane. Primul raid aliat a avut loc in noaptea de 11 spre 12 iunie 1942, cand 13 bombardiere americane Liberator au decolat din Egipt avand ca tinta rafinariile romanesti din Prahova. Actiunea a fost un esec, avioanele ratand tinta. Acest insucces i-a determinat pe aliati sa renunte la orice incercare de a ataca Romania, pana in vara anului urmator.
Cautand sa-si asigure fidelitatea lui Antonescu, dupa defectiunea guvernului maghiar, F hrer-ul i-a promis maresalului, la intalnirea lor din 23-24 martie 1944, ca Germania nu va mai sustine prevederile Dictatului de la Viena , ceea ce insemna ca Romania recupera nordul Transilvaniei, ocupat de Ungaria in 1940. Desi Hitler i-a cerut lui Antonescu sa pastreze secreta aceasta promisiune, Antonescu nu a putut sa nu spuna nimic. El i-a relatat discutia ambasadorului roman de la Berlin, generalul Ion Gheorghe, iar dupa ce s-a intors la Bucuresti i-a spus Veturiei Goga, vaduva poetului Octavian Goga si o buna prietena a Mariei Antonescu, sotia maresalului:Poti sa-mi saruti mana, caci am redobandit Transilvania .
Declansarea operatiunii Overlord prin debarcarea din Normandia, in ziua de 6 iunie 1944, a reprezentat un nou moment de cotitura in istoria celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
Inca din 1943, aliatii preluasera initiativa strategica in toate teatrele de operatiuni, insa acum era deschis al doilea mare front din Europa impotriva Reich-ului.
Stalin ceruse acest lucru inca din 1942, in vederea slabirii presiunii germane asupra Frontului de Est.
In urma debarcarii din Normandia, negocierile de la Cairo ale printului Stirbey au devenit inutile, din punctul de vedere al anglo-americanilor. Oricum, britanicii nu erau interesati sa incheie un acord cu opozitia din Romania, care ar fi putut sa deranjeze Uniunea Sovietica, tara care ducea greul luptelor impotriva Germaniei naziste. In plus, Marea Britanie urmarea sa impiedice o prezenta militara in Grecia, dupa sfarsitul razboiului, tara extrem de importanta din punct de vedere strategic, pentru protejarea canalului Suez.
In luna mai 1944, ministrul de Externe britanic, Anthony Eden i-a propus ambasadorului sovietic de la Londra, Fedor Tarasovich Gusev, un acord prin care sa fie recunoscuta intrarea Romaniei in sfera de influenta a URSS, in timp ce Grecia sa ajunga in sfera de influenta a Marii Britanii. Stalin a acceptat acest acord, insa numai daca ar fi fost recunoscut si de Statele Unite. Valabila numai trei luni (iulie-septembrie 1944), intelegerea a fost acceptata de catre Roosevelt, la insistentele lui Churchill, in ciuda dezacordului Departamentului de Stat.
Negocierile anglo-sovietice pentru delimitarea sferelor de influenta in estul Europei au culminat, in octombrie 1944, cu celebrul acord de procentaj, semnat de Churchill si Stalin, la Moscova. In urma acestei intelegeri, Uniunea Sovietica urma sa aiba 90% influenta in Romania, iar Marea Britanie 10%. In cazul Greciei, situatia era diametral opusa, sovieticii urmau sa aiba numai 10% influenta, iar britanicii 90%.
In paralel cu negocierile de la Cairo, tratative pentru incheierea unui armistitiu cu aliatii s-au purtat si la Stockholm, unde ambasadorul Romaniei in Suedia, Frederic Nanu, si reprezentantul opozitiei, George I. Duca, au discutat cu reprezentantii sovietici. Spre deosebire de anglo-americani, care negociau conditiile unui eventual armistitiu cu reprezentantii opozitiei din Romania, sovieticii il preferau ca partener de discutii pe Antonescu. Aceasta optiune ar parea surprinzatoare, avand in vedere ca in luna iunie 1944 micul partid al comunistilor din Romania s-a alaturat opozitiei democratice.
Pe 20 iunie, taranistii si liberalii au batut palma cu comunistii, fortele opozitiei unindu-se in Blocul National-Democrat. Iuliu Maniu, Constantin I.
C. Bratianu, Constantin-Titel Petrescu si Lucretiu Patrascanu au semnat platforma program a coalitiei, care prevedea printre altele:incheierea cat mai rapida a unui armistitiu cu aliatii, in cele mai bune conditii pentru interesul national;parasirea Axei si alianta cu Natiunile Unite pentru eliberarea intregului teritoriu al tarii de sub ocupatie nazista;restabilirea independentei si suveranitatii nationale;inlaturarea dictaturii antonesciene si inlocuirea ei cu un regim democratic constitutional.
Optiunea sovieticilor pentru o intelegere cu Antonescu ar putea fi explicata prin pragmatismul lui Stalin, care probabil ca a preferat sa duca tratative cu cel care detinea puterea in Romania. Antonescu ar fi fost cel care putea sa puna cel mai rapid caile de comunicatii din tara la dispozitia Armatei Rosii, asigurand o inaintare eficienta a trupelor sovietice pe frontul din Balcani si Europa Centrala. Oricum, in cazul unui armistitiu, nimic nu i-ar fi impiedicat pe sovietici sa scape de Antonescu cu prima ocazie.
In aprilie 1944, sovieticii ii comunicau ambasadorului roman de la Stockholm conditiile minimale pentru semnarea unui...
S-a intamplat in 23 august 1944 was first posted on august 23, 2020 at 3:26 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 23 august 1944: Romania intoarce armele si se alatura Natiunilor Unite in lupta impotriva puterilor Axei; regele Mihai I il demite si il aresteaza pe maresalul Ion Antonescu, conducatorul statului si presedintele Consiliului de Ministri; se formeaza un guvern condus de generalul Constantin Sanatescu; la ora 20:20 se transmite, la Radio, Proclamatia regelui Mihai, care anunta ruptura de Germania si noua orientare politica a tarii; in audienta acordata ministrului Germaniei la Bucuresti, Manfred von Killinger, suveranul ii declara ca, daca trupele germane nu vor deschide ostilitatile, ele se vor putea retrage, in liniste, din tara.
La 23 august se sarbatorea ziua nationala a Romaniei in timpul dictaturii comuniste.
Dupa victoria sovietica de la Stalingrad, Ion Antonescu se va gandi la o pace separata cu aliatii. Drept dovada, el ii va permite ministrului sau de Externe, Mihai Antonescu, sa tatoneze terenul in relatia cu italienii, sperand la o rupere comuna de Reich. De asemenea, maresalul a tolerat si incercarile ministrului de Externe sau cele ale liderului opozitiei, Iuliu Maniu, de a a negocia separat o pace cu aliatii. Cu acordul maresalului, Mihai Antonescu planuia sa-i convinga pe italieni sa paraseasca impreuna Axa.
Intr-o intalnire avuta in ianuarie 1943 cu ambasadorul italian la Bucuresti, Renato Bova-Scopa, ministrul roman de Externe a incercat sa evalueze intentiile italienilor in aceasta privinta. Bova-Scopa l-a informat pe ministrul italian de Externe, Galeazzo Ciano, despre discutia avuta cu Mihai Antonescu, insa Mussolini a respins orice initiativa in acest sens. Lovindu-se de refuzul liderului fascist italian, ministrul roman de Externe a incercat sa intre in legatura cu aliatii prin intermediul reprezentantilor diplomatici din tarile neutre: ambasadorii romani de la Berna, Madrid si Lisabona au primit instructiuni in acest sens.
Toate aceste incercari erau sortite esecului, avand in vedere ca anglo-americanii solicitau o capitulare neconditionata, care nu oferea Romaniei nicio garantie a independentei fata de sovietici, dupa incheierea razboiului. Tentativele romanilor de a lua legatura cu aliatii, in vederea semnarii unui armistitiu, nu ii erau straine F hrer-ului, care i-a reprosat dur lui Ion Antonescu actiunile ministrului sau de Externe, la intalnirea pe care cei doi au avut-o in aprilie 1943, la Salzburg. Maresalul si-a aparat insa cu fermitate omul de incredere.
In timp ce romanii isi legau sperantele de incheierea unei paci separate cu anglo-americanii, la fel ca italienii, liderii celor trei mari puteri, Roosevelt, Churchill si Stalin hotarau la Conferinta de la Teheran (28 noiembrie-1 decembrie 1943) ca nu va exista o debarcare a aliatilor in Peninsula Balcanica. Fara sa cunoasca aceasta decizie, romanii de rand si clasa politica de la Bucuresti nu aveau cum sa inteleaga situatia in care se afla tara.
Scriitorul francez Paul Morand, ambasadorul regimului de la Vichy la Bucuresti, a descris foarte sugestiv atmosfera care domnea in Romania in tomna anului 1943:Romania traieste intr-un fel de euforie. Recolta a fost excelenta, se mananca paine alba, inflatia a umplut multe pungi, afacerile merg, salariile functionarilor publici tocmai au fost crescute cu 30%. Panica si euforie, iata o singura contradictie.
Este aceea a Romaniei, in preajma iernii 1943-1944. Ea este simbolul indiferentei din aceasta tara, care a rezistat, in cursul secolelor, la ocupatia straina, la invazii, dar in care bogatia, care tasneste cu usurinta din pamant, a dat oamenilor o incredere neclintita.
Romanii sunt constienti ca se afla pe marginea prapastiei, dar niciunul dintre ei nu se indoieste ca un miracol ii va salva .
Euforia care domnea in Romania poate fi explicata partial si prin faptul ca teritoriul tarii a fost relativ ferit de lupte, dupa eliberarea Basarabiei (iunie 1941) si pana in 1944. Singurele exceptii au fost reprezentate de bombardamentele aliate in Romania, actiuni care au avut ca tinta Ploiestiul si zona petroliera limitrofa, rezervorul de combustibil al armatei germane. Primul raid aliat a avut loc in noaptea de 11 spre 12 iunie 1942, cand 13 bombardiere americane Liberator au decolat din Egipt avand ca tinta rafinariile romanesti din Prahova. Actiunea a fost un esec, avioanele ratand tinta. Acest insucces i-a determinat pe aliati sa renunte la orice incercare de a ataca Romania, pana in vara anului urmator.
Cautand sa-si asigure fidelitatea lui Antonescu, dupa defectiunea guvernului maghiar, F hrer-ul i-a promis maresalului, la intalnirea lor din 23-24 martie 1944, ca Germania nu va mai sustine prevederile Dictatului de la Viena , ceea ce insemna ca Romania recupera nordul Transilvaniei, ocupat de Ungaria in 1940. Desi Hitler i-a cerut lui Antonescu sa pastreze secreta aceasta promisiune, Antonescu nu a putut sa nu spuna nimic. El i-a relatat discutia ambasadorului roman de la Berlin, generalul Ion Gheorghe, iar dupa ce s-a intors la Bucuresti i-a spus Veturiei Goga, vaduva poetului Octavian Goga si o buna prietena a Mariei Antonescu, sotia maresalului:Poti sa-mi saruti mana, caci am redobandit Transilvania .
Declansarea operatiunii Overlord prin debarcarea din Normandia, in ziua de 6 iunie 1944, a reprezentat un nou moment de cotitura in istoria celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
Inca din 1943, aliatii preluasera initiativa strategica in toate teatrele de operatiuni, insa acum era deschis al doilea mare front din Europa impotriva Reich-ului.
Stalin ceruse acest lucru inca din 1942, in vederea slabirii presiunii germane asupra Frontului de Est.
In urma debarcarii din Normandia, negocierile de la Cairo ale printului Stirbey au devenit inutile, din punctul de vedere al anglo-americanilor. Oricum, britanicii nu erau interesati sa incheie un acord cu opozitia din Romania, care ar fi putut sa deranjeze Uniunea Sovietica, tara care ducea greul luptelor impotriva Germaniei naziste. In plus, Marea Britanie urmarea sa impiedice o prezenta militara in Grecia, dupa sfarsitul razboiului, tara extrem de importanta din punct de vedere strategic, pentru protejarea canalului Suez.
In luna mai 1944, ministrul de Externe britanic, Anthony Eden i-a propus ambasadorului sovietic de la Londra, Fedor Tarasovich Gusev, un acord prin care sa fie recunoscuta intrarea Romaniei in sfera de influenta a URSS, in timp ce Grecia sa ajunga in sfera de influenta a Marii Britanii. Stalin a acceptat acest acord, insa numai daca ar fi fost recunoscut si de Statele Unite. Valabila numai trei luni (iulie-septembrie 1944), intelegerea a fost acceptata de catre Roosevelt, la insistentele lui Churchill, in ciuda dezacordului Departamentului de Stat.
Negocierile anglo-sovietice pentru delimitarea sferelor de influenta in estul Europei au culminat, in octombrie 1944, cu celebrul acord de procentaj, semnat de Churchill si Stalin, la Moscova. In urma acestei intelegeri, Uniunea Sovietica urma sa aiba 90% influenta in Romania, iar Marea Britanie 10%. In cazul Greciei, situatia era diametral opusa, sovieticii urmau sa aiba numai 10% influenta, iar britanicii 90%.
In paralel cu negocierile de la Cairo, tratative pentru incheierea unui armistitiu cu aliatii s-au purtat si la Stockholm, unde ambasadorul Romaniei in Suedia, Frederic Nanu, si reprezentantul opozitiei, George I. Duca, au discutat cu reprezentantii sovietici. Spre deosebire de anglo-americani, care negociau conditiile unui eventual armistitiu cu reprezentantii opozitiei din Romania, sovieticii il preferau ca partener de discutii pe Antonescu. Aceasta optiune ar parea surprinzatoare, avand in vedere ca in luna iunie 1944 micul partid al comunistilor din Romania s-a alaturat opozitiei democratice.
Pe 20 iunie, taranistii si liberalii au batut palma cu comunistii, fortele opozitiei unindu-se in Blocul National-Democrat. Iuliu Maniu, Constantin I.
C. Bratianu, Constantin-Titel Petrescu si Lucretiu Patrascanu au semnat platforma program a coalitiei, care prevedea printre altele:incheierea cat mai rapida a unui armistitiu cu aliatii, in cele mai bune conditii pentru interesul national;parasirea Axei si alianta cu Natiunile Unite pentru eliberarea intregului teritoriu al tarii de sub ocupatie nazista;restabilirea independentei si suveranitatii nationale;inlaturarea dictaturii antonesciene si inlocuirea ei cu un regim democratic constitutional.
Optiunea sovieticilor pentru o intelegere cu Antonescu ar putea fi explicata prin pragmatismul lui Stalin, care probabil ca a preferat sa duca tratative cu cel care detinea puterea in Romania. Antonescu ar fi fost cel care putea sa puna cel mai rapid caile de comunicatii din tara la dispozitia Armatei Rosii, asigurand o inaintare eficienta a trupelor sovietice pe frontul din Balcani si Europa Centrala. Oricum, in cazul unui armistitiu, nimic nu i-ar fi impiedicat pe sovietici sa scape de Antonescu cu prima ocazie.
In aprilie 1944, sovieticii ii comunicau ambasadorului roman de la Stockholm conditiile minimale pentru semnarea unui...
