Ostaşii, când bârfesc între ei, nu mai aud ordinele comandantului.
Un cuvant al Sf. Ambrozie referitor la acest psalm spune, la un moment dat, ca a umbla in legea lui Dumnezeu inseamna sa fii ostas al Domnului. Acestea sunt cuvintele lui: a fi ostas al Domnului militia Cristi, Oastea lui Hristos. () A sta in Legea lui Dumnezeu, spune el, inseamna a sta sub comanda unui general. La un moment dat, zice: Nici un soldat nu poate sa fie un adevarat ostas al Generalului Aceluia ostas al Domnului daca nu sta cu Generalul; daca i se pare lui ca-s mai dulci merele de pe langa marginea drumului, daca i se pare lui ca-i mai buna si-i mai savuroasa apa din fantana de la marginea drumului, daca i se pare lui ca, luand-o pe scurtatura si ajungand inaintea celorlalti, va fi mai demn de lauda decat soldatii care vin dupa general. () i spune el: De ce poate fi grav cand un soldat face asa? Pentru ca merele s-ar putea sa fie gaunoase si, ramas singur langa mar, mai repede il va prinde dusmanul si-l va ucide; pentru ca apa, ce pare tare buna la primul gust, s-ar putea sa aiba intr-insa viermi si sa fie datatoare de moarte; si ca, grabindu-se el sa ajunga inaintea ostasilor la cetatea aceea pe care el o stie finala, s-ar putea ea inca sa fie ocupata de dusmani care stau acolo foarte bine ascunsi si asteapta pe cate un soldat care se desparte de trupa pentru a-l prinde si pentru a-l da mortii. ()A sta in unitate inseamna sa stai cu palcul; sa nu te seduca nimic de pe langa marginea drumului; sa nu iesi din orientarea generalului. Cu generalul tau ai si hrana la vreme, si loc de odihna, si nici nu mori insetat. ()M-am uitat la fratii fratelui fiului risipitor, la cumintii de prin bisericile zilelor noastre nu numai din cea Ortodoxa la cei care nu sunt nici calzi, nici reci, nici fricosi, nici curajosi; la aceia care sunt suparati ca Tatal Ceresc, pentru orice desfranata intoarsa la Dumnezeu, pentru orice betiv intors la Dumnezeu, auzi, frate! Isi permite sa junghie vitelul cel gras! Il judeca pe Tatal Ceresc, ca pentru fiecare dintre noi intorsi la Dumnezeu, si prin Oastea Domnului, i-a ingaduit auzi! sa junghie pe altarul arii Romanesti un vitel atat de gras cum este Oastea Domnului, care sa stea tot timpul in jertfa, asteptand ca cineva sa guste din jertfa aceasta, ca cineva sa vina la izvorul jertfei si sa se bucure laolalta cu ceilalti desfranati intorsi, cu ceilalti betivi intorsi, cu ceilalti nebuni intorsi la Dumnezeu, de bucuria cea mare a banchetului, a benchetuielii impreuna cu Dumnezeu la masa Lui cereasca. i ma uit la ei cat de multumiti sunt. Sunt unii multumiti ca au reusit sa fure tipografii, obligandu-i pe altii sa munceasca din greu pentru construirea altora exact la fel cu a lor. Sunt unii multumiti ca pot publica vrafuri de carti pe care nu le citeste nimeni, furand din ceea ce se cuvenea sa fie dat altora care puteau face cu hartia aceea lucruri minunate. ()Ma uit cu dragoste si cu fratietate la toti acei care se ratacesc de la Biserica si, implicit, de la Oastea Domnului. Mi-e drag de ei! Imi arata cat de tare este Oastea si cat de minunata este Ortodoxia. S-au smintit unii auzind ca o parte dintre tinerii Oastei Domnului s-au dus tocmai la Praga, sa-L vesteasca pe Hristos. () A trecut vremea in care noi sa ne vestim unii altora Evanghelia. Venind spre adunare, am trecut pe langa discoteca de la Casa Studentilor din Sibiu. Iertati-ma ca spun: Oastea Domnului este si pentru ei, nu numai pentru noi! ()Sa fim asa de transparenti incat oamenii sa-L vada pe Hristos in noi. Sa luam asa de bine Impartasania, incat oamenii sa nu vada orgoliul nostru de a fi crestini, orgoliul nostru de a fi ostasi ai Domnului, orgoliul de...