Tânărul avut – Tâlcuirea evangheliei Duminicii a 12-a după Rusalii
Luca 18, 18-25 Sa luam aminte! Nu cumva sa credeti ca Evanghelia de mai sus ar cere de la noi sa vindem averile si sa le dam saracilor, ca sa ne putem mantui. Nu avutia si strangerea ei este o piedica pentru Imparatia lui Dumnezeu, ci piedicile sunt betesugurile sufletesti ce le scorneste [] Luca 18, 18-25 Sa luam aminte! Nu cumva sa credeti ca Evanghelia de mai sus ar cere de la noi sa vindem averile si sa le dam saracilor, ca sa ne putem mantui. Nu avutia si strangerea ei este o piedica pentru Imparatia lui Dumnezeu, ci piedicile sunt betesugurile sufletesti ce le scorneste avutia in sufletul nostru, daca nu bagam de seama. Evanghelia de mai sus ne arata pe unul ce-si facuse din bogatie un idol pe care il avea mai drag si mai de pret decat mantuirea lui sufleteasca. Bogatia de ar curge, nu va lipiti inima de ea, zicea Psalmistul, dar greseala aceasta este ca oamenii isi lipesc mai mult inima de bogatiile pamantesti decat de Mantuitorul si de bogatiile cele sufletesti.
In multe chipuri si feluri se poate vedea si azi Evanghelia de mai sus. Eu am vazut-o si asta-vara intr-un sat.
Iesisera domnii de la judecatorie in afacerea unui om ce parase pe altul ca s-a bagat cu hotarul peste el. Cel parat tagaduia (cu toate ca se vedea bine ca si-a largit hotarul cu strambul). Atunci judecatorul l-a poftit pe cel parat sa depuna juramant. Paratul a stat putin pe ganduri si apoi o data a pus piciorul pe piatra de hotar si a jurat sau mai bine-zis si-a dat sufletul pentru o bucata de cincizeci de centimetri de pamant (cam cat ii trebuie de groapa). i pe omul acela, Evanghelia il chema sa iasa din lacomie si sa plece dupa Iisus, dar lacomia si diavolul il indemna de la spate: nu te lasa, omule, sporeste-ti averea si omul a ascultat de glasul lacomiei si L-a parasit pe Iisus pentru o brazda de loc.
O, cate fac oamenii sa-si sporeasca averile: jura stramb, insala, fura, omoara si isi vand sufletul in sute de feluri, apucati de lacomia de a-si inmulti avutiile. De aceea zice Iisus: Cu anevoie vor intra cei avuti in Imparatia lui Dumnezeu.
Cititorule! La intrebarea: Ce trebuie sa fac sa mostenesc viata de veci?, acesta este raspunsul cel bun: sa pleci dupa Hristos, sa te pui in slujba lui Hristos cu tot ce ai, cu averea ta, cu banii tai, cu inima ta, cu ochii tai, cu mainile tale, cu picioarele tale, cu gura ta, cu vorba ta, cu scrisul tau si sfatul tau. Asta inseamna sa te lepezi de toate patimile si pacatele tale. Dar sminteala tocmai asta-i ca in asemanarea omului din Evanghelie, oamenii nu-si pun tot ce au in slujba lui...
In multe chipuri si feluri se poate vedea si azi Evanghelia de mai sus. Eu am vazut-o si asta-vara intr-un sat.
Iesisera domnii de la judecatorie in afacerea unui om ce parase pe altul ca s-a bagat cu hotarul peste el. Cel parat tagaduia (cu toate ca se vedea bine ca si-a largit hotarul cu strambul). Atunci judecatorul l-a poftit pe cel parat sa depuna juramant. Paratul a stat putin pe ganduri si apoi o data a pus piciorul pe piatra de hotar si a jurat sau mai bine-zis si-a dat sufletul pentru o bucata de cincizeci de centimetri de pamant (cam cat ii trebuie de groapa). i pe omul acela, Evanghelia il chema sa iasa din lacomie si sa plece dupa Iisus, dar lacomia si diavolul il indemna de la spate: nu te lasa, omule, sporeste-ti averea si omul a ascultat de glasul lacomiei si L-a parasit pe Iisus pentru o brazda de loc.
O, cate fac oamenii sa-si sporeasca averile: jura stramb, insala, fura, omoara si isi vand sufletul in sute de feluri, apucati de lacomia de a-si inmulti avutiile. De aceea zice Iisus: Cu anevoie vor intra cei avuti in Imparatia lui Dumnezeu.
Cititorule! La intrebarea: Ce trebuie sa fac sa mostenesc viata de veci?, acesta este raspunsul cel bun: sa pleci dupa Hristos, sa te pui in slujba lui Hristos cu tot ce ai, cu averea ta, cu banii tai, cu inima ta, cu ochii tai, cu mainile tale, cu picioarele tale, cu gura ta, cu vorba ta, cu scrisul tau si sfatul tau. Asta inseamna sa te lepezi de toate patimile si pacatele tale. Dar sminteala tocmai asta-i ca in asemanarea omului din Evanghelie, oamenii nu-si pun tot ce au in slujba lui...
