S-a întâmplat în 30 august 1877, 30.VIII / 11.IX
S-a intamplat in 30 august 1877, 30.
VIII / 11.
IX: A treia batalie de la Plevna, una dintre cele mai mari batalii din Razboiul de independenta. Batalia de la Plevna (30 august/11 septembrie 28 noiembrie/10 decembrie 1877) a fost o confruntare decisiva, intre armatele romano-ruse si cele turcesti, in cadrul Razboiului de Independenta (1877 []The post S-a intamplat in 30 august 1877, 30.
VIII / 11.
IX appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 30 august 1877, 30.
VIII / 11.
IX was first posted on august 30, 2020 at 2:21 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 30 august 1877, 30.
VIII / 11.
IX: A treia batalie de la Plevna, una dintre cele mai mari batalii din Razboiul de independenta.
Batalia de la Plevna (30 august/11 septembrie 28 noiembrie/10 decembrie 1877) a fost o confruntare decisiva, intre armatele romano-ruse si cele turcesti, in cadrul Razboiului de Independenta (1877 1878).
Initial atacata de doua ori de trupele ruse, cetatea Plevna si puternicul sistem de fortificatii din jur a rezistat, producand mari pierderi atacatorilor.
In aceste conditii, la 19/31 iulie, comandantul trupelor ruse, arhiducele Nicolae, solicita sprijinul armatei romane, care trece Dunarea si se angajeaza in operatiunea de cucerire a Plevnei cu majoritatea trupelor: 43.414 soldati, 7.170 de cai si 110 tunuri (circa 30 40% din totalul efectivelor aliate). Rusii aveau si ei la Plevna 52.000 de soldati si 316 guri de foc. Fortele otomane au fost evaluate la 35.000 40.000 de oameni, dupa unele surse, iar dupa altele la 50.000 oameni cu peste 100 de tunuri.
Conducerea operatiilor ruso-romane pentru a treia batalie pentru Plevna a fost incredintata domnitorului Carol I (1866 1914), sef al Statului Major fiind generalul rus Pavel D. Zotov.
Garnizoana otomana de la Plevna ocupa o pozitie strategica deosebita, aici incrucisandu-se caile de comunicatie care faceau legatura intre Nicopole, Rusciuk, Sofia, Tarnovo si Filipopol. Terenul din jurul Plevnei era in mare parte accidentat, cu dealuri in amfiteatru, cu numeroase vai.
Trupele romane ale Armatei de Operatii au trecut Dunarea in perioada 14/26 august-19/31 august 1877 cu mijloace improvizate si pe podul de pontoane de la Silistioara-Magura, construit sub comanda directa a colonelului Eracle Arion.
Armata de Operatii, comandata de generalul Alexandru Cernat, s-a concentrat in vederea atacarii Plevnei astfel: Divizia 4 Infanterie, comandata de generalul Alexandru Anghelescu, a ocupat pozitii intre soseaua Bulgareni-Plevna si drumul Grivita-Plevna, cu frontul spre fortificatiile turcesti de la Grivita. Artileria Diviziei 4 infanterie a ocupat pozitii pe Dealul Viilor, la nord-est de satul Grivita, constituind Marea Baterie; Divizia 3 Infanterie romana, comandata de colonelul Gheorghe Anghelescu, ocupa pozitie intre Riben si Kalisovat; Divizia de rezerva, comandata de colonelul Mihail Cristodulo Cerchez, s-a asezat la sud de Verbita. O brigada din Divizia de Rezerva a fost data rezervei generale a Armatei de Vest, la Pelisat. Brigada de cavalerie Roznovanu din Divizia 4 Infanterie facea siguranta flancului drept.
Brigada de cavalerie, comandata de colonelul Formac, Brigada de Rosiori, comandata de colonelul Creteanu, si Bateria 1 Artilerie calareata, comandata de capitanul Virgiliu Hepites, din Regimentul 1 Artilerie, au actionat la vest de Vid in cadrul Detasamentului de cavalerie romano-rus Laskarev.
Planul de atac al Plevnei prevedea o puternica pregatire de artilerie pe durata a mai multe zile, incepand cu data de 26 august/7 septembrie 1877, efectuata de artileria rusa si de Marea Baterie romaneasca.
La 29 august/10 septembrie 1877, dupa patru zile de bombardamente intense, a avut loc un consiliu de razboi la care au participat tarul Alexandru al II-lea (1855 1881), domnitorul Carol I, marele duce Nicolae si sefii statelor majore. Consiliul a decis declansarea unui atac general a doua zi, pentru a-i face cadou tarului, de ziua sa (30 august este ziua Sfantului Alexandru), o frumoasa victorie.
Ziua de 30 august/11 septembrie 1877 a inceput cu un bombardament executat de artileria ruso-romana in zorii zilei. A urmat un al doilea bombardament la ora 14.30, apoi un al treilea la ora 15.15, care a coincis cu pornirea la atac a coloanelor de infanterie romana. Efectele la tinta ale artileriei nu au putut fi observate din cauza cetii dense.
Coloanele de atac ale Diviziei 3 Infanterie romana au pornit la atacul a ceea ce credeau ca e reduta Grivita 1. Dupa ce au atacat timp de patruzeci de minute, s-au retras cu pierderi mari, dupa ce infruntasera fara succes focul unei alte redute, Grivita 2.
Divizia 4 Infanterie romana a pornit si ea la atac la ora 15.15, sprijinita de focul Bateriei de la Movila . Ea a atacat reduta Grivita 1 fara succes, timp de treizeci de minute, dupa care s-a retras. La ora 16.20, sprijinita de focul aceleiasi baterii, Divizia 4 infaterie romana a pornit din nou la atac, tot fara succes. Imbarbatata de insusi regele Carol I, Divizia 4 Infanterie a pornit un al treilea atac la ora 17.00, de data aceasta intarita cu doua batalioane rusesti. Nici acest atac nu a avut succes, astfel ca la ora 18 Divizia 4 Infanterie a pornit al patrulea atac, de data aceasta reusind sa cucereasca reduta Grivita 1.
Pozitia cucerita a fost rapid amenajata pentru a face fata contraatacurilor inamice, care nu au intarziat. In noaptea care a urmat, otomanii au dat trei contraatacuri. Trupele romane au dat si ele un contraatac, condus de capitanul Moise Groza, reduta Grivita 1 fiind ocupata de trupe romane proaspete, sprijinite de Bateria 6, comandata de capitanul Algiu, din Regimentul 2 Artilerie, care a fost adusa in fortificatie. Alte doua baterii romanesti de artilerie au fost amplasate in apropiere pentru a sprijini cu foc trupele din reduta cucerita de la turci.
Asaltul general s-a soldat cu un esec, singurul succes fiind cucerirea si mentinerea de catre trupele romane a redutei Grivita 1, dar cu mari pierderi. S-au capturat cinci tunuri turcesti, care au fost expuse la Bucuresti pana in anul 1916, cand au fost luate inapoi de turci in timpul ocuparii Bucurestilor de catre Puterile Centrale in timpul Primului Razboi Mondial.
Dupa alte doua consilii de razboi, din 1/13 septembrie si 2/14 septembrie 1877, s-a decis aducerea de noi trupe din Rusia si schimbarea tacticii prin instituirea unui asediu de lunga durata, insotit de taierea liniilor de aprovizionare. Trupele au fost redislocate, armata romana pastrandu-si in general vechile pozitii. Astfel, Armata de Operatii a ocupat dispozitiv intre raul Vid si satul Grivita, iar brigazile romane de cavalerie comandate de coloneii Formac, Creteanu si Roznovanu, impreuna cu bateria de artilerie calareata comandata de capitanul Virgiliu Hepites, aveau sa interzica legaturile Plevnei cu Sofia si Rahova, actionand in cadrul Corpului de cavalerie mixt romano-rus condus de generalul rus Kralov.
In acelasi timp, trupele romane au efectuat amenajarea genistica a pozitiilor detinute, in timp ce au fost aduse din tara forte noi.
La data de 6/18 septembrie trupele romane, sprijinite de artileria Bateriei de la Movila au incercat sa cucereasca reduta Grivita 2 (numita de turci Bas Tabia), dar au fost respinse, trecandu-se la executarea de lucrari...
VIII / 11.
IX: A treia batalie de la Plevna, una dintre cele mai mari batalii din Razboiul de independenta. Batalia de la Plevna (30 august/11 septembrie 28 noiembrie/10 decembrie 1877) a fost o confruntare decisiva, intre armatele romano-ruse si cele turcesti, in cadrul Razboiului de Independenta (1877 []The post S-a intamplat in 30 august 1877, 30.
VIII / 11.
IX appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 30 august 1877, 30.
VIII / 11.
IX was first posted on august 30, 2020 at 2:21 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 30 august 1877, 30.
VIII / 11.
IX: A treia batalie de la Plevna, una dintre cele mai mari batalii din Razboiul de independenta.
Batalia de la Plevna (30 august/11 septembrie 28 noiembrie/10 decembrie 1877) a fost o confruntare decisiva, intre armatele romano-ruse si cele turcesti, in cadrul Razboiului de Independenta (1877 1878).
Initial atacata de doua ori de trupele ruse, cetatea Plevna si puternicul sistem de fortificatii din jur a rezistat, producand mari pierderi atacatorilor.
In aceste conditii, la 19/31 iulie, comandantul trupelor ruse, arhiducele Nicolae, solicita sprijinul armatei romane, care trece Dunarea si se angajeaza in operatiunea de cucerire a Plevnei cu majoritatea trupelor: 43.414 soldati, 7.170 de cai si 110 tunuri (circa 30 40% din totalul efectivelor aliate). Rusii aveau si ei la Plevna 52.000 de soldati si 316 guri de foc. Fortele otomane au fost evaluate la 35.000 40.000 de oameni, dupa unele surse, iar dupa altele la 50.000 oameni cu peste 100 de tunuri.
Conducerea operatiilor ruso-romane pentru a treia batalie pentru Plevna a fost incredintata domnitorului Carol I (1866 1914), sef al Statului Major fiind generalul rus Pavel D. Zotov.
Garnizoana otomana de la Plevna ocupa o pozitie strategica deosebita, aici incrucisandu-se caile de comunicatie care faceau legatura intre Nicopole, Rusciuk, Sofia, Tarnovo si Filipopol. Terenul din jurul Plevnei era in mare parte accidentat, cu dealuri in amfiteatru, cu numeroase vai.
Trupele romane ale Armatei de Operatii au trecut Dunarea in perioada 14/26 august-19/31 august 1877 cu mijloace improvizate si pe podul de pontoane de la Silistioara-Magura, construit sub comanda directa a colonelului Eracle Arion.
Armata de Operatii, comandata de generalul Alexandru Cernat, s-a concentrat in vederea atacarii Plevnei astfel: Divizia 4 Infanterie, comandata de generalul Alexandru Anghelescu, a ocupat pozitii intre soseaua Bulgareni-Plevna si drumul Grivita-Plevna, cu frontul spre fortificatiile turcesti de la Grivita. Artileria Diviziei 4 infanterie a ocupat pozitii pe Dealul Viilor, la nord-est de satul Grivita, constituind Marea Baterie; Divizia 3 Infanterie romana, comandata de colonelul Gheorghe Anghelescu, ocupa pozitie intre Riben si Kalisovat; Divizia de rezerva, comandata de colonelul Mihail Cristodulo Cerchez, s-a asezat la sud de Verbita. O brigada din Divizia de Rezerva a fost data rezervei generale a Armatei de Vest, la Pelisat. Brigada de cavalerie Roznovanu din Divizia 4 Infanterie facea siguranta flancului drept.
Brigada de cavalerie, comandata de colonelul Formac, Brigada de Rosiori, comandata de colonelul Creteanu, si Bateria 1 Artilerie calareata, comandata de capitanul Virgiliu Hepites, din Regimentul 1 Artilerie, au actionat la vest de Vid in cadrul Detasamentului de cavalerie romano-rus Laskarev.
Planul de atac al Plevnei prevedea o puternica pregatire de artilerie pe durata a mai multe zile, incepand cu data de 26 august/7 septembrie 1877, efectuata de artileria rusa si de Marea Baterie romaneasca.
La 29 august/10 septembrie 1877, dupa patru zile de bombardamente intense, a avut loc un consiliu de razboi la care au participat tarul Alexandru al II-lea (1855 1881), domnitorul Carol I, marele duce Nicolae si sefii statelor majore. Consiliul a decis declansarea unui atac general a doua zi, pentru a-i face cadou tarului, de ziua sa (30 august este ziua Sfantului Alexandru), o frumoasa victorie.
Ziua de 30 august/11 septembrie 1877 a inceput cu un bombardament executat de artileria ruso-romana in zorii zilei. A urmat un al doilea bombardament la ora 14.30, apoi un al treilea la ora 15.15, care a coincis cu pornirea la atac a coloanelor de infanterie romana. Efectele la tinta ale artileriei nu au putut fi observate din cauza cetii dense.
Coloanele de atac ale Diviziei 3 Infanterie romana au pornit la atacul a ceea ce credeau ca e reduta Grivita 1. Dupa ce au atacat timp de patruzeci de minute, s-au retras cu pierderi mari, dupa ce infruntasera fara succes focul unei alte redute, Grivita 2.
Divizia 4 Infanterie romana a pornit si ea la atac la ora 15.15, sprijinita de focul Bateriei de la Movila . Ea a atacat reduta Grivita 1 fara succes, timp de treizeci de minute, dupa care s-a retras. La ora 16.20, sprijinita de focul aceleiasi baterii, Divizia 4 infaterie romana a pornit din nou la atac, tot fara succes. Imbarbatata de insusi regele Carol I, Divizia 4 Infanterie a pornit un al treilea atac la ora 17.00, de data aceasta intarita cu doua batalioane rusesti. Nici acest atac nu a avut succes, astfel ca la ora 18 Divizia 4 Infanterie a pornit al patrulea atac, de data aceasta reusind sa cucereasca reduta Grivita 1.
Pozitia cucerita a fost rapid amenajata pentru a face fata contraatacurilor inamice, care nu au intarziat. In noaptea care a urmat, otomanii au dat trei contraatacuri. Trupele romane au dat si ele un contraatac, condus de capitanul Moise Groza, reduta Grivita 1 fiind ocupata de trupe romane proaspete, sprijinite de Bateria 6, comandata de capitanul Algiu, din Regimentul 2 Artilerie, care a fost adusa in fortificatie. Alte doua baterii romanesti de artilerie au fost amplasate in apropiere pentru a sprijini cu foc trupele din reduta cucerita de la turci.
Asaltul general s-a soldat cu un esec, singurul succes fiind cucerirea si mentinerea de catre trupele romane a redutei Grivita 1, dar cu mari pierderi. S-au capturat cinci tunuri turcesti, care au fost expuse la Bucuresti pana in anul 1916, cand au fost luate inapoi de turci in timpul ocuparii Bucurestilor de catre Puterile Centrale in timpul Primului Razboi Mondial.
Dupa alte doua consilii de razboi, din 1/13 septembrie si 2/14 septembrie 1877, s-a decis aducerea de noi trupe din Rusia si schimbarea tacticii prin instituirea unui asediu de lunga durata, insotit de taierea liniilor de aprovizionare. Trupele au fost redislocate, armata romana pastrandu-si in general vechile pozitii. Astfel, Armata de Operatii a ocupat dispozitiv intre raul Vid si satul Grivita, iar brigazile romane de cavalerie comandate de coloneii Formac, Creteanu si Roznovanu, impreuna cu bateria de artilerie calareata comandata de capitanul Virgiliu Hepites, aveau sa interzica legaturile Plevnei cu Sofia si Rahova, actionand in cadrul Corpului de cavalerie mixt romano-rus condus de generalul rus Kralov.
In acelasi timp, trupele romane au efectuat amenajarea genistica a pozitiilor detinute, in timp ce au fost aduse din tara forte noi.
La data de 6/18 septembrie trupele romane, sprijinite de artileria Bateriei de la Movila au incercat sa cucereasca reduta Grivita 2 (numita de turci Bas Tabia), dar au fost respinse, trecandu-se la executarea de lucrari...
