E mare si ziditor lucru sa citesti si sa cugeti zilnic la cuvintele Sfintei Scripturi. Nici nu poti sa lasi o mostenire mai pretioasa fiilor tai decat dragostea fata de Noul Testament. Dar pentru ca intelegerea Scripturilor sa se pastreze in matca Sfintilor Apostoli, este de neaparata trebuinta ca aceasta sa fie asezata in ritmul []E mare si ziditor lucru sa citesti si sa cugeti zilnic la cuvintele Sfintei Scripturi. Nici nu poti sa lasi o mostenire mai pretioasa fiilor tai decat dragostea fata de Noul Testament. Dar pentru ca intelegerea Scripturilor sa se pastreze in matca Sfintilor Apostoli, este de neaparata trebuinta ca aceasta sa fie asezata in ritmul liturgic al anului bisericesc; este de neaparata trebuinta ca indata dupa Sfanta Scriptura sa pui Patericul, Ceaslovul si Vietile sfintilor. Istoria a dovedit cu prisosinta ca, fara aceste bunuri, bucuria si dulceata Scripturii se transforma treptat in tristetea si amaraciunea traditiilor, gruparilor si liniilor paralele. Nu numai ucenicii au vrut sa aiba alaturi de cuvintele lui Iisus si chipul Lui, icoana Lui, ci Hristos Insusi a lasat ca mostenire celor care cred in El acest dar, aceasta mare mangaiere. Iar acest lucru este dovedit de o minune a Lui. Pomenirea ei se face in fiecare an in ziua de 16 august. Aceasta zi liturgica este marcata cu aceste cuvinte: Aducerea Sf. Mahrame a Domnului din Edesa la Constantinopol1 .

Iata, pe scurt, relatarea minunii: regele Avgar al Edesei, fiind acoperit cu totul de lepra, a auzit despre Hristos si despre puterea Lui de a tamadui. Acesta a trimis pe un anume Anania cu o scrisoare catre Hristos prin care Il ruga pe Domnul sa vina la Edesa ca sa-l tamaduiasca de lepra. Domnul i-a spus ca nu poate veni, insa El i-a sters fata cu o mahrama, iar insemnarea chipului Sau a ramas zugravit pe ea. Domnul i-a dat mahrama lui Anania, vestindu-l pe Avgar ca se va tamadui prin ea, dar nu deplin, ci va trimite mai tarziu un ucenic de-al Sau care il va tamadui desavarsit. Primind mahrama, regele...