SFANTUL TEODOR STUDITUL Fiii mei prea iubiti si fratilor, cu cat eu smeritul si netrebnicul, care nu sunt vrednic sa ma chem parintele vostru, ma silesc din toata puterea, ca sa va sfatuiesc pentru mantuirea sufletelor voastre, cu atat si voi deschideti urechile voastre si ascultati invatatura Domnului si auziti cuvintele mele, ca sa nu []SFANTUL TEODOR STUDITULFiii mei prea iubiti si fratilor, cu cat eu smeritul si netrebnicul, care nu sunt vrednic sa ma chem parintele vostru, ma silesc din toata puterea, ca sa va sfatuiesc pentru mantuirea sufletelor voastre, cu atat si voi deschideti urechile voastre si ascultati invatatura Domnului si auziti cuvintele mele, ca sa nu graim in zadar si sa aruncam samanta in pamant intelenit; pentru ca nici noi nu vom secera nimic si nici voi nu veti rodi, ca un pamant rau, intelenit si plin de spini, din care numai patimi rasar, iar nu fapte bune. Deci, trebuie sa ascultati toti si sa va ganditi pururea si in tot ceasul si mai ales in ziua invataturii ca acum este: ori vremea pierzarii, daca nu ascultati, ori zile de sarguinta, pentru ca viata noastra sa fie roditoare, iar calea dreapta. Deci sa alergam, sa ne sarguim ca sa placem Domnului pentru toate; iata in mana noastra este si viata si moartea. Sa ne ajutam unul pe altul deapururea la slujbele cele oranduite, ca in faptele mainilor voastre este mantuirea si pierzarea, in petrecerea voastra buna este mantuirea voastra, in dragostea curata a unuia catre altul, este odihna sufleteasca. Pentru ca unde este dragostea, acolo este si legatura pacii si toata rautatea se izgoneste, iar unde nu este dragostea, acolo este uraciunea si diavolul si vorbele in zadar si toate patimile. Deci, sa pazim hotararile, canoanele si poruncile Mantuitorului, sa umblam dupa pravila si nu afara de canoane in voile noastre, mancand si band rau si ca cei faradelege vietuind. Drept aceea, traind cu totii aici sa va faceti toti un suflet, o inima si o voie, ca sa fiti la toate in oranduiala. Dar oare cum vietuiti? Raspundeti. i cum petreceti? Ce supunere aveti? Oare dupa voia Domnului, nelucrand cu patima, sau de sila faceti poruncile, ca si cand nu ar fi dela Dumnezeu? De este asa, vai de noi, ca pentru putina dulceata, gatim noua pierzarea.

Vedeti ca este vreme de priveghiere si de sarguire, vreme de nevointa si atat de multa, incat sange sa pice, precum au aratat unii din cuviosii parinti, care au scuipat sange de multa truda. Trebuie, o fratilor, sa punem mare silinta pentru ca a celor ce se nevoiesc este imparatia cerurilor. Mai vartos sa va nevoiti spre rugaciune, ca indata ce loveste toaca, cu totii dimpreuna sa va adunati ca o turma, ca si cum ati fi chemati de ingeri sa vorbiti cu Dumnezeu si sa slujiti cu cantari duhovnicesti, si nu veti lua daruri si rasplatiri vremelnice si trecatoare, ci dumnezeiesti si vesnice daruri, care lumineaza si inviaza sufletele. Grabindu-va, strigati cu un glas si cu o cantare, trambitand spre slava Domnului Dumnezeu. La sedelne cu toti impreuna cantati, la citiri fiti in stare de veghe, treji la pesne si cu umilinta la cantari, luminandu-v\ cu bucurie sufleteasca, si cu atata silinta sa cantam incat sa rusinam pe diavolul. Facand dimpotriva, inseamna ca-l veselim. Mai vartos, sa fim cu luare aminte la rugaciuni, ca rugandu-ne cu curatie prea curatului Dumnezeu, sa ne luminam mai mult, iar sa nu ne intunecam.

Dupa otpustul slujbei, iesind cu liniste, unul sa mearga la invatatura ca sa nu piarda castigul ce l-a adunat prin cantare, cu vorbe desarte; altul la alta folositoare treaba; iar cel ce vrea sa se odihneasca putin (nu oriunde), sa mearga la patul sau si acolo intai sa se intareasca cu rugaciunea, insemnandu-se cu semnul crucii, si sa se culce cu grija citind in gandul sau si vreun psalm, pentru ca sa nu fie necajit de vicleanul. Ca obicei au diavolii, cu deosebire, dupa rugaciune sa ne tulbure sufletele; si pentru ca prin rugaciune ne-am luptat cu ei, drept aceea se silesc si ei cu tot dinadinsul ca rau sa risipeasca ceea ce bine am adunat; ne intuneca gandul si bat razboi cu noi, mai vartos in vremea cand este trupul ostenit de truda cantarilor sfinte si de slujbe; si ne aduce ganduri rele si intinate, ne pleaca spre pofte si de multe ori ne face sa si visam. Asa ca mai laudat este acela carele dupa slujba privegheaza si se indeletniceste cu psalmi sau citeste dumnezeiestile Scripturi, decat sa cada indata in asternut, caci unul ca acela scapa din ispita. Iar de este cineva impovarat de greutatea somnului (pentru ca sa nu-si piarda plata sa cartind in stiinta sa), de se va odihni putin, nu va fi sub vina. Dupa plinirea rugaciunilor, aflandu-va toti intr-o osardie, sa alergati la ascultarea voastra obisnuita si sa va rugati Domnului ca sa petreceti toata ziua in fapte bune. Mergand fiecare la ascultarea sa, sau impreuna de va fi trebuinta, nici acolo sa nu va lipseasca rugaciunea din gura, ca sa se savarseasca tot lucrul nostru cu rugaciune si cu cuget curat. Chiar la sapa de veti fi, la lucrul viei de veti lucra, sau bucate de veti face, sau paine sau orice alta ascultare veti savarsi, sa o faceti cu intelepciune, cu tacere si la vremea oranduita, cu multumire si cu citiri.

Vorbele voastre, precum am zis de multe ori, sa fie despre lucruri cuvioase, de vor fi acestea trupesti; iar de vor fi duhovnicesti, sa fie sau despre tropare bisericesti,...