Aceasta cu adevarat mare si vestita intre femei, Cuvioasa si pururea pomenita Parascheva s-a nascut intr-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii fericitei erau de neam bun si mariti, inavutiti cu multe averi; mai mult insa ii marea si ii imbogatea dreapta credinta in Dumnezeu si vrednicia de a se []Aceasta cu adevarat mare si vestita intre femei, Cuvioasa si pururea pomenita Parascheva s-a nascut intr-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii fericitei erau de neam bun si mariti, inavutiti cu multe averi; mai mult insa ii marea si ii imbogatea dreapta credinta in Dumnezeu si vrednicia de a se numi crestini. Acestia dar, aducind la lumina pe Cuvioasa, intii au renascut-o prin scaldatoarea cea dumnezeiasca a Botezului, apoi, inaintind pe cale, o invatara toata imbunatatirea si asezarea cea dupa Dumnezeu.

Dupa ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si a auzit aceste dumnezeiesti binevestiri: Cel ce voieste sa vina dupa mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie . Indata fiind cuprinsa de aceasta si iesind din biserica, a intilnit un sarac; ascunzindu-se de maica sa si dezbracind hainele stralucite si luminate ce le purta, le-a dat lui si ea a imbracat pe ale aceluia, luindu-le pe acestea cu oarecare mestesugire inteleapta.

Dupa ce a venit acasa si au vazut-o parintii intr-un astfel de chip, s-au ingrozit si au batut-o ca sa nu mai faca asa. Ea insa nu numai de doua ori, ci de trei ori si de multe ori se zice ca, dezbracind hainele sale, le-a dat saracilor, intru nimic socotind pentru aceasta ocarile, ingrozirile si nesuferitele batai ale parintilor. i acestea, in casa parinteasca, erau ca niste preintimpinari ale roadelor ce, pe urma, erau sa odrasleasca in ea si pasiri spre trecerea peste om. Apoi, fiindca nu mai putea suferi durerea duhului in suflet, fara stirea parintilor si a celor de un singe cu ea si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol.

Aici, gustind toate bunatatile cele dupa Dumnezeu, indestulindu-se de dumnezeiestile si sfintitele biserici si moastele sfintilor si, fiind binecuvintata de sfintii barbati cei de acolo si intarindu-se cu rugaciunile lor, a iesit din cetate si a trecut in Calcedon de cealalta parte si de acolo a venit la Iraclia din Pont, calatorind cu picioarele sale.

Iar parintii ei insisi si prin altii, ca nevoia este lesne iscoditoare, mult trudindu-se si locuri din locuri schimbind si cetati si sate calcind si neaflind-o, s-au intors acasa. Iar preafericita fecioara, venind la Iraclia din Pont si sosind la un oarecare locas dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu si intrind in el cu bucurie duhovniceasca, s-a asezat pe pamint si l-a udat cu lacrimi. Apoi s-a sculat si, prin ruga sa umplindu-se de har, cinci ani intregi a petrecut in acest sfint locas, tot felul de bunatati savirsind. Caci intru rugaciunile ei de toata noaptea facea stari statornice si de diamant, ajunari neincetate, batai de piept, plingere, tinguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe fata pamintului, cine dupa vrednicie o va povesti; obiceiul smerit, cugetul impacat, curatenia inimii si plecarea ei spre Dumnezeu.

De acestea, destul desfatindu-se, a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau s-o duca la Ierusalim; caci aceasta dorinta o avea si ruga pe Dumnezeu si pe Maica Lui de aceasta. Deci asa pregatita a iesit din biserica si ingradita cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim si indestulindu-se de toate cele sfinte si bune ale Ierusalimului, unde si blindele picioare ale Mintuitorului meu Hristos au calcat si saturindu-se si zburind prin pustiul Iordanului ca o pasare, a nimerit la o viata cinstita de calugarite pustnice si a intrat aici. Insa, neputind a le da in scris pe toate, cit s-a nevoit aici, prin care pe vrajmasul diavol pina in sfirsit l-a stins, care mai inainte cu ispite multe si de tot felul a navalit pornindu-se asupra ei, putine oarecare din nevointele ei spre pomenire le vom adauga aici.

Bautura intrebuinta apa de izvor, si de aceasta foarte putina; trebuinta asternutului o implinea cu o rogojina, iar imbracamintea era o haina si aceasta foarte zdrentaroasa, cintarea pe buze neincetata, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea inflorea dragostea, iar virful bunatatilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea.

Deci multi ani rabdind in aratata manastire a calugaritelor si nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al 25-lea an al virstei, a iesit de aici si a venit la Iope si intrind intr-o corabie a inceput a pluti pe calea ce ducea spre casa si a ajuns cu corabia la limanul patriei sale, dupa ce a suferit multe primejdii ale sfarimarii de corabie in mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol si dupa ce a cercetat dumnezeiestile locasuri si pe sfintii barbati, a plecat si a venit la un oarecare sat, anume Calicratia, si acolo la biserica sfintilor si intru tot laudatilor Apostoli s-a salasluit, nesocotind petrecerea parintilor de neam bun si batjocorind intelepteste uneltirile vicleanului inselator.

Deci doi ani a petrecut acolo neintinata porumbita si din potopul acestor curgatoare zburind, a odihnit cortul ceresc, incredintind sfint sufletul sau miinilor ingeresti si prin ei locasurilor celor vesnice si dumnezeiesti. Iar trupul cel din pamint si infrumusetat cu dumnezeiesti imbunatatiri l-a ascuns in pamint.

Multa vreme dupa aceasta a trecut cineva, rau cheltuind viata si obsteasca datorie implinind, a fost ingropat aproape de Cuviasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarecaruia din barbatii sfinti aratindu-i-se in vis i-a zis: Ridica trupul acesta si-l indeparteaza ca roaba a lui Hristos fiind, nu pot suferi intunericul si necuratia . Insa zabovind acel dumnezeiesc barbat, divina aratare a cuvioasei socotind-o vedere obisnuita sau vis normal, a doua si a treia oara iarasi sfinta l-a strigat si cumplit l-a ingrozit. Dupa ce calugarul si-a venit in sine, cum se cuvine, si dupa porunca sfintei, care ii arata cu degetul locul, degraba s-a sculat si cu sirguinta a descoperit poporului vedenia de acolo, catre care cu totii alergind ca la o visterie foarte inavutita au sapat pamintul. Iar dupa ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasma, si acel trup sfint al Cuvioasei aflindu-l intreg cu totul pazit, cu miini cucernice l-au adus in biserica Sfintilor Apostoli, umplind aerul de miresme si tamiieri si cintind dumnezeiesti psalmi.

Insa cite minuni a savirsit Dumnezeul minunilor prin ea, dupa asezarea moastelor ei aici, si pina acum savirseste, cu neputinta este in scris a le da; caci covirsesc, ca sa zicem asa, si numarul stelelor si nisipul marii. De vreme ce vindeca schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli, inca si cele atingatoare de moarte; si in scurt a zice, departeaza toata neputinta nevindecata, numai cu atingerea raclei, care nu inceteaza, nici nu va inceta sa verse tamaduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamarit-o.

Sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost duse din Epivata in cetatea Tirnovei, capitala oarecind a crailor bulgari; apoi s-au stramutat de aici la Belgrad, si de acolo in orasul Constantinopol, cum povestesc Eftimie si Rafail; asemenea si Meletie al Atenei si Dositei patriarhul Ierusalimului.

Tot la acelasi loc aflam si povestirea de stramutare a moastelor ei din orasul Constantinopol aici la Iasi. Adica, Patriarhul Constantinopolului Partenie batrinul, luind bani de la domnitorul Moldovei Vasile Lupu ca sa plateasca datoriile Patriarhiei, atirnind de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele ei moaste ce se pazeau de Patriarhie, le-a trimis aici catre stapinitorul Moldovei . Iata ce zice Cantemir, domnitorul Moldovei: Sfinta Parascheva, precum aflam din cartile bisericesti, era stapina a satului Epivatelor, pe care apoi l-a cistigat Apocavcos, voievodul insusi stapinitor Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnitorului Moldovei, Vasile, sa mute sfintele ei moaste din biserica patriarhala a Constantinopolului. Le-a cistigat acestea pentru cele multe si mari binefaceri si slujbe facute Sfintei Biserici celei mari; ca din insasi veniturile sale a platit peste 260 de pungi de aur ce datora ea turcilor si crestinilor. Insa, fiindca la turci este interzis a stramuta mort peste trei mile, afara de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomana, ca sa ia voie pentru stramutarea sfintelor moaste si ca sa ia porunca catre un Capugibasa, ca sa le insoteasca in Moldavia. Toata povestirea aceasta a stramutarii acesteia este zugravita pe peretele de amiazazi al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla sfintele ei moaste. Intre alte lucruri se infatiseaza acolo si Capugibasa cu ofiterii lui mergind la petrecerea sfintelor moaste .

Aceasta stramutare de atunci este descrisa si de marmura cuvucliului unde sint asezate sfintele moaste, pe care scrie asa: Cu voia Tatalui, cu bineplacerea Fiului si cu conlucrarea Sfintului si de viata facator Duh, a Dumnezeului celui marit si inchinat in Sfinta si cea de o fiinta si nedespartita Treime, binecinstitorul si de Hristos iubitorul Ioan Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnitor a toata Moldavia, fiind rivnitor si aparator al sfintei credinte rasaritene, dupa dumnezeiasca ingrijire a stramutat din Constantinopol cu multa osirdie si prea multa dorinta aceste cinstite moaste ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva din Tirnova. Aceasta stramutare a fost a treia. Iar preasfintitul si fericitul a toata lumea patriarh Partenie, cu toata bunavointa si sfatul Bisericii a trimis aceste sfinte moaste ca pe o visterie dumnezeiasca, cu preafericitii trei mitropoliti: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianopolei si Teofan al Paleon-Patronului, in zilele preasfintitului Varlaam mitropolitul Sucevei si a toata Moldavia. Iar binecinstitorul si de Hristos iubitorul si cu mila lui Dumnezeu stapin al nostru si domnitor a toata Moldavia, Vasile Ioan Voievod, de acasa iesind cu evlavie si cu tot sufletul primind aceasta nepretuita visterie, potrivit le-au pus si le-au pastrat in cea noua zidita biserica a Sfintilor Trei Ierarhi si ai lumii dascali: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvintatorul si Ioan Gura de Aur, spre cinstirea si marirea lui Dumnezeu celui laudat in Treime si spre vesnica solire a Preacuvioasei Maicii noastre...