S-a întâmplat la 13 octombrie 1313
S-a intamplat la 13 octombrie 1313: Din ordinul regelui Filip al IV-lea cel Frumos, cavalerii templieri din Franta, in frunte cu Jacques de Molay, sunt arestati. Ulterior, o bula a Papei Clement al V-lea cerea tuturor monarhilor crestini din Europa sa faca acelasi lucru si sa puna sechestru pe averile templierilor. Sarmanii soldati ai lui []The post S-a intamplat la 13 octombrie 1313 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat la 13 octombrie 1313 was first posted on octombrie 13, 2020 at 12:13 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat la 13 octombrie 1313: Din ordinul regelui Filip al IV-lea cel Frumos, cavalerii templieri din Franta, in frunte cu Jacques de Molay, sunt arestati. Ulterior, o bula a Papei Clement al V-lea cerea tuturor monarhilor crestini din Europa sa faca acelasi lucru si sa puna sechestru pe averile templierilor. Sarmanii soldati ai lui Cristos si ai Templului lui Solomon (latina Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici), cunoscuti mai ales sub numele de templieri sau Ordinul Templului (Ordre du Temple sau Templiers), au fost unul dintre cele mai cunoscute ordine calugaresti militare (catolice) crestine. A luat nastere la initiativa francezului Hugo van Payens in anul 1119 in Ierusalim, ca o organizatie militar-calugareasca, cu scopul declarat de a apara pe peregrinii (calatori) crestini in ara Sfanta.
Recunoscut oficial de Biserica catolica, prin acceptarea de catre papa Inocentiu al II-lea in 1139 a formei lui de organizare, Ordinul a crescut repede ca numar de membri si putere. Ordinul (Organizatia) cuprindea calugari militari razboinici, calugari capelani si calugari de serviciu (slujitori). Cavalerii templieri puteau fi recunoscuti la imbracaminte, dupa o mantie alba cu ocruce rosie, distinctiva, si erau printre cei mai bine echipati, antrenati si disciplinati razboinici din perioada cruciadelor. Membrii Ordinului care nu erau razboinici au creat o puternica infrastructura economica in intreaga crestinatate, introducand pentru prima oara proceduri financiare care au reprezentat inceputul sistemului bancar, si au construit numeroase fortificatii in Europa si ara Sfanta. Organizatia realizata intre 1118 si 1120 reprezenta o intruchipare a cavalerismului si a religiozitatii. Bucura-te, Ierusalime! , se entuziasma la 1130 cistercianul Bernard de Clairvaux, care ii admira pe templieri pentru curajul si vitejia lor:frumusetea externa provenea din zelul luptelor impotriva musulmanilor, iar cea interna din lupta cu fortele raului care rezida in om. In 1095 papa Urban al II-lea lanseaza apelul la cruciada. Era vremea reformei gregoriene, o faza a reinnoirii religioase, a extinderii puterii papale. Templierii erau copiii timpului lor. Mii de pelerini iau calea Ierusalimului, iar in Tara Sfanta se infiinteaza state cruciate la Edessa, Antiohia, Ierusalim sau Tripoli. Pentru a proteja credinciosii pe drumurile periculoase Huges al paganilor infiinteaza o comunitate speciala. Regele din Ierusalim le ofera adapost in palatul care statea pe locul legendarului temple al lui Solomon de unde si denumirea ordinului. Probabil ca primii templieri erau foarte saraci, nu aveau nici macar mantia alba cu cruce rosie care ii va consacra mai tarziu. Stema lor prezinta doi cavaleri care impart un cal, simbol al ambivalentei institutiei lor. Asta pentru ca templierii impaca ceea ce pare de neimpacat:sunt calugari si razboinici. Se inscriu pe linia ioanitilor, care apar cu doua decenii mai devreme, doar ca templierii se dedica totalmente razboiului, sunt o categorie de luptatori sfinti. O reglementare se face la conciliul de la Troyes din 1129, iar mai tarziu templierii primesc o serie importanta de privilegii:soldatii lui Hristos se afla sub aripa protectoare a papei, au propriii preoti, sunt scutiti de zeciuiala si sunt supusi exclusiv Romei. Atractia lor este mare. Peste tot in Europa nobilii si clericii depun eforturi pentru a intra in structura care deja capata o faima deloc de neglijat. Regii le daruiesc pamanturi si burguri, iar episcopii biserici. Din Franta pana in Peninsula Iberica, din Anglia pana in Italia templierii castiga teren si isi intemeiaza propriile colonii. Cultiva vin, cresc vite, ba chiar intretin o flota la Marea Mediterana. Fara sustinerea europeana general ordinul ar fi apus de mult, iar fara templieri statele latine din Orient nu ar fi rezistat prea mult. Cavalerii sunt si bancheri si trezorieri, lucrand cu tehnici de contabilitate de nivel avansat. Regii le ingaduie lor sa le administreze averile. Coroana engleza ia credite de la ei, iar trezoreriile asemanatoare unor adevarate fortarete pastreaza comorile franceze. Templierii devin un soi de stat in stat si Biserica in Biserica. In secolul al XIII-lea numara cam 7000 de membri si se afla in posesia a nu mai putin de 870 de burguri. Dar odata cu gloria creste si pericolul. Statele incep sa-I impiedice sa mai castige teren;templierii devin lacomi si aroganti, abandonandu-si idealurile. Apoi vine anul 1291 si se schimba totul. Cetatea Akkon cade, ultimul bastion crestin din Orient. Templierii isi muta sediul in Cipru. ara Sfanta este pierduta. Ordinul pare de prisos. Teutonii se concentreaza in nordul Europei, in Prusia, iar Ioanitii care se muta in insula Rhodos poarta razboaie grele cu turcii. Templierii vor insa doar un singur lucru:Tara Sfanta. In 1291 mare maestru ajunge Jaques de Molay, personaj privit ca un erou tragic de catre posterioritate. Succesul templierilor era strans legat de succesul cruciadelor, ei fiind sprijiniti de biserica catolica. Cand ara Sfanta a fost pierduta, iar calugarii militari templieri au suferit infrangeri zdrobitoare, sprijinul pentru existenta ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile initiatice secrete ale lor au creat neincredere, iar regele Filip al IV-lea al Frantei, puternic indatorat ordinului, a inceput sa faca presiuni asupra papei Clement al V-lea. Drama incepe in 1306. Incercarea templierilor de a patrunde iar in Orient esueaza, dar spiritual cruciat nu dispare. Papa Clement al V-lea ii convoaca pe maestrul templierilor si pe cel al ioanitilor, Fulko von Villarets la Poitiers. Molay nu banuieste pericolul. Se aud zvonuri despre blasfemiile cavalerilor. Un anume Esquieu de Floyran imprastie vorbe despre idolatrie si sodomie. Regele din Aragon il ignora pentru ca templerii inca se mai lupta cu maurii din Peninsula Iberica. Dar ministrul francez Guillaume de Nogaret priveste zvonul ca pe o sansa extraordinara de a anihila ordinul...
S-a intamplat la 13 octombrie 1313 was first posted on octombrie 13, 2020 at 12:13 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat la 13 octombrie 1313: Din ordinul regelui Filip al IV-lea cel Frumos, cavalerii templieri din Franta, in frunte cu Jacques de Molay, sunt arestati. Ulterior, o bula a Papei Clement al V-lea cerea tuturor monarhilor crestini din Europa sa faca acelasi lucru si sa puna sechestru pe averile templierilor. Sarmanii soldati ai lui Cristos si ai Templului lui Solomon (latina Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici), cunoscuti mai ales sub numele de templieri sau Ordinul Templului (Ordre du Temple sau Templiers), au fost unul dintre cele mai cunoscute ordine calugaresti militare (catolice) crestine. A luat nastere la initiativa francezului Hugo van Payens in anul 1119 in Ierusalim, ca o organizatie militar-calugareasca, cu scopul declarat de a apara pe peregrinii (calatori) crestini in ara Sfanta.
Recunoscut oficial de Biserica catolica, prin acceptarea de catre papa Inocentiu al II-lea in 1139 a formei lui de organizare, Ordinul a crescut repede ca numar de membri si putere. Ordinul (Organizatia) cuprindea calugari militari razboinici, calugari capelani si calugari de serviciu (slujitori). Cavalerii templieri puteau fi recunoscuti la imbracaminte, dupa o mantie alba cu ocruce rosie, distinctiva, si erau printre cei mai bine echipati, antrenati si disciplinati razboinici din perioada cruciadelor. Membrii Ordinului care nu erau razboinici au creat o puternica infrastructura economica in intreaga crestinatate, introducand pentru prima oara proceduri financiare care au reprezentat inceputul sistemului bancar, si au construit numeroase fortificatii in Europa si ara Sfanta. Organizatia realizata intre 1118 si 1120 reprezenta o intruchipare a cavalerismului si a religiozitatii. Bucura-te, Ierusalime! , se entuziasma la 1130 cistercianul Bernard de Clairvaux, care ii admira pe templieri pentru curajul si vitejia lor:frumusetea externa provenea din zelul luptelor impotriva musulmanilor, iar cea interna din lupta cu fortele raului care rezida in om. In 1095 papa Urban al II-lea lanseaza apelul la cruciada. Era vremea reformei gregoriene, o faza a reinnoirii religioase, a extinderii puterii papale. Templierii erau copiii timpului lor. Mii de pelerini iau calea Ierusalimului, iar in Tara Sfanta se infiinteaza state cruciate la Edessa, Antiohia, Ierusalim sau Tripoli. Pentru a proteja credinciosii pe drumurile periculoase Huges al paganilor infiinteaza o comunitate speciala. Regele din Ierusalim le ofera adapost in palatul care statea pe locul legendarului temple al lui Solomon de unde si denumirea ordinului. Probabil ca primii templieri erau foarte saraci, nu aveau nici macar mantia alba cu cruce rosie care ii va consacra mai tarziu. Stema lor prezinta doi cavaleri care impart un cal, simbol al ambivalentei institutiei lor. Asta pentru ca templierii impaca ceea ce pare de neimpacat:sunt calugari si razboinici. Se inscriu pe linia ioanitilor, care apar cu doua decenii mai devreme, doar ca templierii se dedica totalmente razboiului, sunt o categorie de luptatori sfinti. O reglementare se face la conciliul de la Troyes din 1129, iar mai tarziu templierii primesc o serie importanta de privilegii:soldatii lui Hristos se afla sub aripa protectoare a papei, au propriii preoti, sunt scutiti de zeciuiala si sunt supusi exclusiv Romei. Atractia lor este mare. Peste tot in Europa nobilii si clericii depun eforturi pentru a intra in structura care deja capata o faima deloc de neglijat. Regii le daruiesc pamanturi si burguri, iar episcopii biserici. Din Franta pana in Peninsula Iberica, din Anglia pana in Italia templierii castiga teren si isi intemeiaza propriile colonii. Cultiva vin, cresc vite, ba chiar intretin o flota la Marea Mediterana. Fara sustinerea europeana general ordinul ar fi apus de mult, iar fara templieri statele latine din Orient nu ar fi rezistat prea mult. Cavalerii sunt si bancheri si trezorieri, lucrand cu tehnici de contabilitate de nivel avansat. Regii le ingaduie lor sa le administreze averile. Coroana engleza ia credite de la ei, iar trezoreriile asemanatoare unor adevarate fortarete pastreaza comorile franceze. Templierii devin un soi de stat in stat si Biserica in Biserica. In secolul al XIII-lea numara cam 7000 de membri si se afla in posesia a nu mai putin de 870 de burguri. Dar odata cu gloria creste si pericolul. Statele incep sa-I impiedice sa mai castige teren;templierii devin lacomi si aroganti, abandonandu-si idealurile. Apoi vine anul 1291 si se schimba totul. Cetatea Akkon cade, ultimul bastion crestin din Orient. Templierii isi muta sediul in Cipru. ara Sfanta este pierduta. Ordinul pare de prisos. Teutonii se concentreaza in nordul Europei, in Prusia, iar Ioanitii care se muta in insula Rhodos poarta razboaie grele cu turcii. Templierii vor insa doar un singur lucru:Tara Sfanta. In 1291 mare maestru ajunge Jaques de Molay, personaj privit ca un erou tragic de catre posterioritate. Succesul templierilor era strans legat de succesul cruciadelor, ei fiind sprijiniti de biserica catolica. Cand ara Sfanta a fost pierduta, iar calugarii militari templieri au suferit infrangeri zdrobitoare, sprijinul pentru existenta ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile initiatice secrete ale lor au creat neincredere, iar regele Filip al IV-lea al Frantei, puternic indatorat ordinului, a inceput sa faca presiuni asupra papei Clement al V-lea. Drama incepe in 1306. Incercarea templierilor de a patrunde iar in Orient esueaza, dar spiritual cruciat nu dispare. Papa Clement al V-lea ii convoaca pe maestrul templierilor si pe cel al ioanitilor, Fulko von Villarets la Poitiers. Molay nu banuieste pericolul. Se aud zvonuri despre blasfemiile cavalerilor. Un anume Esquieu de Floyran imprastie vorbe despre idolatrie si sodomie. Regele din Aragon il ignora pentru ca templerii inca se mai lupta cu maurii din Peninsula Iberica. Dar ministrul francez Guillaume de Nogaret priveste zvonul ca pe o sansa extraordinara de a anihila ordinul...
