Evanghelia Duminicii a XX-a dupa Rusalii (Invierea fiului vaduvei din Nain) Luca 7, 11-16 In vremea aceea s-a dus Iisus intr-un oras numit Nain, si impreuna cu Dansul mergeau multi ucenici ai Lui si popor mult. Iar cand s-au apropiat de poarta orasului, iata scoteau un mort, singurul fiu al maicii sale, si ea era []Evanghelia Duminicii a XX-a dupa Rusalii(Invierea fiului vaduvei din Nain)Luca 7, 11-16In vremea aceea s-a dus Iisus intr-un oras numit Nain, si impreuna cu Dansul mergeau multi ucenici ai Lui si popor mult. Iar cand s-au apropiat de poarta orasului, iata scoteau un mort, singurul fiu al maicii sale, si ea era vaduva; iar din oras mult popor era cu dansa. i, vazand-o Domnul, I S-a facut mila de ea si i-a zis: nu mai plange. Atunci, apropiindu-se, S-a atins de cosciug, iar cei care-l duceau au stat, si El a zis: tinere, tie iti zic scoala-te! Iar cel ce fusese mort s-a sculat si a inceput sa vorbeasca. Iar Iisus l-a dat maicii sale. i frica i-a cuprins pe toti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: un prooroc mare s-a ridicat intre noi, si: Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau. DANIEL,Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneEvanghelia care se citeste la Sfanta Liturghie a acestei duminici ne arata cum Mantuitorul Iisus Hristos a inviat din morti un tanar care era singurul copil al unei vaduve. Textul acestei Evanghelii, in sine, este unul emotionant si ziditor, intrucat ne aduce multa lumina in suflete si ni-L arata pe Hristos ca fiind Datator de viata si Izvor de bucurie.

In primul rand, vedem ca Mantuitorul Iisus Hristos este aproape de cei ce sufera. Chiar nechemat, El vine sa mangaie pe cei ce plang de durere. In al doilea rand, Mantuitorul Iisus Hristos ne arata ca El poate schimba orice drum care duce catre moarte in cale noua a vietii. De asemenea, intelegem din Evanghelia acestei duminici ca Hristos Domnul doreste ca tineretea sa nu fie ingropata, ci sa fie traita spre slava lui Dumnezeu si bucuria oamenilor.

Domnul Iisus Hristos este alaturi de cei care plangEvanghelia acestei duminici incepe prin a ne spune ca o femeie vaduva ducea spre cimitir, ca ultim drum, pe unicul ei copil. La singuratatea vaduviei acestei femei se adauga acum si moartea unicului ei fiu, pe care ea il socotea ca fiind nadejde si sprijin la vremea batranetii (Cineva a spus, in cuvinte simple, dar semnificative, ca prin moartea fiului ei femeia vaduva din Nain a trait durerea unui ideal ucis si a unei nadejdi infrante, deoarece nu poate fi imaginata o durere mai mare pentru o mama decat aceea de a-si duce copilul la cimitir). Pentru a mangaia si intari pe aceasta indurerata mama vaduva, o multime de popor a venit alaturi de ea pe cand era coplesita de durere si jale. Acestei multimi, care suferea si plangea impreuna cu femeia vaduva, i S-a adaugat si Hristos-Dumnezeu, Cel ce S-a facut Om din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor.

In cazul invierii fiicei lui Iair (cf. Luca 8, 41-56), mai marele sinagogii il cheama pe Iisus, spunand ca fiica lui este grav bolnava, dar pana sa ajunga Iisus la casa acestuia fiica sa murise. In cazul fiului vaduvei din Nain, nimeni nu s-a dus sa-L cheme pe Iisus pentru a o consola pe mama indurerata, ci, din proprie initiativa, Mantuitorul a venit acolo unde era deja durere mare, insotita de lacrimi multe, ca sa ne arate ca Preamilostivul Dumnezeu cunoaste durerea noastra, cunoaste incercarile prin care trecem si participa la suferinta celor ce pierd o fiinta draga si, mai ales, pierd unicul lor copil. Vedem ca Hristos Domnul, Dumnezeu Cel iubitor de oameni, este alaturi de noi cand plangem de durere, fie de durerea pierderii cuiva care este drag noua, fie cand ne pocaim si plangem cu durere moartea noastra spirituala, adica pacatele pe care le-am savarsit cu voie sau fara de voie.

Cand insa durerea devine coplesitoare, cand ea este mai mare decat o poate omul suporta, Mantuitorului I Se face mila de noi si ne intareste cu prezenta Sa milostiva alaturi de noi, asa dupa cum spune Evanghelia de astazi, ca, vazand-o pe femeia vaduva, indurerata si indoliata, Hristos Domnul a avut mila de ea si i-a zis: nu mai plange.

In mod semnificativ Mantuitorul Iisus Hristos a spus femeii vaduve si indoliate din Nain: nu mai plange, dar El, cand a vazut mort pe prietenul Sau Lazar din Betania, a lacrimat (cf. Ioan 11, 35). Atunci iudeii, vazand pe Iisus ca plange, au zis: Iata cat de mult il iubea (Ioan 11, 36). Insa Cel ce va plange pentru Lazar, vazandu-l mort, de aceasta data se adreseaza femeii vaduve si indoliate din Nain spunandu-i: nu mai plange, aratandu-ne astfel ca El este mai preocupat de lacrimile si suferintele altora decat de ale Sale proprii. Hristos Domnul participa deci la durerea altora si, din iubire milostiva ii intareste, ca sa nu se prabuseasca de prea multa durere si intristare.

De ce Mantuitorul Iisus Hristos S-a atins de sicriul celui mort?Evanghelia ne spune ca Mantuitorul Iisus Hristos S-a atins de sicriul in care se afla...