Oastea Domnului în presa vremii – Revista teologică, anul 1932 (text în original)
OASTEA DOMNULUI LA SIBIU. In zilele de Rusalii au fost mari serbari religioase in cetatea lui Andrei aguna. Aceste serbari au fost prilejuite de adunarea membrilor din intreaga tara a asociatiei crestine Oastea Domnului dupa zece ani de durata intru cele frumoase si bune, infaptuite pe temeiul invataturii lui Hristos. Aceasta tovarasie crestina si-a luat []OASTEA DOMNULUI LA SIBIU. In zilele de Rusalii au fost mari serbari religioase in cetatea lui Andrei aguna.
Aceste serbari au fost prilejuite de adunarea membrilor din intreaga tara a asociatiei crestine Oastea Domnului dupa zece ani de durata intru cele frumoase si bune, infaptuite pe temeiul invataturii lui Hristos.
Aceasta tovarasie crestina si-a luat fiinta aproape de indata dupa rasboi, sub obladuirea arhiereasca a I. P. S. Sale Nicolae, arhiepiscop si mitropolit al Ardealului.
Esita din duhul de jertfa si de dragoste al unui umil preot din muntii apuseni, parintele Iosif Trifa, chemat la acestea de o grea incercare trimisa asupra lui dela Dumnezeu, alcatuirea aceasta crestina are ca tinta scoborarea invataturii Mantuitorului in viata fiecaruia din membrii ei. Combaterea alcoolismului pustiitor, infranarea vorbelor de injurie, invartosirea simtului de fratietate intre oameni, ajutorinta saracului si vaduvei, dragostea de tara sub forma vazuta a faptei bune si claditoare, iata in putine cuvinte cele dintai tinte ale tovarasiei.
I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae, dintr un inceput a pus la indemana asociatiei ziarul popular Lumina Satelor ,, care, treptat-treptat, si-a marit tirajul, ajungand astazi la peste douazeci mii de exemplare. Intre timp, miscarea prinzand din ce ince teren in intreaga tara, s a simtit nevoia infiintarii unui al doilea organ de propaganda mai accentuata duhovniceasca si atunci parintele Iosif a lansat o minunata foaie de cultura crestina, denumita chiar Oastea Domnului .
Pentru o cunoastere intre sine, si pentru o cat mai adanca consolidare si organizare a asociatiei s a hotarat o mare adunare a membrilor ei, in prea frumoasa cetate a Sibiului, unde umbra plina de maretie a neuitatului aguna si ale altor vrednici ierarhi, stau ca o chezasie de neclatinare sufleteasca.
Desi vremurile sunt asa precum se vad, iar cei mai multi membri ai Oastei Domnului sunt oameni umili ca avutie pamanteasca, totusi afluenta de credinciosi a fost considerabila.
Multi dintre ei au venit pe jos dela mari departari, ca intr un pios pelerinaj. Dinspre Bucovina au venit cateva palcuri de tarani cu plete mari ca pe vremea lui tefan, Moldova si-a trimis, de asemenea, infatisatorii (unul din ei venind, ca in poveste, pe jos, vreme de zece zile si trecand Carpatii prin locuri prapastioase), si asa, la fel, toate tinuturile romanesti.
S au putut astfel intalni toti fratii romani din toate unghiurile tarii, dand prin aceasta si o pilda vie si calda de adevarata unitate spirituala romaneasca, azi, cand alte feluri de tovarasii romanesti, dupa cat stim si vedem, se indeletnicesc, dimpotriva, sa slabeasca, prin faptele si graiul lor, insasi puterea de rezistenta si de dainuire a neamului acestuia.
Infratiti prin aceeasi sfanta invatatura, care le da acelas tel suprem, ostasii Domnului au dat, prin adunarea lor, doua zile de neasamuita frumseta morala si sufleteasca, in cetatea sibiana, drept pilda tarii, aratand ce se poate face cand dragostea lui Hristos stapaneste sufletele oamenilor. i minunata slujba a Pogorarii Sfantului Duh incepu, solemna, cutremuratoare si mangaioasa.
Cand inaltul parinte a cerut binecuvantarea lui Dumnezeu asupra turmei incredintate lui spre pastorire, lacrimi multe s au lasat din ochii induiosati ai ascultatorilor.
De trei ori inalt Prea Sfintitul mitropolit a cerut harul lui Dumnezeu, zicand: Doamne-Doamne, cauta din ceriu si vezi via aceasta sadita de dreapta Ta si desavarseste-o ! La timpul cuvenit, ostasii veniti din Bucuresti s au impartasit, in solemna tacere si asteptare a peste doua mii cinci sute de credinciosi, dupa care parintele mitropolit a predicat cald si vibrant, patrunzator si inspirat, despre marele faptal crestinatatii: Pogorarea Sfantului Duh, aratand ca minunea din ziua Cincizecimei se poate consuma si azi, daca omul crede cu putere in Dumnezeirea lui Isus Hristos.
Dupa amiaza a fost adunarea ostasilor, intru cunoastere si impreuna vorbire si sfatuire.
S au ridicat atunci din multimea prietenilor intru Domnul, glasuri pline de dragoste si de credinciosie, preoti si laici, dand fiecare, din sufletul lor, tot ce simtea ca-i mai bun pentru o zidire mai desavarsita intru cele placute lui Dumnezeu.
Am putut astfel asculta glasul blajin ca o povestire a celor din partile moldovene cuvantul avantat si impetuos al banatenilor, asezata vorbire a ardelenilor si vorba plina de cumpat si de intelepciune a celor veniti din chiar capitala tarii. Era acolo buchetul sufletesc complect al chiar poporului romanesc intreg.
Fiecare aducea acolo roada unei experiente in Domnul, iesita adeseori din grele caderi, lumina venita, biruitoare din negurile pacatului. Fiecare prieten din adunarea aceea era o pilda vie a renasterei in Duh, prin minunata si dumnezeeascainvatatura a lui Isus, si veneau acuma, sa se razime unul de altul, spre...
Aceste serbari au fost prilejuite de adunarea membrilor din intreaga tara a asociatiei crestine Oastea Domnului dupa zece ani de durata intru cele frumoase si bune, infaptuite pe temeiul invataturii lui Hristos.
Aceasta tovarasie crestina si-a luat fiinta aproape de indata dupa rasboi, sub obladuirea arhiereasca a I. P. S. Sale Nicolae, arhiepiscop si mitropolit al Ardealului.
Esita din duhul de jertfa si de dragoste al unui umil preot din muntii apuseni, parintele Iosif Trifa, chemat la acestea de o grea incercare trimisa asupra lui dela Dumnezeu, alcatuirea aceasta crestina are ca tinta scoborarea invataturii Mantuitorului in viata fiecaruia din membrii ei. Combaterea alcoolismului pustiitor, infranarea vorbelor de injurie, invartosirea simtului de fratietate intre oameni, ajutorinta saracului si vaduvei, dragostea de tara sub forma vazuta a faptei bune si claditoare, iata in putine cuvinte cele dintai tinte ale tovarasiei.
I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae, dintr un inceput a pus la indemana asociatiei ziarul popular Lumina Satelor ,, care, treptat-treptat, si-a marit tirajul, ajungand astazi la peste douazeci mii de exemplare. Intre timp, miscarea prinzand din ce ince teren in intreaga tara, s a simtit nevoia infiintarii unui al doilea organ de propaganda mai accentuata duhovniceasca si atunci parintele Iosif a lansat o minunata foaie de cultura crestina, denumita chiar Oastea Domnului .
Pentru o cunoastere intre sine, si pentru o cat mai adanca consolidare si organizare a asociatiei s a hotarat o mare adunare a membrilor ei, in prea frumoasa cetate a Sibiului, unde umbra plina de maretie a neuitatului aguna si ale altor vrednici ierarhi, stau ca o chezasie de neclatinare sufleteasca.
Desi vremurile sunt asa precum se vad, iar cei mai multi membri ai Oastei Domnului sunt oameni umili ca avutie pamanteasca, totusi afluenta de credinciosi a fost considerabila.
Multi dintre ei au venit pe jos dela mari departari, ca intr un pios pelerinaj. Dinspre Bucovina au venit cateva palcuri de tarani cu plete mari ca pe vremea lui tefan, Moldova si-a trimis, de asemenea, infatisatorii (unul din ei venind, ca in poveste, pe jos, vreme de zece zile si trecand Carpatii prin locuri prapastioase), si asa, la fel, toate tinuturile romanesti.
S au putut astfel intalni toti fratii romani din toate unghiurile tarii, dand prin aceasta si o pilda vie si calda de adevarata unitate spirituala romaneasca, azi, cand alte feluri de tovarasii romanesti, dupa cat stim si vedem, se indeletnicesc, dimpotriva, sa slabeasca, prin faptele si graiul lor, insasi puterea de rezistenta si de dainuire a neamului acestuia.
Infratiti prin aceeasi sfanta invatatura, care le da acelas tel suprem, ostasii Domnului au dat, prin adunarea lor, doua zile de neasamuita frumseta morala si sufleteasca, in cetatea sibiana, drept pilda tarii, aratand ce se poate face cand dragostea lui Hristos stapaneste sufletele oamenilor. i minunata slujba a Pogorarii Sfantului Duh incepu, solemna, cutremuratoare si mangaioasa.
Cand inaltul parinte a cerut binecuvantarea lui Dumnezeu asupra turmei incredintate lui spre pastorire, lacrimi multe s au lasat din ochii induiosati ai ascultatorilor.
De trei ori inalt Prea Sfintitul mitropolit a cerut harul lui Dumnezeu, zicand: Doamne-Doamne, cauta din ceriu si vezi via aceasta sadita de dreapta Ta si desavarseste-o ! La timpul cuvenit, ostasii veniti din Bucuresti s au impartasit, in solemna tacere si asteptare a peste doua mii cinci sute de credinciosi, dupa care parintele mitropolit a predicat cald si vibrant, patrunzator si inspirat, despre marele faptal crestinatatii: Pogorarea Sfantului Duh, aratand ca minunea din ziua Cincizecimei se poate consuma si azi, daca omul crede cu putere in Dumnezeirea lui Isus Hristos.
Dupa amiaza a fost adunarea ostasilor, intru cunoastere si impreuna vorbire si sfatuire.
S au ridicat atunci din multimea prietenilor intru Domnul, glasuri pline de dragoste si de credinciosie, preoti si laici, dand fiecare, din sufletul lor, tot ce simtea ca-i mai bun pentru o zidire mai desavarsita intru cele placute lui Dumnezeu.
Am putut astfel asculta glasul blajin ca o povestire a celor din partile moldovene cuvantul avantat si impetuos al banatenilor, asezata vorbire a ardelenilor si vorba plina de cumpat si de intelepciune a celor veniti din chiar capitala tarii. Era acolo buchetul sufletesc complect al chiar poporului romanesc intreg.
Fiecare aducea acolo roada unei experiente in Domnul, iesita adeseori din grele caderi, lumina venita, biruitoare din negurile pacatului. Fiecare prieten din adunarea aceea era o pilda vie a renasterei in Duh, prin minunata si dumnezeeascainvatatura a lui Isus, si veneau acuma, sa se razime unul de altul, spre...
