( Luca 12, 15 ) Spune fratelui meu sa imparta cu mine mostenirea noastra. Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani, caci viata cuiva nu consta in belsugul avutiei lui, a zis Domnul. Nu stiu de ce am fost indemnat sa scriu despre acest subiect foarte sensibil, despre care se pare ca []( Luca 12, 15 ) Spune fratelui meu sa imparta cu mine mostenirea noastra. Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani, caci viata cuiva nu consta in belsugul avutiei lui, a zis Domnul. Nu stiu de ce am fost indemnat sa scriu despre acest subiect foarte sensibil, despre care se pare ca nu vrea sa vorbeasca aproape nimeni. Daca sunt atatea patimi care ne despart de Cer, una este si aceasta. Mantuitorul nu a zis, feriti-va de bani, ci de lacomia de bani. Lacomia inseamna nesatiu. Ca sa ai bani este o conditie a vietii, dar lacomia de a avea bani multi este de la diavolul. Sa stiti ca se poate trai si cu mai putin. Fratele Traian a spus: Invatati-va cu putin, ca putin poti sa ai totdeauna, dar mult nu poti avea totdeauna. i a mai zis: Nu va adunati prea multe comori pe pamant, ca sa nu va vina prea greu cand va trebui sa le lasati.

Acesta este un exercitiu la care se incumeta foarte putini. Cei mai multi sunt cuprinsi de aceasta ispita a diavolului, pentru ca aceasta este o patima care pare mai putin vinovata sau chiar nici nu pare patima, ci ceva normal, necesitate. Mantuitorul insa a zis: Paziti-va de lacomia de bani. Aceasta ispita este sora cu aceea din pustiul Carantaniei: Zi pietrelor sa se faca paini, nu rabda foame aici, ca doar este scris acest lucru Ce ispita rafinata! Dar Mantuitorul ii zice: Da, este scris, dar este scris si altceva ca omul nu va trai numai cu paine, ci si cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu . Nu a acceptat soapta si oferta diavolului.

Daca cugetam bine, toti sfintii s-au ferit de fuga dupa bani, aproape toti au imbratisat saracia. Oare de ce? Hai sa fim sinceri, chiar nu ne incurca fuga dupa bani pe calea mantuirii? Nu sufera lucrul Domnului cand noi suntem prinsi sau dusi de dorinta aceasta de-a castiga bani tot mai multi? Uitati-va putin mai atenti, mai dedesubt, chiar nu observati soapta celui din pustia Carantaniei in spatele acestei dorinte? Ce i-a determinat oare pe primii crestini sa-si vanda averile, sa le puna la picioarele apostolilor ca sa fie impartite celor saraci? In felul acesta au ajuns duhovnicesti.

Daca suntem lumesti, firesti, fuga dupa castiguri pentru trup este ceva normal, necesitate. Dar daca suntem duhovnicesti, vom suferi tot mai mult ca sa fim la inaltimea ceruta de Domnul in lucrul Sau. A le impaca pe amandoua, in acelasi timp, nu este cu putinta, cum a zis Domnul: Nu puteti sluji la doi stapani deodata. Noi ne intrebam mereu de ce Lucrarea...